Când valul se-ntâlneşte cu valul

Ne lovim zilele astea de valuri de articole, care urmează valurilor de imigranţi, care au stârnit valuri de reacţii. Nu despre asta vreau să scriu, ci despre naivitatea, ca să nu spun prostia unora care ironizează, ori sancţionează şmechereşte pe cei care văd „conspiraţii”.

Stau şi mă întreb cum unii dintre ei, cu statut respectabil, pot susţine aberaţii atât de pure ca „mila creştină”, „rezolvarea deficitului de ingineri, doctori, muncitori”, „solidaritate”, „declinul demografic” şi celelalte.

Problema este atât de simplă, încât nu suportă comentarii întinse şi, mai ales, ironizari ”amicale”.

Treaba e la modul următor: refugiaţii trăiau bine mersi în ţara lor, până când vesticii au avut alte interese meschine acolo şi i-au atacat. Acum, ar fi bine să-i primească ei, occidentalii.

O aşa de mare masă de oameni, venind dintr-o cultură diferită, dintr-o civilizaţie diferită, dintr-o religie diferită, nu se va putea integra în ţara de adopţie, decât dacă ori se schimbă după obiceiurile locale, ori le schimbă pe acestea după ale lor. Din ce vedem că s-a întâmplat în ţările unde există musulmani deja ”azilaţi”, mai degrabă trebuie ca gazda să se dea după ei.

Apostaziaţi de la credinţă, ameţiţi de-atâta bunătate, care a stat la baza atâtor drepturi umane, de care până şi animalele ajung să se bucure, vesticii au pierdut sensul spiritual al vieţii şi, croiţi de mult pe tiparul activismului social catolico-protestant, au ajuns să-i întâmpine pe refugiaţi cu sucuri si alimente. Desigur, nu susţin că aceştia trebuiau luaţi la pietre, altceva vreau să spun. Toate problemele refugiaţilor îşi au originea în exploatarea lor de către occidentali. Nu noi, ţările mici, le-am creat problemele, cum nu noi trebuie sau putem să le rezolvăm.

Să fie clar: morala creştină învaţă să fii milostiv şi cu necredincioşii, cu condiţia ca ei să merite. Mila nu se poate revărsa, teologic vorbind, asupra cuiva care nu-i vrednic de ea. Ortodox vorbind, s-ar traduce prin pocăinţă, îndreptare, schimbare. La modul general, s-ar traduce prin ”legea conştiinţei” – menţionată de Sf. Ap. Pavel. Ori, mi-e teama că oameni crescuţi de mici în spirit ”jihadist”, învăţaţi de mici ura asupra creştinilor şi evreilor, nu sunt capabili să se integreze în societate, aşa cum şi-ar dori unii. E atât de simplu. Cât despre africanii care au trăit în sălbăticie, nici atât. Lipsesc cultura şi spiritul civic de la conaţionali de-ai noştri, vorba aia, cetăţeni europeni, darămite de la africanii din junglă.

Iar soluţia pentru ”golul” de profesionişti este păstrarea lor în ţară, nu exodul. Din păcate, politicienii noştri s-au arătat incapabili pentru a gestiona corect faţă de conaţionalii lor, situaţia, slujind altor interese. Mă îndoiesc că toţi aceşti migranţi sunt oameni educaţi, care să servească nevoilor noastre. Se pare că Germania este dispusă să încerce, anunţând importuri masive de forţă de muncă din rândurile lor.

Cineva se declară dezgustat de ideea că printre puhoaiele astea vor fi fiind soldaţi ISIS. Nu ştiu dacă se va simţi la fel, când va avea de suferit de pe urma unei explozii, a unui furt, a unui viol, a unei statui creştine ce tocmai a fost urinată, aşa cum se întamplă concret în Italia, Norvegia, Suedia sau SUA. Dar naivitatea nu ţine cont nici de vârstă, nici de rang. Proba palpabilă urmează pentru edificare.

