„Quo Vadis” Biserica Ortodoxă Română?

”Atunci amândurora li s’au deschis ochii și au cunoscut că erau goi;

și au cusut frunze de smochin și și-au făcut șorțuri.” (Facerea III, 7)

 

Două întrebări dureroase

Rezultatul potrivnic familiei naturale înregistrat la Referendum a fost pentru Biserica Ortodoxă Română un șoc a cărui magnitudine este depășită doar de stângăcia bizară cu care ierarhia și administrația bisericească au gestionat relația cu proprii credincioși, cu societatea civilă, cu partidele politice, Parlamentul și Guvernul în organizarea și desfășurarea acestui referendum.

Națiunea Română, în plin An Centanar, își refuză șansa istorică de a încetini ofensiva neomarxismului cultural și de a așeza sub protecție constituțională familia naturală și implicit, propriul viitorul moral și biologic. Eșecul referendumului a fost cauzat nu doar de manipulările cumplite și demonice lansate de inamicii ideologici ai Creștinismului – manipulări instrumentate de profesioniști și cu implicarea unor firme de PR/Comunicare copios plătite – ci mai ales de birocratizarea și golirea de conținut duhovnicesc a activității de catehizare în Biserica Ortodoxă Română, cultul majoritar în România.

Oricât de dureroasă ar fi asumarea eșecului catehizării realizată în cei aproape 30 de ani de democrație postdecembristă, aceasta trebuie afirmată ca necesar și de altfel, unic punct de relansare și redefinire a implicării Bisericii Ortodoxe Române în societatea românească.

Două mari și serioase întrebări solicită răspunsul, după acest șocant eșec al demersului de protejarea constituțională a familiei naturale.

Prima întrebare – pe care orice creștin, fie ierarh sau preot, fie mirean de rând, trebuie să și-o asume – este aceea legată de direcția spre care se îndreaptă Biserica Ortodoxă Română: spre agravarea crizei duhovnicești și administrative pe care a dezvăluit-o eșecul de la referendum sau, dimpotrivă, folosind lecția usturătoare a acestui eșec, spre o renaștere duhovnicească a Bisericii în relația cu societatea și cu statul?

A doua întrebare – dictată de același context al dezastrului duhovnicesc înregistrat prin eșecul referendumului pentru familie – se referă la un domeniu pe care ierarhia BOR evită să-l abordeze frontal și  sincer, anume politica, eșuând de multe ori în atitudini fariseice: este necesară nașterea unei forțe civice și politice național-creștine pe scena politică a României începutului de secol XXI?

Sunt întrebări care solicită răspusuri serioase și grabnice, într-un context caracterizat, pe de o parte, de declanșarea unei crize fără precedent în interiorul Bisericii Ortodoxe Române, iar pe de altă parte, de o creștere extremă și accelerată a agresivității anti-creștine și anti-clericale în rândul unei părți tot mai mari a cetățenilor români.

Referendumul pentru Familie – situația eșecului la nivelul Eparhiilor BOR

Rezultatul Referendumului pentru Familie nu a fost un „succes nedeplin” – cum au încercat să-l prezinte comunicatorii Patriarhiei Române –, ci conține toate „ingredientele” unui dezastru de proporții naționale.

După aproape 30 de ani de activitate relativ liberă, în urma căreia BOR a acumulat numeroase avantaje de natură legislativă, financiară și materială, la un moment istoric al adevărului s-a dovedit că nivelul de conștiință creștină al românilor ortodocși este unul redus, așezat în vecinătatea ignoranței, indolenței și chiar a lepădării de credință.

Oricare ar fi argumentele care să scuze rezultatul slab (21% participare) – minciuna cu „referendumul lui Dragnea”, antipatia extremă a majorității populației față de PSD, acțiunile eficiente de manipulare realizate de profesioniști arvuniți de tabăra pro-LGBT etc. – acestea rămân secundare și nu sunt cele care explică fundamental eșecul.

