Amnistia fiscală din ianuarie: Câteva lămuriri

Articolul Amnistie fiscală pentru dezvoltatorii imobiliari persoane fizice. Inițiator PNL: ”Nu mă așteptam să treacă”, publicat de RFI pe 19 ian 2018 și scris de către Andreea Orosz (sursa aici), a stârnit un val de reacții pe internet, legea fiind considerată, greșit – cum vom vedea, drept un act prin care se redistribuie resursele dinspre săraci spre bogați, comis de o mafie transpartinică.

Inițiatorul legii, Bogdan Huțucă de la PNL, vice-președintele Comisiei Buget-Finanțe de la Camera Deputaților, a precizat în articolul de mai sus: (sublinierile îmi aparțin)

”În normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal se menționează că dacă ești o persoană fizică și ești dezvoltator imobiliar, faci tranzacții imobiliare, dacă ele sunt din patrimoniu personal plătești impozit prin reținere la sursă, la notar. De la această încadrare legală sunt excluse persoanele fizice care fac afaceri din patrimonial afaceri. În ultimii 8 ani de zile toate aceste persoane fizice, în loc să plătească impozit pe venit la venitul din activități independente, ele și-au plătit impozitul la notariat, cu ocazia încheierii actelor notariale. 

ANAF nu s-a autosesizat în niciun fel. Mai clar, dânșii s-au dus în controale la acești agenți economici, periodic le-au rambursat TVA, dar niciodată nu le-au atras atenția că sunt încadrați greșit din punct de vedere al impozitului pe venit.

Deci, dat fiind faptul că au fost asistați greșit 8 ani, pentru că niciodată ANAF-ul nu și-a dus la îndeplinire rolul activ, niciodată nu i-a înștiințat ce obligații au de plată … se încalcă cîteva principii – și unul se numește principiul justei așteptări legale. Orice contribuabil din România trebuie să beneficieze de certitudinea legii, iar organul fiscal trebuie să-l înștiințeze în permanență cu privire la obligațiile fiscale.”

Toți dezvoltatorii imobiliari se află într-o astfel de situație, printre ei aflându-se și Robert Negoiță, primarul PSD al sectorului 3 București, suspectat că legea i-ar fi dedicată. Structura votului din Cameră, majoritatea pro indiferent de partid (sursa c-dep), și opiniile a doi experți infirmă acest lucru.

După cum spune inițiatorul Bogdan Huțucă, dacă ANAF își dorea ca acești dezvoltatori imobiliari să nu opereze sub formă de persoană fizică ar fi modificat legislația. A avut 8 ani la dispoziție. ”Toți acești dezvoltatori imobiliari și-au plătit impozitele și taxele. Problema se pune: ce tip de impozit pe venit plătești. Plătești impozit pe venit care reprezintă între 2 sau3 la sută la valoarea tranzacției sau plătești impozit pe venit 16 la sută doar la profit, nu la venitul integral și poți să ai profit, poți să ai pierdere, poți să ai profit mai mic. Nimeni nu poate să aprecieze cât va fi acest profit. Deci oamenii și-au plătit impozitul pe venit, dar au fost puși în situația să-și plătească impozitul pe venit la notar … datorită faptului că în toată această perioadă ori au fost asistați greșit de către ANAF, ori ANAFul nu și-a îndeplinit o obligație foarte clară pe care o are în codul de procedură fiscală, aceea de a înștiința asupra sarcinilor fiscale pe care le au.”

Sebastian Bodu, profesor în drept comercial, fost șef la ANAF, a declarat azi pe facebook: (sursa: aici): (subl. îmi aparțin)

”În 2006, când piata imobiliară era intr-o maximă expansiune, se construia foarte mult pe persoană fizică, inclusiv dezvoltări imobiliare. Legislația fiscală nu spunea nimic cu privire la taxarea tranzacțiilor imobiliare comerciale cu TVA. De asemenea, era în vigoare Codul comercial, care califica tranzacțiile imobiliare, la art. 3 pct. 1 și 2, ca operațiuni civile, nu comerciale. Drept urmare, am propus, în calitate de președinte al ANAF, modificări legislative care să califice tranzacțiile comerciale imobiliare ca acte de comerț, purtătoare de TVA. In acest sens, am făcut un proiect de OUG, pe care l-am suspus atenției MFP (care avea inițiativă legislativă in domeniul fiscal) și MJ (care avea inițiativă in domeniul codurilor). Am făcut chiar o conferință de presă pe subiectul ăsta.