Când ai o rată a şomajului de peste 7%, când ai generaţii de tineri care ies din şcoli la fel de needucaţi cum au intrat, când ai o piaţă a cărţii aproape inexistentă, când ai politicieni şi ierarhi care decretează Ziua Naţională a Românilor (a se citi imigranţilor) de Pretutindeni, când ai o economie puţin mai sus decât genunchiul broaştei, importând până şi mere sau cartofi, si când ţii totul pe linia de plutire cu bani din împrumuturi, ai toate şansele să te-alegi nu numai cu lipsă de cadre medicale sau populaţie îmbătrânită.
Singura şi unica soluţie în criza imigrantilor este ca americanii să nu-şi mai bage mâna în buzunarele altora! O altă soluţie este să primim numai migranţi creştini pentru a minimiza riscul de atentate şi a facilita mai buna integrare – măcar au o componentă comună cu noi, religia. Avem destui cetăţeni de etnie rromă pe care nu i-am putut integra şi care nu s-au integrat nici in Vest, decât dacă socotim cerşitul ca muncă specializată… Mai vreţi şi alte soiuri?

Cât despre conspiraţii, ce să mai crezi, când sunt atât de multe indicii înspre implicarea americanilor, şi nu doar a lor, în proiectul Statul Islamic, încă din faza de proiect, nu numai în privinţa logisticii. Globalizarea se face mai uşor când se pierde identitatea – de neam, de religie…

Eu unul zic că m-aş putea împăca cu Sharia, nu ştiu însă cum i-ar prinde pe alţii…

Totuşi, când analizezi o situaţie, e bine să ai în minte subiectul şi să construieşti în jurul lui, dar pentru asta trebuie să fii treaz.

Editare ulterioară: Foarte interesantă declaraţia dlui. Băsescu pe această temă, din care spicuiesc.

Nu este jocul nostru, nu este problema noastră… Eu ştiu ce frumos e să mintă UE… Cei care şi-au asumat responsabilitatea de a transfera democraţie europeană în ţări ca Libia, Egipt, aceia trebuie să îşi asume acum efectele. Lecţia pe care o primeşte astăzi Europa este lecţia propriei ei nesăbuinţe… În cazul Siriei, de unde vin cei mai mulţi ditre refugiaţi, fostul şef al statului a spus că din punctul său de vedere ar trebui finanţată armata siriană pentru a lichida ISIS… Poate să ne dea UE oricâţi bani, însă nu le poate asigura identitatea culturală a acestor oameni. România e o ţară creştină. A-i primi nu înseamnă a le asigura cazarea. Trebuie să le dai dreptul de a se manifesta cultural, mai consturim moschei, trebuie să le facem şcoli în limba lor. În momentul în care îţi asumi acest lucru, îţi asumi o listă lungă de responsabilităţi. Noi nu reuşim să integrăm romii de atâţia ani, cum să reuşim să îi integrăm pe aceştia. Vorbim despre şiiţi şi sunniţi”.

De notat, de asemenea, că după un sondaj Gândul două treimi dintre participanţi se opun primirii de refugiaţi, ceea ce reprezintă, în opinia mea, un procentaj mai mic decât ar fi indicat.

The following two tabs change content below.
Liviu Daniel

Liviu Daniel

Teolog, publicist, iubitor de frumos şi adevăr.

11 thoughts on “Când valul se-ntâlneşte cu valul

  1. Mai exact, romanii s-au mai intalnit cu o asemenea situatie in Basarabia si Bucovina de nord dupa 1940 si 1944: romani stramutati in Siberia, dupa care colonistii adusi au devenit majoritari (Bucovina), sau au capata o ponedere importanta, revendicand tot felul de statute si autonomii speciale (gagauzia, transnistria). La 1700, nu existau rusi in Transnistria…

    Situtia se repeta la o scara mult mai mare in Franta, Germania, UK, Italia, Spania..
    Soft.