Membri ierarhiei BOR și în primul rând, cei ai Sfântului Sinod sunt chemați să-și asume faptul că sunt principalii responsabili, în fața lui Dumnezeu, a Bisericii lui Hristos și a Națiunii Române, de acest eșec. Cei aproape 30 de ani de libertate de cult, de prezență a profesorilor de Religie în școala românească, de puternică și necesară ofensivă în construirea de biserici, de creștere permanentă a numărului de diaconi și preoți, la care trebuie adăugat imensul efort de a ridica o Catedrală națională, și-au arătat rezultatul: un popor ignorant și indolent, incapabil să vadă lumina adevărului mărturisit de Biserică în bezna manipulărilor induse de slujitorii demonului! Undeva s-au comis greșeli grave…

Cum a fost posibilă o astfel de lepădare de credință la nivelul unui întreg popor, autoproclamat la recensămintele oficiale ca fiind în majoritatea sa creștin-ortodox? Doar printr-o gravă succesiune de erori comise de ierarhia și mai ales, administrația Bisericii, pe fondul unei stări de extindere a fariseismului, carierismului și atitudinii de „prinți ai Bisericii” în rândul slujitorilor Sfintelor Altare.

Lăsăm datele statistice să descrie acest înfiorător eșec:

I.MITROPOLIA MUNTENIEI ȘI DOBROGEI

1. Arhiepiscopia Bucureștilor (Arhiepiscop si Mitropolit: Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, Episcop-Vicar: PS TIMOTEI PRAHOVEANUL). 

Prezență la VOT: București – 281.977 participanți / Ilfov – 66.121 (18,93%)

2. Arhiepiscopia Tomisului (Arhiepiscop: IPS TEODOSIE).

Prezență la VOT: Jud. Constanța – 90.717 participanți (14,47%)

3. Arhiepiscopia Targoviștei (Arhiepiscop si Mitropolit :IPS NIFON). 

Prezență la VOT: Jud. Dâmbovița – 124.349 participanți (28,98%)

4. Arhiepiscopia Argesului și Muscelului (Arhiepiscop: IPS CALINIC). 

Prezență la VOT: Jud. Argeș – 99.890 participanți (18,76%)

5. Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei (Arhiepiscop: IPS CIPRIAN). 

Prezența la VOT: Jud. Buzău – 89.405 participanți (23,08%) / Jud. Vrancea – 69.966 participanți (22,26%)

6. Arhiepiscopia Dunarii de Jos (Arhiepiscop: IPS CASIAN).

Prezența la VOT: Jud. Brăila – 58.628 participanți (20,07%) / Jud. Galați – 91.910 participanți (17,58%)

7. Episcopia Sloboziei și Calarașilor (Episcop: PS VINCENȚIU).

Prezența la VOT: Jud. Călărași – 55.353 participanți (21,97%) / Jud. Ialomița – 44.930 participanți (19,34%)

8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului (Episcop: PS GALACTION).

Prezența la VOT: Jud. Teleorman – 71.362 participanți (22,63%)

9. Episcopia Giurgiului (Episcop: PS AMBROZIE).

Prezența la VOT: Jud. Giurgiu – 57.143 participanți (25,43%)

10. Episcopia Ortodoxă Română Tulcea (Episcop: PS VISARION)

Prezența la VOT: Jud. Tulcea – 27.706 participanți (14,09%)

 

II.MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI

11. Arhiepiscopia Iasilor (Arhiepiscop si Mitropolit: Inaltpreasfintitul TEOFAN; Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor: PS CALINIC BOTOSANEANUL)

Prezența la VOT: Jud. Iași: 160.043 participanți (20,85%) / Jud. Botoșani: 97.775 participanți (26,82%)

12. Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților (Arhiepiscop: IPS PIMEN; Episcop vicar: PS Damaschin Dorneanul)

