O oglindă în care nu ne prea place să ne uităm

La Editura Christiana a apărut ,în aceste zile, o nouă ediție a unei cărți care va supăra multă lume: Tentative de dreapta în România postcomunistă, de Răzvan Codrescu.

Autorul, unul dintre principalii teoreticeni ai Dreptei la noi, după 1989, și participant la multe încercări de (re-)construcție a Dreptei în România, cunoaște toate cele expuse în mod nemijlocit și, dincolo de constatările amare, nu se plasează pe postul unui observator rece, ci oftează pentru fiecare eșec în parte.

Lectura acestei cărți este obligatorie pentru oricine mai speră în renașterea unei Drepte autentice la meridian românesc, pentru a învăța din greșeli și pentru a găsi temeiuri ca să nu se lase doborît de greutățile inerente înființării unui partid de drepta.

Revizitînd această carte, noi sperăm, dimpreună cu d-l Răzva Codrescu, să reușească recenta inițiativă a tînărului unionist George Simion de a uni forțele civice, culturale și politice de dreapta sub cupola aceleeași formațiuni politice, pentru ca Dreapta să înceapă să însemne ceva în România. Astfel încît, într-o altă ediție a Tentativelor de dreapta… să existe un capitol final care să se refere la o reușită, una către care am năzuit în ultimii 30 de ani.

Redăm mai jos Prologul și Sumarul volumului.

***

PROLOG

O primă formă a acestui expozeu sintetic, intitulată „Dreapta românească postdecembristă. O radiografie critică în pragul mileniului trei”, a apărut în revista sibiană „Puncte cardinale”, anul X, nr. 8-9/116-117, august-septembrie 2000, p. 2; nr. 10/118, octombrie 2000, p. 3; nr. 11/119, noiembrie 2000, p. 3 (cu urm. în p. 6). Textul integral – reintitulat „Un istoric al dreptei postcomuniste” – a fost inclus apoi, cu unele adaosuri, în prima ediţie a cărţii mele „În căutarea Legiunii pierdute”, Editura Vremea, Bucureşti, 2001, pp. 121-142. O variantă refăcută şi actualizată se găseşte în volumul meu „Cartea îndreptărilor. O perspectivă creştină asupra politicului”, Editura Christiana, Bucureşti, 2004, pp. 70-96, sub titlul „Tentative de dreapta în România postcomunistă”, ca anexă la capitolul „Uite dreapta, nu e dreapta! Pseudomorfozele contemporane ale dreptei” .
Pregătind ediția a doua din „În căutarea Legiunii pierdute” (apărută la Editura Christiana, în 2012) și avînd în vedere vîlva făcută pe atunci în jurul ultimelor „oferte de dreapta” din lumea politică românească – Fundaţia Creştin-Democrată, a lui Teodor Baconschi şi Adrian Papahagi, şi Noua Republică, a lui Mihail Neamţu şi Sebastian Lăzăroiu, ambele tutelate, chiar dacă în măsuri şi moduri diferite, de P.D.L.-ul lui Traian Băsescu şi Emil Boc –, dar şi (re)înregistrarea ca partide a Forumului Noua Dreaptă (prezidat de Tudor Ionescu), sub numele de Partidul Naţionalist, şi a Mişcării Conservatoare (prezidate de Mugur Vasiliu), sub numele de Axa Neamului, am decis să completez şi să readuc în atenţia celor interesaţi acest remember critic de istorie contemporană. În cele din urmă, am renunțat însă să includ textul în volumul menționat și am întrerupt și publicarea lui începută pe blog, pentru a nu inoportuna cumva noile „construcții” în curs, într-un moment destul de delicat, mai ales că unii dintre cei angajați în ele îmi erau prieteni apropiați sau oameni cărora le purtam o sinceră prețuire.
Din păcate, n-a ieșit mare lucru nici din tentativele respective, iar de atunci încoace n-a mai existat decît un singur demers notabil pe această linie, dar care și el a alunecat, în cele din urmă, pe panta eșecului: Alianța Noastră România. Acum, cînd dreapta românească pare mai slabă și mai confuză decît oricînd, poate că „remember”-ul își află mai multă îndreptățire, așa că îl public aici într-o variantă extinsă și adusă pînă la finele anului electoral 2016, cu două texte lămuritoare în „Addenda” (despre înțelesul noțiunilor de „dreapta” și „stînga”)**. Am plasat la sfîrșit și un indice de nume (persoane, dar și organizații sau publicații de dreapta), pentru mai lesnicioasă consultare***.
Fie ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi – şi în privinţa trecutului, şi în privinţa prezentului. Eventualul beneficiar adevărat s-ar cădea să fie viitorul****.

Răzvan CODRESCU

* Răzvan Codrescu, „Tentative de dreapta în România postcomunistă”, Editura Christiana, București, 2019; format 13×20, 152 pagini, 18 lei noi. Carte difuzată de Supergraph/Sophia (va putea fi achiziționată și on-line).
** Am ezitat îndelung să public această carte (gata pentru tipar încă de la începutul lui 2017), în speranța încăpățînată că ceva se va lega pînă la urmă și la dreapta. Din păcate, nu doar că nu s-a legat nimic, dar confuzia și tensiunile între oamenii de dreapta au ajuns încă și mai mari, în timp ce stînga e la un pas de a ne scoate din istorie.
*** Au fost indexate toate numele de persoane. Numele de organizații (partide, alianțe, asociații, fundații, institute etc.) și de publicații (periodice, cotidiene, edituri), au fost reținute doar selectiv (în funcție de relația lor cu dreapta, politică sau numai culturală).
**** De aceea am dedicat cartea „Posibililor restauratori de mîine al Dreptei creștine românești”. Și iau act că tînărul luptător unionist George Simion, după eșecul de la europarlamentare, tocmai încearcă să încropească ceva… Dreaptă n-avem, dar tentativele continuă…

SUMAR

Tentative de dreapta (1990-2016)
● Prolog – pag. 9
● În căutarea Legiunii pierdute – 11
● Nostalgii legionare și iluzii creștin-democrate – 16
● Epigonism neolegionar
și imixtiuni național-comuniste – 26
● Emanciparea de legionarism
și pariul liberal-conservator – 41
● Dreapta intelectuală în haine europene – 59
● Punct și de la capăt? – 73
● Epilog – 91

Addenda
● Simbolistica tradițională a dreptei:
pentru o fenomenologie a rectitudinii – 95
● Noțiunile politice de „dreapta” și „stînga”:
o redefinire critică din perspectivă creştină – 119

Indice de nume – 141

Spune-ți părerea