Ministrul de Finanţe de la acea vreme nu a percutat deloc la ideea mea. Mi-a zis, în dorul lelii, să depun proiectul la minister. Proiectul a fost abandonat într-un sertar. Ministrul Justiției de la acea vreme nu a fost deloc interesat de idee (ca orice inițiativă care nu era despre anticorupție). Nu și-a dat nici cea mai mică silință să o înțeleagă.

Și uite așa, proiectul meu a murit in fașă. Cred că am mai revenit, ulterior, cu încă unul, pentru că mi s-a spus, de la Ministerul de Finanţe, că primul s-a pierdut. Dezvoltările imobiliare au continuat, mai ales pe persoană fizică, iar ANAF nu a avut temei legal pentru a interveni. Desigur că puteam încerca o colectare a TVA in temeiul legislației existente, dar, la nivelul ANAF, am luat decizia colectivă că este riscant.

În 2010, după ce piața imobiliară a sucombat și banii fuseseră demult păpați, ANAF a făcut câteva modificări legislative și a început să emită decizii de impunere pentru dezvoltatorii imobiliari persoane fizice care construiseră in perioada de boom. În 2011, Codul comercial a fost abrogat prin noul Cod civil. Deci totul ex post. Unele dintre aceste decizii s-au transformat chiar în sesizări penale pentru evaziune fiscală. Și a început sarabanda litigiilor interminabile, fără a exista o practică judiciară unitară.

Așadar, legea amnistiei fiscale pentru aceste obligații, inițiată de Bogdan Huțucă, deputat PNL, este de salutat. Mai ales că Bogdan a fost Vicepresedinte ANAF in perioada când eu am fost președinte, deci știe bine situația. Desigur că populiști grețoși s-au trezit să arunce cu lături, dar ce ne-am face noi, în politică, fără astfel de personaje? Probabil ne-am plictisi.”î

Am găsit în Curierul Național din 11 aug. 2006, un articol în care Sebastian Bodu a explicat problema tranzacțiilor imobiliare efectuate de persoane fizice (sursa: aici). Citez două fragmente.

Seful ANAF, Sebastian Bodu, a solicitat in primavara Ministerului Justitiei sa modifice Codul comercial al Romaniei, lege ce a functionat si n-a fost schimbata inca de la sfirsitul secolului al XIX-lea, mai precis de 125 de ani. Motivul: Codul nu ii da voie sa ia TVA de la populatie pe tranzactiile cu locuinte.

Potrivit acestui Cod, tranzactia imobiliara efectuata de o persoana fizica este considerata civila, si nu comerciala, de aceea unele firme de constructii fac de ceva vreme activitate pe nume de persoane fizice pentru a scapa de plata TVA.

Directorul general al companiei Impact, Dan Ioan Popp, da si un exemplu: “In Pipera, exista vreo patru-cinci ansambluri rezidentiale care sint construite pe numele unor persoane fizice, fara sa fie platit impozit in momentul vinzarii”.”

Gabriel Biriș, avocat, explică și are concluzii foarte clare, tot pe facebook (sursa: aici): (subl. îmi aparțin)

”Sa va explic cateva lucruri despre Legea 29 (cea cu „amnistia” dezvoltarilor), lege pe care eu unul o consider excelenta. Povestea incepe la sfarsitul lui 2004 si se incheie 13 ani mai tarziu, cu Legea 29.

La sfarsitul lui decembrie 2004 introdusesem in OUG prin care s-a introdus cota unica o definitie in sens larg a faptelor de comert, pentru a include in sfera cotei unice si aceste castiguri, complet neimpozitate la acea data, desi boom-ul imobiliar incepuse de ceva timp.

S-a opus insa un politician cunoscut acum mai mult pentru scandalurile in care e implicat decat pentru activitatea politica si propunerea a fost eliminata…

Ulterior s-a introdus un simulacru de impozit pe castig, inlocuit din 2007 de impozitul pe venitul din vanzarea bunurilor imobile din patrimoniul personal.