Prezența la VOT: Jud. Suceava: 184.459 participanți (30,67%)

13. Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (Arhiepiscop:IPS IOACHIM)

Prezența la VOT: Jud. Neamț: 124.748 participanți (26,63%) / Jud. Bacău: 129.116 participanți (21,34%)

14. Episcopia Husilor (Episcop:PS IGNATIE) 

Prezența la VOT: Jud. Vaslui: 77.350 participanți (18,89%) 

 

III. MITROPOLIA ARDEALULUI

15. Arhiepiscopia Sibiului (Arhiepiscop si Mitropolit: IPS LAURENTIU STREZA; Episcop-Vicar:PS ILARION FĂGĂRĂŞANUL)

Prezența la VOT: Jud. Sibiu: 56.808 participanți (14,96%)

16.Arhiepiscopia Alba Iuliei (Arhiepiscop: IPS IRINEU) 

Prezența la VOT: Jud. Alba: 70.989 participanți (22,67%) / Jud. Mureș: 75.391 participanți (15,70%)

17.Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei (Episcop: PS SOFRONIE)

Prezența la VOT: Jud. Bihor: 145.543 participanți (28,92%)

18.Episcopia Covasnei și Harghitei (Episcop: PS ANDREI)

Prezența la VOT: Jud. Harghita: 29.914 participanți (11,12%) / Jud. Covasna: 15.545 participanți (8,50%)

19. Episcopia Devei și Hunedoarei (Episcop: PS GURIE GEORGIU)

Prezența la VOT: Jud. Hunedoara: 86.210 participanți (22,19%)

 

IV. MITROPOLIA CLUJULUI, MARAMURESULUI ȘI SĂLAJULUI

20.Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului (Mitropolit: IPS ANDREI; Episcop-Vicar: PS VASILE SOMESEANUL)

Prezența la VOT: Jud. Cluj: 113.190 participanți (18,61%) / Jud. Bistrița-Năsăud: 70.730 participanți (26,95%)

21.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului (Episcop: Preasfințitul IUSTIN)

Prezența la VOT: Jud. Satu Mare: 46.942 participanți (14,89%) / Jud. Maramureș: 75.938 participanți (17,78%)

22.Episcopia Sălajului (Episcop: PS PETRONIU)

Prezența la VOT: Jud. Sălaj: 43.683 participanți (22,08%)

 

V. MITROPOLIA OLTENIEI

23.Arhiepiscopia Craiovei (Arhiepiscop si Mitropolit: IPS IRINEU)

Prezența la VOT: Jud. Dolj: 142.195 participanți (24,77%) / Jud. Gorj: 59.842 participanți (19,91%)

24.Arhiepiscopia Râmnicului (Arhiepiscop al Râmnicului: IPS VARSANUFIE)

Prezența la VOT: Jud. Vâlcea: 58.312 participanți (17,60%)

25.Episcopia Severinului și Strehaiei (Episcop: PS NICODIM)

Prezența la VOT: Jud. Mehedinți: 61.466 participanți (26,28%)

26.Episcopia Slatinei și Romanaților (Episcop: PS SEBASTIAN)

Prezența la VOT: Jud. Olt: 100.437 participanți (27,19%)

 

VI. MITROPOLIA BANATULUI

27.Arhiepiscopia Timisoarei (Arhiepiscop şi Mitropolit: IPS IOAN; Episcop Vicar: PS PAISIE LUGOJEANUL)

Prezenţa la VOT: Jud.Timiş: 114.642 participanţi (18,36%)

28.Arhiepiscopia Aradului (Episcop: IPS TIMOTEI; Episcop vicar: PS Emilian Crişanul)

Prezenţa la VOT: Jud.Arad: 83.171 participanţi (21,33%)

29.Episcopia Caransebesului (Episcop: PS LUCIAN MIC)

Prezenţa la VOT: Jud. Caraş-Severin: 64.838 participanţi (24,15%)