  2. Doamne ajută!
    Personal, la momentul de față, ca simplu creștin și român refuz să-mi exprim o părere vis-a-vis de un subiect atât de delicat, cu implicații profunde pentru prezent și viitor, și care crează drame orice decizie politică s-ar lua (rămâne de văzut care este răul mai mic).
    Dar țin foarte mult să precizez că ideea conform căreia „morala creştină învaţă să fii milostiv şi cu necredincioşii, cu condiţia ca ei să merite. Mila nu se poate revărsa, teologic vorbind, asupra cuiva care nu-i vrednic de ea. Ortodox vorbind, s-ar traduce prin pocăinţă, îndreptare, schimbare.” este greșită, ba chiar inversată față de dezideratul creștin la care ne cheamă însuși Hristos. Eu sunt sigur că nu-ți este străină predica de pe munte în care Mântuitorul ne învață că: „Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.
    Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
    Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
    Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
    Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”
    Deși cred că sunt de prisos explicațiile mele suplimentare, cred că este cât se poate de evident că Hristos ne cheamă să facem milă nu doar cu cei care „merită” ci mai ales cu cei care nu merită mila!, după modelul lui Dumnezeu Tatăl, care-și arată grija față de tot omul, indiferent cât de drept ori păcătos este, și tocmai aceasta este mila fără condiție.
    Cât ne privește pe noi creștinii, ce înseamnă a iubi pe vrăjmașii noștri, a-i binecuvânta, a ne ruga pentru ei și a le face bine dacă nu chiar a face milă cu ei, după cum însuși Dumnezeu face milă cu noi?
    Așadar, nu există nicio condiție teologică pentru a face milă cu necredincioșii, fie ei oricât de păcătoși. Suntem chemați să facem milă fără condiții.
    Cam acesta ar fi amendamentul meu vis-a-vis de această chestiune, dincolo de orice context.
    Doamne ajută!

    • Lung comentariu pentru a surprinde esentialul 🙂

      L-am parafrazat pe Sf. Ioan Gură de Aur, într-un comentariu la psalmi.

      Mantuitorul se referea la persoana noastra, insa nu putem fi toleranţi cu duşmanii Bisericii sau a-i Domnului. Aici nu este vorba că ajuţi un musulman trupeşte, care sângerează şi are nevoie de medic, sau care n-are ce mânca, caz în care trebuie să facem abstracţie de acest fapt, e vorba că îi înlesneşti lucrarea hulitoare la adresa lui Hristos. Tu îi întinzi o mână, creştineşte, el nu pricepe, el dispreţuieşte creştinismul. Nu poţi avea milă faţă de duşmanii ideologici ai creştinismului.

  3. Salutare din nou, Liviu!
    Pentru polemica noastră, vis a vis de chestiune de principiu (mila față de „cei care nu merită”, în speță dușmanii ideologici ai creștinismului) ar fi de bun augur dacă ai reda fidel ideea Sfântului Ioan pe care ai parafrazat-o, ca să ne lămurim dacă într-adevăr parafrazarea este fidelă ideii Sfântului, sau dacă se potrivește contextului actual.
    La argumentul scripturistic înaintat de mine ai întărit ideea că „nu poți avea milă față de dușmanii ideologici ai creștinismului”.
    Eu însă, chiar dacă par agasant, vin iarăși cu argumente din Scriptură ca să arăt că ideea este eronată și necreștină:
    Însuși Hristos Domnul s-a făcut pildă de a avea milă față de dușmanii ideologici ai creștinismului, aceștia fiind nimeni alții decât cei care au instrumentat răstignirea, adică autorii morali.
    Cărturarii și fariseii nu au fost altceva decât niște dușmani ai lui Dumnezeu care au ideologizat Legea Veche, trasformând duhul în literă, în formalism instrumentat împotriva iubirii de oameni și în final împotriva lui Dumnezeu-omul însuși.
    Și tuturor acestora, Hristos le adresează cuvintele milei desăvârșite, care pe cruce fiind, se roagă pentru iertarea acestor dușmani: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”.
    Deci Hristos, modelul nostru fundamental, este întruparea milei față de dușmani și față de toți cei care nu merită mila.
    Apoi mucenicii, începând cu Sfântul Arhidiacon Ștefan, sunt iarăși pilde de a avea milă față de hulitorii și prigonitorii lui Dumnezeu.
    În fine, eu doresc să te fac atent că dacă pornești de la un principiu greșit pentru a da rezolvare unei probleme sociale, în mod cert vei da o soluție greșită. Cu atât mai rău este când problema este una profundă, care are implicații pe multiple planuri: social, cultural, economic, politic, etc.

