Ce faci când ești bărbat, îți plac halterele, tragi de fiare de-ți sar coa…stele, dar nu reușești să câștigi niciun concurs? Păi ce să faci? Te faci femeie! Așa a procedat sportivul neozeelandez Gavin Hubbard, care, sătul să tot fie ciuca bătăilor la bărbați, a zis, vorba bancului, să încerce și la femei! Și să vezi minunea minunilor: de când e o „doamnă” (ce rotula ei!) și o cheamă Laurel Hubbard, fostul halterofil a început să câștige medalii pe bandă rulantă (inclusiv argintul la Campionatele Mondiale din 2017 și aurul la Jocurile Pacificului, în 2019). Pentru că, nu-i așa, una e să concurezi cu malaci de două sute de kile în viu și cu totul altceva să înfrunți femei mai delicate, de doar o sută!
Acest lucru a fost posibil deoarece Federația Internațională de Haltere a schimbat din mers criteriile de calificare la Olimpiada de la Tokyo, permițând, pentru prima oară în istorie, și participarea sportivilor care se declară transgender. Decizia a fost luată, se pare, la presiunea factorilor politici, a organizațiilor „progresiste” și a oengeurilor care luptă pentru ca fiecare individ să aibă ce sex dorește, în funcție de sportul practicat. Evident, nu toată lumea e mulțumită: principala favorită la competiția feminină de haltere de la Tokyo, belgianca Anna Vanbellinghen, a numit selectarea lui Hubbard „o glumă proastă” și a acuzat forurile sportive internaționale de lipsă de fair-play față de celelalte competitoare, născute femei. Iar o fostă halterofilă de top, neozeelandeza Tracey Lambrechts, a declarat: „Cu toții ne referim la egalitatea femeilor în sport dar în acest moment acea egalitate ne este luată. Au venit halterofile la mine și m-au întrebat – ce facem? Nu este corect ce se întâmplă, dar noi ce facem? Din păcate nu putem face nimic, fiindcă de fiecare dată când am vorbit ni s-a spus să tăcem.”
Și ce-ar mai fi de spus, când asemenea măsuri aberante, impuse de sus, ajung să devină reguli, când anormalitatea devine normă? Iată lumea visată de progresiști, iată „egalitatea” pe care ei o promovează, iată corectitudinea politică la apogeul ei, aplicată până și într-un domeniu atât de nobil ca sportul, unul dintre puținele pe care neomarxiștii și belemiștii nu apucaseră încă să le mânjească.
Văzând asemenea grozăvii, pe lângă frustrarea că nu e aer pe Marte, să emigrezi acolo, parcă te-ncearcă, pe undeva, și regretul că n-a avut și Federația Română de Fotbal ideea asta mai devreme: vă dați seama că dacă le declaram transgendere pe gimnastele noastre de aur și le băgam pe Arena Națională, în locul fătălăilor ăia împiedicați și îngenuncheați, de-și zic „tricolori”, acum defilam cu ele la EURO 2020 și aveam cea mai bună echipă de fotbal din Europa?
”Egalitate” vreți? ”Egalitate” veți avea. Deplină aplatizare și desființarea identității. Pentru că v-a plăcut ”toleranța” pe care o promovează președintele trădător Claun Johannis și cei ca el. (pesediști și useriști deopotrivă)