 

VII. MITROPOLIA BASARABIEI

30.Arhiepiscopia Chisinaului (Arhiepiscop si Mitropolit: IPS PETRU)

31.Episcopia de Bălți (fostă a Hotinului – Episcop: PS ANTONIE)

32.Episcopia Basarabiei de Sud (fostă de Cetatea Albă-Ismail – Episcop: PS VENIAMIN)

33.Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria)

Prezenţa la VOT: Republica Moldova: 6.052 participanți (din aproximativ 1 milion de cetăţeni moldoveni cu cetăţenie română)

 

VIII. MITROPOLIA ORTODOXA ROMANA A EUROPEI OCCIDENTALE SI MERIDIONALE

34.Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale (Paris – Arhiepiscop si Mitropolit: IPS IOSIF; Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei: PS MARC NEMȚEANUL)

Prezenţa la VOT: Franţa: 6.837 participanţi (din aproximativ 300.000 români care trăiesc în Franța)

35.Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei (Roma – Episcop: PS SILUAN; Arhiereu vicar: PS ATANASIE de Bogdania) 

Prezenţa la VOT: Italia: 27.433 participanţi (din aproximativ 1.300.000 români care trăiesc în Italia)

36.Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei (Madrid: Episcop: PS TIMOTEI LAURAN; Arhiereu vicar: PS TEOFIL de Iberia)

Prezenţa la VOT: Spania: 19.502 participanţi (din aproximativ 1.000.000 români care trăiesc în Spania) / Portugalia: 636 participanţi (din aproximativ 39.000 români care trăiesc în Portugalia)

 

IX. MITROPOLIA ORTODOXA ROMANA a GERMANIEI, EUROPEI CENTRALE SI DE NORD

37.Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei și Luxembourgului (Nürnberg – Arhiepiscop si Mitropolit:IPS SERAFIM; Episcop Vicar: PS SOFIAN BRASOVEANUL)

Participare la VOT: Germania: 10.804 participanţi (din aproximativ 660.000 români care trăiesc în Germania) / Austria: 9.114 participanţi (din aproximativ 107.000 români care trăiesc în Austria)

38.Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord (Stockholm: Episcop: PS MACARIE DRĂGOI)

Prezenţa la VOT: Suedia: 744 participanţi (din aproximativ 29.500 români care trăiesc în Suedia) / Norvegia: 683 participanţi (din aproximativ 16.600 români care trăiesc în Norvegia) / Danemarca: 876 participanţi (din aproximativ 25.000 români care trăiesc în Danemarca)

 

X. MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A CELOR DOUĂ AMERICI, cu sediul la Chicago.

39.Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii și Episcopia Ortodoxă Română a Canadei (Arhiepiscop si Mitropolit : IPS NICOLAE CONDREA; Episcopul Ortodox Român al Canadei: PS IOAN CASIAN) 

Prezenţa la VOT: Canda: 1.067 participanţi (din aproximativ 240.000 români care trăiesc în Canada) / SUA: 5.128 participanţi (din aproximativ 500.000 români care trăiesc în SUA)

 

XI. (40) Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârset, în jurisdicția directă a Patriarhiei Române (Episcop locţiitor: PS SILUAN MĂNUILĂ)

Prezenţa la VOT: fosta Iugoslavie: 171 participanţi (din aproximativ 30.000 români, inclusiv Valea Timocului)

 

XII. (41) Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, (Gyula, în jurisdicția directă a Patriarhiei Române – Episcop: PS SILUAN MĂNUILĂ)

Prezenţa la VOT: Ungaria: 376 participanţi (din aproximativ 36.000 români care trăiesc în Ungaria)

 

XIII. (42) Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeedande (Melbourne, în jurisdicția directă a Patriarhiei Române – Episcop: PS MIHAIL FILIMON)