    Așadar, indiferent de contextul la care discutăm, rămâne acestă chestiune de principiu: suntem datori cu milă față de toți oamenii, mai ales față de cei care nu merită și inclusiv față de dușmanii învederați. Că ne place, că nu ne place. Iar mila față de oamenii potrivnici lui Hristos, nu înseamnă înlesnirea lucrării lor hulitoare pentru că în atare situație, primul înlesnitor ar fi chiar Hristos. Din contră, mila față de cei care „nu merită” (cine merită?), față de dușmanii creștinismului, este o ocazie pentru acești nefericiți vrăjmași să cunoască mila lui Dumnezeu însuși, revărsată prin servii săi.

    Doamne ajută!

  4. Dane, teoria e simpla, practica ne omoara 🙂

    cu Mantuitorul trebuia sa se intample

    sa nu uitam ca a rasturnat mesele in templu si ca de multe ori a raspuns „obraznic” carturarilor, la misto chiar 🙂

    ai unele puncte valide in ce spui, singura mea observatie este ca teoretizezi prea mult.

    unele lucruri sunt doar ideale, noi trebuie sa incepem cu ce putem face.

    Dumnezeu nu ne cere sa facem mai mult decat putem.

    In momentul de fata, nu ne permitem sa primim refugiati. A zis-o si Orban recent, a zis-o si fostul presedinte (indiferent cine si cum il cheama) si o zic si altii care cunosc bine problema, analisti (medici, este unul care in Evz zice ca acordarea de asistenta medicala unor atat de multi oameni, daca s-ar cere, ar fi imposibila).

    Privitor la refugiati, trista situatie cu multe implicatii, fara indoiala, ar trebui sa incepem cu cei crestini. Oricum nu putem absoarbe prea mult. In ce priveste modelul pe care l-am putea arata, nu cred ca este o observatie pertinenta, din experienta personala am aratat multa mila si compasiune, din acelasi motiv, unor oameni care mi-au confirmat ideea anterioara. Cu alte cuvinte ne expunem prea mult si putem pierde, ori in momentul de fata nu ne permitem acest lux. Trebuie aleasa calea cu riscuri zero. Avem o datorie intai fata de noi si ai nostri. Daca-i pierdem pe ei, degeaba ii salvam pe altii. Nu putem salva toata planeta.

    Situatia se rezolva cand si daca se rezolva, nu daca cream iluzia unei rezolvari. Unde sa primim oamenii astia si ce sa facem cu ei dupa aia? Si daca am vrea sa facem mai mult pentru ei, in conditiile actuale, nu se poate. Clasa noastra politica nu a fost si nu este in stare sa gestioneze mizeria actuala din tara, dapai daca aceasta ar spori.

    S-ar putea sa murim nemantuiti cu Biblia si Logica in mana. Discernamantul unde se mai arata? Nu putem fi copii.

    Altfel, multumesc pentru prezenta 🙂

  5. cat despre atitudinea unor mucenici in fata mortii, acolo e vorba de altceva,

    chiar si asa, cand iti lipsesc un set de virtuti, e bine sa stai mai rezervat… cu alte cuvinte urmeaza drumul marcat, nu cauta sa gasesti scurtaturi…

  6. Dane, vii cu un umanism ERETIC !

    SE VA CERE SOCOTEALA PENTRU SUFLETELE ORTODOXE, SMINTITE DE MUSULMANI, SI TRECUTE LA ISLAMISM (prin constrangere sau alte metode).

    PS: Tarile sunite-bogate din golf, nu ii ajuta umanitar pe suniti. Dau doar arme staului islamic.
    Normal, cand vii intr-o tara ortodoxa, catolica, protestanta, respecti randuielile acelei tari.
    Multi din cei ce vin in UE, vin sa se eclavizeze si sa raspandeasca islamul.

    Nicolae Paulescu, a aratat ca nu poti trai decent alaturi de un musulman, care este fidel Coranului. Peste tot in lume unde mahomedanul se intalnescte cu comunitati care au alte religii, apar razboaie: Filipine, India, Vestul Chinei, Rusia, Israel, Liban, Kenia, Sudan, Nigeria, Algeria, Egipt, Yemen, Siria, Israel, Liban, Turcia, Armenia, fosta Iugoslavie (conflice religioase din sec al XX lea). Nu fac asta toti musulmanii, dar tot timpul exista o minoritate suficient de mare pe a declasa asemenea conflicte.
    Frontiera islamului este o frontiere de sange si crime.