În 2009, in urma unor rafuieli dintre politicieni PSD si PDL, ANAF a deschis cutia Pandorei si a calculat TVA persoanelor fizice care vindeau terenuri si imobile (desi unii intrebasera la ANAF daca au ceva obligatii si au fost trimisi la plimbare). Actiunea ANAF de atunci a venit cum nu se poate mai prost – in plina criza si a generat in primul rand zgomot, sute de litigii si multi, foarte multi bani transferati in afara Romaniei de teama sechestrelor, chestiune care a adancit criza…

Tare sunt curios cati bani a colectat efectiv ANAF atunci…

Din 2010, a aparut si prevederea in codul fiscal + norme care au facut clare obligatiile oamenilor. Iar oamenii s-au inregistrat, au platit TVA asa cum era normal sa o faca daca definitia propusa de mine in 2004 trecea.

Numai ca, spre surpriza mea, notarii au continuat sa retina impozitul de 3/2/1% persoanelor fizice platitoare de TVA.

Am avut intalniri la Finante cu reprezentantii ANAF, ai Camerei Notarilor si ai dezvoltatorilor, in care am atras atentia ca impozitul pe venit retinut de notari este incompatibil cu codul de TVA si deci ca notarii nu trebuie sa le retina impozitul de 2%, oamenii astia datorand impozit pe castigul din activitati independente (16% pe castig, plus 5,5% CASS).

Reprezentantii ANAF numai ca nu mi-au zis ca sunt tampit, au insistat ca notarii trebuie sa retina. Iar notarii au continuat sa retina, doar nu era ca ANAF sa vina la dansii sa le ceara banii…

Nu numai ca ANAF a spus, dar a si scris. Am pe birou cel putin 3 astfel de adrese in care ANAF a raspuns contribuabililor ca impozitul se retine de notari.

Prin 2015/2016 ceva s-a intamplat la ANAF, ca si-au schimbat parerea si au inceput sa emita decizii de impunere pentru impozitul de 16% si CASS. Motivul? ANAF a gresit cand a spus ca trebuie retinut impozitul de notari, iar pentru greseala asta trebuie sa plateasca contribuabilul…

Sa ne intelegem: au fost multe cazuri in care impozitul de 2% s-a platit si atunci cand vanzarea era in pierdere. 2% pe venit este echivalent cu 16% impozit pe un profit de 13%, nu e tocmai mic

Legea 29 vine si spune asa: statul trebuie sa isi asume greselile, nu trebuie pedepsit mereu contribuabilul. Ce a fost a fost, sa ne concentram pe viitor.

Il felicit pe initiator, deputatul PNL Bogdan Hutuca, fost director general la legislatie fiscala, omul care ne-a scapat si de mizeria aia de evaluare a „intentiei si capacitatii”!

PS1. Aceasta este solutia ce ar trebui implementata de fiecare data cand apar astfel de situatii. Clarificat legea, clarificat obligatiile contribuabililor, inchis trecutul. Viata trebuie sa mearga inainte.

PS2. Imi vine in minte cel putin un alt exemplu unde solutia asta trebuie implementata: agricultorii si crescatorii de animale ce sunt acum haituiti de ANAF pe motiv ca ar fi trebuit sa se inregistreze ca platitori de TVA pt ca au depasit plafonul (desi daca ar fi facut-o, bugetul ar fi incasat mai putini bani). Pentru ei am introdus regimul special de TVA pentru agricultori, am rezolvat viitorul. Trecutul insa nu a fost inchis, chinuim oamenii degeaba…

PS3. Vad si foarte multa ipocrizie, in special la cei care sunt direct responsabili pentru debandada din adiministratie.”

(Pentru persoanele fizice care obțin venituri din agricultură există un proiect de lege care s-a modificat la Senat și care are inițiator din altă zonă.)

Deci, acum avem o lege bună, inițiată de un cunoscător în domeniu, care a fost votată fără să intervină vreo mafie.

Separat de asta, avem și mafie transpartinică și legi cu dedicație. Ele trebuie sancționate întâi de opinia publică, dar neapărat și la vot.

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus "Revoluţia franceză", de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Amnistia fiscală din ianuarie: Câteva lămuriri”

  1. Binevenită explicația furnizată de profesionişti ! Mărturisesc că am crezut şi eu, de bună credință fiind, că este „cu dedicație”…Pare că este rezolvarea uneia din nenumăratele gafe fiscale cu care conviețuim!?! Sunt sensibil la subiect în amintirea tatălui meu care a lucrat la fisc…înainte de 1948 !

Comentariile sunt închise.