Prezenţa la VOT: Australia: 382 participanţi (din aproximativ 15.000 români care trăiesc în Australia) / Noua Zeelandă: 15 participanţi (din aproximativ 2.300 români care trăiesc în Noua Zeelandă)

 

XIV. Vicariatul Ortodox Ucrainean (Sighetul Marmatiei, în jurisdicția directă a Patriarhiei Române)

Prezenţa la VOT: 240 participanţi (din aproximativ 51.000 români care trăiesc în Ucraina)

 

Înainte de o scurtă analiză a situației, câteva lămuriri tehnice:

1. În interpretarea cifrelor și procentelor cu privire la participare trebuie luate în considerare diferite aspecte, precum: numărul creștinilor ortodocși din eparhia respectivă, numărul cetățenilor români de altă religie/naționalitate (pentru eparhiile de pe teritoriul României).

2. Românii din diaspora amintiți au cetățenia română și sunt fie rezidenți în țările respective, fie au dublă cetățenie.

3. Datele despre românii din diaspora sunt la nivelul anilor 2015-2017 și probabil că, în prezent, sunt modificate în sensul creșterii numărului de români plecați din țară.

Ce ne spune/ce se află dincolo de statistica marelui eșec

În primul rând, că procentul de minim 30% participare la referendum a fost cu greu și cu foarte puțin depășit într-o singură eparhie a BOR, anume în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților (Arhiepiscop: IPS PIMEN; Episcop vicar: PS Damaschin Dorneanul), unde procentul de participare la vot a fost de 30,67%. În restul eparhiilor de pe teritoriul românesc, procentul de 30% nu a fost atins. Dimpotrivă, în majoritatea eparhiilor BOR din România s-a înregistrat o medie de aproximativ 23%-24%.

În al doilea rând, că activitatea de pastorație și catehizare în eparhiile BOR din diaspora (din teritoriile străine) este frumoasă și bogată doar pe hârtie. Cifrele privind participarea la vot înregistrate sunt atât de mici în raport cu numărul românilor care trăiesc în diaspora, încât ating penibilul și ridică întrebări grave cu privire la veridicitatea, seriozitatea și eficiența activității de pastorație pe care o realizează BOR în rândul românilor din diaspora.

În al treilea rând, se observă că nu au fost înregistrate rezultate peste procentul de 30% nici în teritoriile românești cunoscute ca fiind locuite de români foarte credincioși (cum se spunea, de exemplu, despre Regiunea Moldova) și nici în regiunile unde colaborarea foarte apropiată dintre ierarhi și PSD (precum în Oltenia, Muntenia sau Dobrogea) este un fapt cunoscut și recunoscut.

Ce fapte și/sau erori au fost comise, încât Referendumul pentru familie s-a transformat într-un eșec răsunător și totodată, într-o judecată dumnezeiască în urma căreia întreaga lume a descoperit adevărata situație din rândul credincioșilor și ierarhiei BOR: fariseism, ignoranță, indolență și lepădare de credință?

Un prim fapt este trădarea comisă de aliatul politic, anume liderul Liviu Dragnea și PSD.

O analiză atentă a mișcărilor lui Liviu Dragnea și ale PSD din preajma, din timpul și de după referendum, ne spune că dezertarea majorității primarilor PSD de pe frontul referendumului, comisă în a doua zi, de duminică, a scrutinului, este doar un fapt secundar.

De fapt, Liviu Dragnea și PSD s-au folosit de referendum ca de o sabie cu două tăișuri sau și mai bine zis, ca de o miză câștigătoare în orice situație. Referendumul a fost un factor de presiune exercitat de Liviu Dragnea și PSD asupra partenerilor din structurile U.E., cu precădere din Parlamentul European, aceștia fiind extrem de sensibili la problematica drepturilor LGBT. Pe de o parte, Liviu Dragnea și PSD au arătat că au puterea de a tulbura agenda U.E. în România și implicit, în Europa de Est, iar pe de altă parte, au demonstrat că au dorința de a negocia și au făcut aceasta, abandonând, în a doua zi de vot, cauza referendumului, prin retragerea sprijinului din partea primarilor. Rămâne de aflat care a fost prețul pentru care Liviu Dragnea și PSD au pregătit referendumul ca pe o marfă și l-au vândut partenerilor lor (stăpânilor?) din afara țării.

