Ce se trece sub tăcere în hărmălaia declanșată de decizia Curții Constituționale privind interceptările și atribuțiile SRI

Observ că în toată tevatura asta despre consecințele deciziei Curții Constituționale se trece sub tăcere CAUZA primordială a problemei: caracterul antediluvian al legii siguranței naționale și al legii de funcționare a SRI (sau, mă rog, imediat post-diluvian, dacă acceptăm că 1989 a fost un potop sau măcar o inundație catastrofală în materie de securitate a statului român). Legea pentru funcționarea SRI datează din 1992 iar cea privind siguranța națională a fost promulgată în 1991. Știți că, în conformitate cu prevederile acestei legi, un mare pericol pentru siguranța națională îl reprezintă….. LEGIONARII?

Văd că nimeni nu-și pune întrebarea dacă enorma întârziere în ceea ce privește regulile după care trebuie să funcționeze serviciile secrete din țara asta este ÎNTÂMPLARE sau LUCRARE?

Dați-mi voie să am îndoieli că în zona asta e lăsat ceva la voia întâmplării. Tare mă tem că acest vid legislativ și inadecvarea cronică a legilor la realitățile sociale au fost foarte, foarte convenabile, cel puțin pentru o anumită parte a ”factorilor interesați”. Pe acest fundal de legi scurte, confuze și cu totul depășite de evoluțiile din țară și din lume, s-a putut lucra în voie (mai ales de când la cârmă s-a aflat benevolentul tătuc Băsescu) la creșterea puterilor din umbră, în așa fel încât, în contrast absolut cu ceea ce s-a întâmplat după primul sfert de veac de comunism, după 26 de ani de regim ”democratic” securitatea a pus șaua pe partid(e) iar ”democrația originală” nu pare să fi fost altceva decât o vremelnică verigă de legătură în tranziția de la dictatură la organocratură.

Nu Curtea Constituțională ar trebui să ne spună ce poate să facă și să nu facă SRI și celelalte servicii de informații, ci Legile organice relevante. Din păcate, mă tem că nu vom asista prea curând la o revizuire a legilor care reglementează funcționarea serviciilor secrete. Pentru niște legi bune și pe bune, ar trebui să existe o majoritate parlamentară pe bune și o voință politică legitimă și fermă de a clarifica și tranșa zonele obscure din modul de operare actual al statului român post-comunist.

Păi cine să aibă o astfel de voință? Vi-i puteți închipui pe politicienii generați de rotativa bandopartidelor parlamentare a fi capabili de o astfel de voință politică legitimă, fermă și sagace? Lăsând la o parte problema inteligenței și culturii celor propulsați în funcțiile politice ”de conducere” (sic!), realitatea de pe teren este că în momentul actual tremură izmenele pe orice iscălitor de hârtie cu antet și cu ștampilă de instituție publică din țara asta iar oamenii cu scaun la cap se țin departe de politică precum dracu’ de tămâie.

Dar nu-i nimic, că trăim vremuri interesante și s-ar putea ca nodul gordian să fie tranșat mult mai repede decât ne-am aștepta de cutremurele geopolitice din jur.

The following two tabs change content below.

2 gânduri despre “Ce se trece sub tăcere în hărmălaia declanșată de decizia Curții Constituționale privind interceptările și atribuțiile SRI

  1. nefericitii politicieni, adica „politicieni”, urmasii cozilor de topor din satele si orasele patriei, habar n-au ce/de ce voteaza ceva&altceva. Cit despre institutii, la mina puternicilor zilei. Adica familii si famiglii, cumetri samd

  2. Fiica mea (26 ani) mi-a facut cadou o carte:”Legile fundamentale ale prostiei umane”. Mi-a spus ca cele citite in carte corspund cu ce le spun eu de când erau copii (esential: proportia de prostie este aceeasi in orice grup uman, mare sau mic, triburi izolate din Amazonia sau laureati Nobel, atunci când se determina in functie de datele care le-au fost furnizate respectivilor). Eu am adaugat ca si inteligenta umana functioneaza dupa acelasi model, si ca Einstein nu era mai inteligent decât Socrate; nici Hubble (BigBang) decât autorii Bibliei (Geneza)
    Ceea ce este valabil pt prostia umana este valabil si pentru necinste, demagogie, populism, arivism,coruptibilitate, etc.
    In institutiile alese democratic sau numite, aceste proportii, normal, se concentreaza.
    Alegerile si numirile trebuie acceptate, asa e in democratie.
    Dar e bine sa existe straturi de prostie, si de celelalte, diferite;pentru ca exista sanse sa se corecteze reciproc.
    Ce au facut politia si serviciile de informatii nesupravegheate de justitie este evident in istoria URSS sau a nazismului.
    Asa ca sa consideri ca serviciile de supraveghere nu au automat competente penale mi se pare ca e un lucru bun.
    Dar nu fiti ingrijorati:baba Europa, liftata si cu proteze si implanturi in obraji, va trage sforile in asa fel incât asa ceva sa nu se intâmple

Spune-ți părerea