    In interiorul islamului, crestinii au disparut, diminuarea lor continuand si in ziua de azi.

    Poate ai fost slab la istorie, dar nu ar fi tarziu sa folosesti macar google si wiky pt a te lamuri cat de cat.

  7. pai vladicii nostri au voci? mai bine nu se auzeau, ii vadeste ca sunt pe dinafara subiectului.

    niste oameni slabi si fara caracter, n-au facut nimic pentru Biserica si societate in mai toti anii astia… vorbesc si ei sa se afle-n treaba.

  8. Doamne ajută, Liviu!

    La cele trei trimiteri redate de mine ai concluzionat ferm (și generalizator) că vlădicii noștri, (deci inclusiv cei citați) ar fi „niste oameni slabi si fara caracter, n-au facut nimic pentru Biserica si societate in mai toti anii astia… vorbesc si ei sa se afle-n treaba.”.
    Precizez că vlădicii în cauză, sunt PF Daniel, patriarhul BOR, IPS Andrei Andreicuț, mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sătmarului, precum și IPS Teofan, mitropolitul Moldovei.

    Ținând cont și de faptul că din mini-descrierea biografică aflu că ești „Teolog, publicist, iubitor de frumos şi adevăr.”, iar ca teolog susții că „morala creştină învaţă să fii milostiv şi cu necredincioşii, cu condiţia ca ei să merite. Mila nu se poate revărsa, teologic vorbind, asupra cuiva care nu-i vrednic de ea.”, eu mă retrag din polemică cu sentimentul că-mi pierd timpul de pomană „teoretizând” și cu sincera îngrijorare că platforma Rost Online ia o direcție greșită cu astfel de vederi.

    Și îmi pare rău să spun asta.

    Închei cu scurta rugăciune: Dumnezeu cu mila, peste noi, nevrednicii!

  9. Dane, parca Mantuitorul a spus sa nu dam margaritarele porcilor…

    PF Daniel nu a facut nimic pentru tineretul ortodox al tarii, ba chiar a criticat pe cei care au participat la marsurile pro-vita. N-a/n-au facut nimic sa stavileasca exodul oamenilor capabili din tara, ba chiar le-a picat bine sa decreteze o zi de sarbatoare a romanilor de pretutindeni, de parca e de sarbatorit destramarea famillilor si a neamului.

    IPS Andrei a fost printre cei care a sustinut ca revista Rost este extremista si nu merita sa stea in pangarele bisericilor mitropoliei sale, asa ca a scos-o. Altfel, nu cunosc infaptuiri marete ale acestui ierarh, in afara de colaborarea cu Securitatea si cu oameni politici ai vremii, vezi scandalul cu finantarea seminarului de la Cluj.

    IPS Teofan vorbeste de familie dar preotii din eparhia lui aproape ca nu ridica mai nimic din salarii dupa ce li se opreste pt lumanari, periodice si alte taxe. In randul celor de la tara, e jale mare! Acelasi ierarh i-a sters predica PS Ambrozie, critica la adresa politrucilor de azi, si a cenzurat de asemenea si predicile unor invitati din afara, cu prilejul sarbatorii Cuvioasei Parascheva.

    In ce priveste „legea antilegionara” sau alte subecte fierbinti, ca sfintii inchisorilor, ecumenismul, etc, au tacut malc, ba chiar au facut contrar canoanelor. Nu mai amintesc recentul caz de la Buzau, cand un grup de mireni a fost excomunicat ca asa a fost moftul PS Ciprian. Sau recentul caz de la Roman, cand 60 de preoti de mir au fost mutati pt ca n-au vandut cota de lumanari. Sau cazul mai vechi al unui preot din Vaslui care a castigat in instanta suma salariala retinuta pe nedrept de episcopie.

    si multe altele, care nu se spala in public.

    In ce priveste directia Rost, raspunderea pt articole si comentarii e a mea, nu eu dictez directia Rost-ului. E un spatiu virtual in care prezentam opinii, argumente, comentarii. Nu incearca nimeni sa impuna cu forta altuia ceea ce crede.

    Sa ai mila fata de un necredincios e una, sa aderi si sa incurajezi hulele lui e alta.

    Realitatea e in fata ta, trebuie doar sa deschizi ochii.

Spune-ți părerea