Existența trădării în toată implicarea PSD în organizarea referendumului mai este dovedită și de cel puțin două situații: prima este graba și precaritatea cu care a fost organizat referendumul, parcă din dorința de a-l lansa la un moment precis, ales deja cu multă vreme înainte, iar a doua este declanșarea, chiar în prima zi de după referendum, a procedurii de adoptare „pe repede înainte” a parteneriatului civil – prima etapă în strategia comunității LGBT de a obține dreptul la căsătorie civilă și implicit, la adopția de copii.

Trădarea comisă de Liviu Dragnea și de PSD ne trimite la un al doilea fapt bizar petrecut în perioada premergătoare și de desfășurare a referendumului, anume atitudinea evazivă, defel convingătoare și în practică, total ineficientă, a ierarhiei și administrației bisericești a BOR.

Rămân semne de întrebare cu privire la „dispariția” treptată a reprezentanților unor asociații patronate de BOR, inclusiv a reprezentantului Patriarhiei, de la întâlnirile de lucru ale Coaliției pentru Familie. Rămâne șocant faptul că, în unele eparhii, preoții au primit materiale promoționale pentru atragerea la vot a credincioșilor abia cu două-trei zile înainte de scrutin. Rămâne bizară lipsa de activități sistematice și intense, măcar de la începutul acestui an – dacă nu din momentul, cu vreo doi ani în urmă, în care BOR s-a alăturat inițiativei – la nivelul eparhiilor și parohiilor pe tema familiei și a importanței participării la vot. Rămâne de neînțeles tăcerea majorității membrilor Sf. Sinod al BOR și mai ales, a PF Patriarh Daniel cu privire la necesitatea clarificării aspectului politic al referendumului, în sensul clarificării și mărturisirii unui adevăr simplu, care trebuie exprimat textual, explicit: referendumul nu este al și despre PSD, nu este al și despre Liviu Dragnea!

Discursul comunicatorilor Patriarhiei, dar și al Patriarhului și ierarhilor BOR, s-a băltit în zona unui naționalism desuet, a apelului la definiții dogmatice despre familie, la evitarea aproape obsesivă a oricărei clarificări cu privire la dimensiunea politică a referendumului, totul într-un limbaj de lemn presărat uneori cu trimiteri la iad și amenințări gen „homosexualii ne vor lua copii”, acestea din urmă încălcând flagrant porunca iubirii de aproapele (da, și homosexualii sunt semenii noștri!) și a condamnării exclusiv a păcatului, nu a omului!

Preoții și cei câțiva ierarhi care cu adevărat s-au implicat în promovarea referendumului s-au văzut trădați de idolența generală cu care ierarhia și marea parte a clerului s-au poziționat față de acest mare și important moment al adevărului pentru credința Națiunii Române.

Nu în ultimul rând, un alt fapt important care a declanșat eșecul este reprezentat de pregătirea superioră în domeniul comunicării, PR-ului și tehnicilor de influențare a opiniei publice de care a dat dovadă tabăra anti-referendum și anti-creștină. O întreagă armată formată din intelectuali (unii dintre ei cu pretenții de gânditori creștini, ca dl. Pleșu, și care s-au dovedit doar niște trădători mizerabili ai credinței creștine!) și oameni de presă cunoscuți la nivel național, din vedete ale vieții mondene și „showbiz”-ului, dar și din oameni politici, s-a adunat, voluntar sau contra-cost, sub stindardul luptei împotriva noului „dușman de clasă” identificat de aceștia în Biserica Ortodoxă Română.

