”Se moare tare greu”, de Demostene Andronescu

Odată, în vremi de restriști,

Pentru a mă salva,

Mi s-a revelat necesitatea morţii

Și, nătîng, am început să mor.

 

Mi-am ucis mai întîi amintirile

Și toate cele ce ţin de trecutul meu ticălos.

Apoi, mi-am sugrumat dorinţele,

Și pe cele pătimașe, și pe cele catifelate,

Pe toate de-a valma.

 

După ce mi-am înjunghiat ca pe un ţap visul

Și mi-am chemat din înalt ereţii,

Am avut de furcă cu Dumnezeu, pe Care,

În cele din urmă,

L-am exilat în veșnicie.

 

Cu oamenii mi-a fost mai ușor:

Pe dușmani i-am iertat, ignorîndu-i,

Iar pe cei de lîngă sufletul meu

I-am îndepărtat cu blîndeţe.

 

Și cînd mă pregăteam să fac ultimul pas,

Mi-am aruncat privirile înapoi, așa, într-o doară,

Și viaţa, cu toate ale ei,

M-a năpădit ca o molimă…

 

Se moare-ncet, se moare tare greu.

 

(1975)

Din volumul Peisaj lăuntric, Ed. Manuscris, Pitești, 2017, p. 159.

 

Demostene Andronescu

Născut pe 3 decembrie 1927, într-o familie de ţărani din Câmpuri, jud. Vrancea, a urmat, în 1939, cursurile Gimnaziului Industrial de la Pătârlagele, din Buzău, dar taxele mari l-au obligat să se retragă şi să devină copil de trupă. În toamna anului 1948, s-a înscris la Facultatea de Istorie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1952. A fost arestat înaintea susţinerii examenului final, fiind condamnat la cinci ani de temniţă grea. Graţiat în 1955, s-a înscris la Facultatea de Filologie Clasică din Bucureşti, dar a fost arestat din nou şi condamnat la 20 de ani muncă silnică, fiind eliberat în 1964. După eliberarea din închisoare, a fost urmărit atent de Securitate pînă în 1989. Între 1991 și 2010, a fost redactor-șef adjunct al revistei Puncte cardinale din Sibiu, unde a și debutat editorial, în 1995, cu volumul de versuri Peisaj lăuntric.

 

De același autor:

Reeducarea de la Aiud, Ed. Christiana, 2009.

De veghe la cumpăna vremilor, Ed. Christiana, 2011.

Spune-ți părerea