Bojdeuca lui Creangă, de nerecunoscut, la finalul unui proiect de reabilitare de peste 1,7 milioane de euro. „Are și termopane? Ca să fie totul ca atunci…”

Proiectul prin care Bojdeuca lui Ion Creangă a fost reabilitată se apropie de sfârșit, însă primele imagini de după renovare arată mai mult o pensiune de lux, care nu mai păstrează nimic din farmecul arhaic care particulariza căsuța părintească a marelui scriitor român.

Bojdeuca lui Creangă a fost reabilitată în cadrul unui proiectului „Călător pe meridiane culturale”, prin Programul Operaţional Comun România- Republica Moldova 2014-2020. Valoarea proiectului a fost de 1,72 milioane de euro.

În luna decembrie, Bojdeuca lui Creangă se va redeschide, după cum a anunțat Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași.

„Redeschidem în luna decembrie Bojdeuca lui Ion Creangă. Mă bucur să vă anunț că lucrările au fost finalizate, iar în foarte scurt timp vom putea să pătrundem iarăși în universul literar pe care marele scriitor Ion Creangă l-a creat chiar în această căsuță.
,,Călător pe meridiane culturale”, așa s-a numit proiectul prin care am reabilitat întreg ansamblul muzeal cu fonduri europene, printr-un parteneriat implementat împreună cu Primăria Fălești Și Consiliul Raional Fălești din Republica Moldova. Prin acest proiect, am efectuat lucrări de restaurare și securizare a bojdeucii, lucrări de reabilitare și modernizare a clădirii muzeului, refacerea amfiteatrului și circulațiilor pietonale, reamenajarea spațiului verde și refacerea sistemului de iluminat.
Mă bucur că am încheiat cu succes etapa lucrărilor și că am reușit să conservăm farmecul unic al bojdeucii.
Vă reamintesc că Bojdeuca lui Ion Creangă este primul muzeu literar din România, inaugurat în 1918, și cel mai vizitat Muzeu din rețeaua Muzeul Național al Literaturii Române Iași.
Încă puțin și vă reașteptăm să descoperiți lumea lui Ion Creangă, în Bojdeuca din Dealul Țicăului”, a transmis, pe Facebook Costel Alexe.

Bojdeuca lui Creangă este de nerecunoscut!

Imaginile care au însoțit postarea lui Costel Alexe au declanșat un val de revoltă pe rețele de socializare.

„Nu ați reușit decât să distrugeți farmecul unic al bojdeucii, nicidecum să-l conservați. Responsabilii trebuie trași la răspundere pentru bătaia de joc pe bani publici!”

„Are şi termopane? Ca sa fie totul ca atunci… Şi încălzire prin pardoseală şi e absolut minunat!

„Bătaie de joc!”

Scurt istoric

Casa părintească a scriitorului Ion Creangă a fost ridicată de bunicul său dinspre tată, Petrea Ciubotariul, undeva în jurul anului 1830. În 1835, odată cu căsătoria fiului său Ştefan cu Smaranda Creangă din Pipirig, tatăl i-a dat casa ca dar de nuntă, potrivit informațiilor disponibile pe site-ul Muzeului Memorial Ion Creangă.

După stilul de construcţie, locuinţa se încadrează în specificul caselor de munte de la începutul secolului XIX. S-au folosit materiale din zonă: lemn şi lut. Pereţii au fost făcuţi din bârne de brad aşezate unele peste altele, apoi deasupra tencuială din lut amestecat cu paie iar la urmă un strat de var. La colţuri, bârnele se îmbină prin tehnica de construcţie „coadă de rândunică”, ceea ce conferă o maximă securitate construcţiei.

De jur împrejurul pereţilor, pe trei laturi, se află o platformă joasă cu cadrul din aceleaşi bârne de brad şi umplutură din lut, care se numeşte „prispă”. Ferestrele sunt pătrate, mici şi pe vremuri erau înfundate cu piele din vezica porcilor. Uşa este de asemenea joasă, tot din lemn. Dimensiunile reduse ale geamurilor şi uşilor, precum şi aşezarea casei, cu spatele către nord, au o explicaţie logică: mai întâi, dinspre nord vine frigul, apoi, construcţiile din lemn păstrează mai mult căldura pe timpul iernii şi răcoarea vara dacă au puţine locuri decupate.

Acoperişul a fost făcut din draniţă (şindrilă), fixată în cuie şi piroane din lemn de tisă (o esenţă lemnoasă foarte flexibilă). Este dispus în patru ape iar în partea din faţă e prevăzut cu o nişă pentru aerisire numită „ursoaică”. La sărbători, ţăranii obişnuiau ca, în podul caselor, să facă afumători pentru carne şi cârnaţi. Secretul rezistenţei pereţilor în faţa umezelii este modul de realizare a acoperişului: marginea lui cade cam la un metru distanţă de pereţi, ca o căciulă care împiedică pătrunderea apei la lemnul din structură.

În interior, se află trei încăperi, din care numai una era pentru locuit, celelalte două fiind tinda de la intrare (premergătoare holului de astăzi) şi o cămară de unde se intra în pod. Podeaua era peste tot lipită cu lut şi acoperită cu ţoale din lână lucrate în casă de mamă şi surori.

După moartea Smarandei, în jurul anului 1863, locuinţa a rămas moştenire fiicei sale cea mai mică, Ileana. Aceasta neavând copii, a cedat-o uneia din cele trei fete ale Mariei, Sofia, căsătorită Grigoriu. Nepoata a locuit în casa bunicilor până în anul 1944, când a donat-o cu acte Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, „cu scopul de a ocroti pentru viitor casa în care s-a născut şi copilărit moşul meu drept, Ion Creangă, încredinţînd acest patrimoniu moral şi material învăţătorimii în rîndul căreia a strălucit marele învăţător povestitor Ion Creangă” (Conform actului de donaţie din 24 martie 1944, din care o copie se află la Muzeul „Ion Creangă” din Humuleşti).

Până în 1951, casa a funcţionat ca muzeu neoficial şi fără taxă de vizitare stabilită, cei care vizitau contribuiau după plac la întreţinerea acestui obiectiv. Atunci, monumentul a fost inclus în patrimoniul cultural naţional şi a intrat într-un program amplu de restaurare şi conservare.

În 1951 a fost deschis oficial Muzeul Memorial „Ion Creangă” din Humuleşti şi a fost încadrat în circuitul turistic al zonei. În anul 1975 casa din Humulești a cunoscut reparații capitale.

Despre autor
Ultimele articole

About Raluca Oanță

Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.