Rețelele de socializare, mass-media și agora românească au fost transformate în „teatre de operațiuni”, unde au fost exercitate presiuni extreme asupra ierarhilor, preoților și simplilor credincioși care au îndrăznit să apere ideea de familie naturală. Firme specializate în comunicare și PR au produs filmulețe calomniatoare, mesaje agresive până la vecinătate cu jignirea, au gândit și implementat strategii de imagine care au lovit permanent în BOR și în susținătorii familiei naturale.

Care a fost reacția administrației BOR? Una birocratică, anchilozată, total lipsită de profesionalism. Trustul mass-media al Patriarhiei (Ziarul Lumina, Radio și TV Trinitas, Agenția Basilica) s-a dovedit a fi un fel de „gazeta de perete”, reacționând slab, mediocru, de multe ori promovând un mesaj insipid și inodor a cărui finalitate era mai degrabă de a-i convinge pe cei care deja erau convinși de adevărul numit familia naturală.

În acest context, „Quo Vadis BOR?” este o întrebare legitimă și necesită răspuns grabnic. Un răspuns pe care Sfântul Sinod al BOR este deocamdată incapabil să-l formuleze altfel decât într-un limbaj de lemn, birocratic, golit de valențe duhovnicești, așa cum ne informează Agenția Basilica într-un comunicat remis publicității acum câteva zile, cu ocazia ședinței de lucru a Sf. Sinod din 25 octombrie 2018, cităm: De asemenea, Sfântul Sinod a evaluat rezultatele referendumului pentru modificarea Art. 48 din Constituția României din 6-7 octombrie 2018. Pastorația și misiunea Bisericii trebuie să se adreseze nevoilor tinerilor și familiilor, folosind o cateheză adecvată și o prezență a păstorilor în mijlocul lor. Intensificarea slujirii liturgice, a vieții parohiale și a filantropiei sociale  este o prioritate.”

„Cateheză adecvată”, „prezența păstorilor în mijlocul tinerilor și familiilor”, „intensificarea slujirii liturgice” etc. sunt cuvinte fără conținut duhovnicesc și nu pot ține locul, dacă nu unor retrageri „de onoare” din scaunul de ierarh ca asumare a eșecului la referendum, măcar unei mărturisiri publice a greșelilor comise în calitate de păstori duhovnicești ai Națiunii Române și care au provocat dezastrul de la referendum.

Poate că surprinzător pentru unii, câteva soluții viabile și eficiente pentru ieșirea din criza în care, în ritmul discursurilor festiviste rostite de la tribuna Sf. Sinod, se afundă Biserica Ortodoxă Română, pot fi aflate în arhivele unui încă nelămurit fenomen de protest care, cu aproape un deceniu în urmă, cuprinsese o parte importantă a preoțimii creștin-ortodoxe.

În arhivele fostei organizații sindicale preoțești „Păstorul cel Bun” (inițial recunoscută la CEDO, prin înfrângerea statului român, apoi, subit, bizar și oarecum ocult, nerecunoscută tot la CEDO) regăsim un set de măsuri pe care grupul de preoți asociați în această organizație l-au trimis spre studiu și aprobare Sfântului Sinod al BOR.

Fără a încuraja atitudini de tip sindical în rândul preoților (le-am condamnat la vremea lor), rămânem loiali adevărului și afirmăm că dreptul preoțimii de a se organiza în asociații profesionale autonome, care să participe la bunul mers al Bisericii și să aibă o influență reală asupra activității administrației bisericești și sinodale, trebuie restaurat după modelul asociațiilor preoțești din perioada interbelică.

Solicitările adresate Sf. Sinod al BOR de către preoții „rascolnici” în urmă cu zece ani se dovedesc a fi de mare actualitate și pot fi sursă de inspirație pentru o nouă reorganizare a Bisericii (printr-o anumită descentralizare, prin reducerea birocrației, prin responzabilizarea ierarhilor, prin eliminarea influențelor masonice din structurile Bisericii etc.) și pentru ieșirea din grava criză în care aceasta se află.

