Motto: Așa era pe timpul când în țară nu încremenise surâsul pe buze Când sosirăm la Brașov l-am găsit pe Cincinat Pavelescu la cofeterăria Flagner, în tovărășia unei domnișoare blonde, cu ochi albaștri-verzui, o apariție destul de estompată, lipsită de personalitate. Singuru-i merit, de care nu putea fi făcută responsabilă, era tinerețea de 19 ani, … [Mai mult…]
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Când l-am cunoscut pe Cincinat Pavelescu aveam doar douăzeci și cinci de ani, iar el vreo cincizeci. Venise în casa mea adus de bunii prieteni Aurel Garoescu, pe atunci secretar general al Ministerului Justiției și Horia Oprescu, directorul Mișcărei Culturale a Municipiului București. În ciuda diferenței de vârstă, m’am înfrățit dela prima strângere de mână … [Mai mult…]
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Iată o expresie bucureșteană ce își are tâlcul său îndepărtat. La început de secol (XX, n.n.) capitala trăia sub influența franceză. Deși Carol I adusese cu sine o echipă de tehnicieni, medici, farmaciști, muzicieni și chiar mărunți meșteșugari specializați, publicul continua să se orienteze tot către Franța, a doua patrie. Cu rare excepții, – studii … [Mai mult…]
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost