Polonia va exista și atunci când UE nu va fi decât o amintire vagă și care nu trezește deloc nostalgie, scrie Bruce Antonio Laue, într-un editorial pentru Takimag.com, preluat de Cotidianul.ro.
„Totul a început când guvernul a cerut Tribunalului Constituțional să își exprime opinia despre regulamentul european care spunea că drepturile homosexualilor și ale transgenderilor trebuie predate în toate școlile din statele membre. Polonia este o țară catolică – o țară foarte catolică – și guvernul a dorit o clarificare privind validitatea acestei legi europene.
Pe de altă parte, UE și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu independența justiției din Polonia, că guvernul polonez numește în instanțele superioare judecători afiliați partidului de la putere. UE a amenințat cu sancțiuni, dacă această practică nu va înceta. Este însă bizar, câtă vreme regulile din Polonia sunt asemănătoare cu cele pe care președinții americani le aplică de 245 de ani: președinții democrați nominalizează judecători democrați la Curtea Supremă, iar președinții republicani nominalizează republicani. Deși toți judecătorii proclamă că sunt imparțiali, toată lumea știe că sunt părtinitori.
Pentru a reveni, Tribunalul Constituțional din Polonia a decis că niște articole din Tratatul UE contravin Constituției Republicii Poloneze.
Reacția a fost predictibilă.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a spus: ”Voi folosi toate puterile pe care le am la dispoziție pentru a aplica legile UE”, inclusiv prin interzicerea accesului Poloniei la fondul de recuperare post-pandemie. Ea a continuat: ”Toate deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru toate statele membre și legislația europeană are preeminență în fața legislației naționale, inclusiv în fața prevederilor constituționale”. Guvernul Germaniei, care controlează în realitate UE, a spus că ”sprijină total Comisia Europeană”. Guvernul Franței, care, dacă germani îi spun ”sari”, nu face decât să întrebe ”cât de sus”, a spus că acțiunile Poloniei sunt ”o amenințare directă la adresa UE”.
Dacă mai exista vreun dubiu, acum el a dispărut; nu vor mai fi nici negocieri, nici compromisuri, iar Polonia va trebui să se spună, altfel va avea de-a face cu penalizări financiare – exact înainte de Crăciun, firește. Nu mai este de mirare de ce Marea Britanie a considerat că nu se mai poate rămâne într-o asemenea organizație, unde obediența absolută nu este doar așteptată din partea statelor membre, ci le este de-a dreptul cerută. Mai mult, cea mai mare îngrijorare este că Europa este, fără îndoială, germană. Alte țări din Europa Centrală, printre care Ungaria, își dau seama acum că, după 45 de ani de opresiune sovietică, URSS-ul a fost înlocuit cu o noua formă de subjugare, daca nu una în termeni politici, atunci măcar în termeni monetari și sociali. Grecia, desigur, a învățat această lecție în ultimul deceniu, însă nu a ales să scape atunci când a avut ocazia.
Acum, UE se prăbușește de la înălțimea propriei tiranii. Situația Brexitului și a Poloniei va duce la cazuri similare. În mod inevitabil, unele țări vor vedea asemenea momente ca pe niște ocazii de a pune sub semnul întrebării autoritatea guvernului UE de la Bruxelles și de a încerca să-l reformeze.
Pentru birocrații UE de la Bruxelles, ce s-a întâmplat în Polonia nu înseamnă dezacord juridic, ci de-a dreptul erezie. În opinia lor, cetățenii europeni nu trebuie doar să se supună directivelor UE, ci să le fie recunoscători eurocraților pentru că au o putere mai mare decât guvernele lor naționale și pentru că le spun cum să se comporte și cum să trăiască, iar oamenii nu trebuie să aibă vreo obiecție, pentru că, în mod evident în opinia eurocraților, ei sunt incapabili să se guverneze.
Însă, în ciuda acestei opinii foarte bune despre sine, UE nu este deloc vreo fântână a înțelepciunii și a cunoașterii. Nu este nici măcar gardianul moralei occidentale, nici al virtuților, nici al valorilor și nici al păcii. Ba chiar UE a reușit să submineze aceste calități și a făcut din Europa un grup de pseudo-țări docile care, cu câteva excepții, execută ordinele unor eurocrați care patrulează pe holurile puterii în căutarea unor noi modalități de a omogeniza ceea ce cândva erau niște popoare europene mândre. Polonia va fi amintită ca a doua țară care s-a revoltat împotriva acestei greșeli istorice.
Chopin nu a compus pentru UE, Sobieski nu a luptat pentru UE, iar oamenii care s-au ridicat în timpul Revoltei de la Varșovia nu au murit pentru UE. Au făcut aceste fapte eroice pentru Polonia și pentru civilizația occidentală.
Iar Polonia va exista atunci când UE nu va fi decât o amintire vagă și care nu trezește deloc nostalgie. Nu vor exista cântece despre UE, nici balade romantice despre majestatea și onoarea UE care să fie cântate de-a lungul secolelor, nu vor fi nici povești despre acte eroice și sacrificiu. Vor fi cel mult maldăre de hârțoage cu regulile și regulamentele care au vrut să rupă Europa de tradițiile și identitățile ei. Cu toate că unele țări pot ajunge de nerecunoscut sau ar putea chiar să dispară sub presiunea acestei invenții legislative nealese și care se autoperpetuează, Polonia va rezista. Niech zyje Polska! ”.
- Vizită pastorală a ÎPS Mitropolit Nicolae, de hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, la Biserica Ortodoxă Română din Las Vegas - 24 aprilie 2024
- FOTO/ Mașini acoperite cu praf, în București și în orașe din întreaga țară - 24 aprilie 2024
- Compania Națională Poșta Română și-a lansat un site imobiliar, cu sute de proprietăți de închiriat în întreaga țară - 24 aprilie 2024