Să cităm câteva dintre aceste solicitări:

  • Dreptul de a înființa asociații, fundații sau organizațiii la parohii, cu aprobarea Consiliului parohial, în scopul întăririi comunităților parohiale pe plan educativ-spiritual, filantropic, gospodăresc și economic, în consonanță cu legile țării.
  • Dreptul de a efectua diferite activități cu caracter administrativ, gospodăresc, cultural-educativ la parohii cu acordul Consiliului parohial și fără să se mai solicite acordul Centrului eparhial.
  • Într-o parohie cu 500 de familii să funcționeze doar un singur preot.
  • La investire, ierarhul să depună jurământ pe Sf. Evanghelie, în fața poporului, că va păstra credința strămoșească, că va respecta legile țării și că nu va face parte niciodată dintr-o organizație potrivnică Bisericii, credinței strămoșești și națiunii române.
  • Alegerea unui ierarh într-o eparhie să se facă din cadrul Mitropoliei de care aparține Eparhia respectivă. La alegere să participe toți preoții Eparhiei și un împuternicit laic al Consiliului parohial din fiecare parohie, alegerea ierarhului fiind confirmată de Sf. Sinod.
  • Alegere unui ierarh să se facă după o viețuire în mânăstire de cel puțin 10 ani și după împlinirea vârstei de 40 ani.
  • Formarea unui Consistoriu Central, din care să facă parte delegați ai Sf. Sinod și delegați ai Consistoriilor eparhiale, care să judece eventuale abateri de la învățătura de credință sau abuzuri administrativ-economice ale ierarhilor.
  • Alegerea stareților să se facă doar de către obștea mânăstirii, conform rânduielilor monahale.
  • Ierarhul să aibă obligația de a vizita cât mai des, de a sluji și de a ține cuvânt de învățătură în parohiile vizitate frecvent de eterodocși.
  • Proprietățile parohiilor și mânăstirilor din BOR să rămână în veci ale comunităților respective și să fie administrate după nevoi și conform cu legile țării.
  • Alegerea Protopoului, a inspectorului bisericesc, a Președintelui și membrilor Consistoriului să se facă de către preoți, din rândul preoților cu activitate și experiență.
  • Din Adunarea Eparhială și din Consiliul Eparhial să nu facă parte persoane înregimentate politic.
  • Să se respecte cu strictețe modul de numire a preoților în parohie, conform cu studiile deținute, vechimea și prin concurs.
  • Pensionarea episcopilor la vârsta de 75 de ani și a preoților la vârsta de 70 de ani.

Sunt doar câteva dintre propunerile trimise de preoți către Sf. Sinod, în urmă cu zece ani. Deși contextul în care acestea au fost lansate a fost unul controversat, trebuie recunoscută valoarea lor de adevăr și de bun simț.

În finalul primei părți a analizei noastre mai spunem că reacția oficială a Sf. Sinod față de eșecul înregistrat la referendum descurajează. Se lasă senzația că sinodalii fie nu au învățat nimic din acest eșec (ceea ce, dat fiind nivelul lor de pregătire academică este puțin probabil), fie că mulți dintre ei sunt dependenți (constrânși?) de o agendă străină de interesele Bisericii. O reacție care impune a se căuta voința de relansare a vieții duhovnicești în altă parte, anume printre preoți, monahi și monahii, printre intelectualii conservatori național-creștini din corpul Bisericii.

Această căutare ne conduce spre răspunsul la cea de-a doua întrebare: este necesară nașterea unei forțe civice și politice național-creștine pe scena politică a României începutului de secol XXI?

Un răspuns pe care vom încerca să-l creionăm, în linii generale, în partea a doua a analizei noastre. (Va urma)

 

Spune-ți părerea