Adaos la «Cartea Mărturisitorilor». Dumitru Cristea sau poezia ca destin

I N-am avut bucuria să-l cunosc pe Dumitru Cristea (1927-2000) față către față, dar am auzit de timpuriu despre el de la foștii săi camarazi și l-am păstrat în con­știința mea ca pe o legendă a închisorilor, atît pentru me­mo­ria sa pro­lifică, de care rămîne pe veci legată poste­ritatea lui Ra­du Gyr [1], cît și … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost