Asediați și fără mâncare, ucrainenii își amintesc de foametea lui Stalin care a ucis 4 milioane dintre ei

În perioada cea mai gravă a foametei, când Petro Mostovyi era copil, îi era frică să se aventureze într-un cătun din apropiere pentru că toți locuitorii de acolo erau morți. Erau încă în casele și hambarele lor. Dar de săptămâni întregi, nimeni nu reușise să-i îngroape.

Casele pline cu morți erau obișnuite în Ucraina în 1932 și 1933. Cei care strângeau cadavrele știau unde să se oprească dacă vedeau corbi în apropiere. Și, uneori, cei care încă trăiau, dar erau prea slăbiți să mai reacționeze, erau transportați împreună cu morții.

Oamenii disperați, înfometați, lipsiți de sursele de hrană din cauza edictelor nemiloase ale dictatorului sovietic Iosif Stalin, au fost nevoiți să mănânce iarbă, scoarță de copac, flori, șobolani, câini și, în cele din urmă, propriii copii, după cum au consemnat istoricii.

Oameni au murit pe străzi, pe trotuare, în gări, pe câmpurile agricole și pe drumurile de țară.

Aproximativ 4 milioane dintre ei au pierit în marea foamete, cunoscută în Ucraina sub numele de Holodomor.

Astăzi, în timp ce Ucraina se luptă cu invadatorii ruși, iar morții zac din nou pe străzile orașelor asediate cărora le-au fost tăiate toate sursele de aprovizionare, amintirea foametei din urmă cu 90 de ani și a legăturilor acesteia cu Kremlinul rămân puternice.

Foametea este unul dintre lucrurile la care se gândesc ucrainenii care luptă acum împotriva invadatorilor ruși”, a spus Anne Applebaum, fost editorialist la Washington Post și autoarea cărții din 2017 „Foametea Roșie: Războiul lui Stalin împotriva Ucrainei”, care relatează amintiri ca cele ale lui Petro Mostovyi.

„Este o parte a istoriei lor de care ucrainenii își amintesc ca o încercare a lui Stalin de a-i eradica. Și conștientizarea că ar putea fi eradicați din nou este un motiv puternic pentru care luptă acum”.

Istoricul Robert Conquest a spus Congresului în 1986: „Asaltul sovietic asupra țărănimii și asupra națiunii ucrainene din perioada 1930-1933 a fost unul dintre cele mai mari și mai devastatoare evenimente din istoria modernă”.

13% din populația ucraineană a pierit, a scris Applebaum, în timp ce Stalin a forțat colectivizarea – confiscarea proprietății private, a animalelor și a echipamentelor de către stat – și i-a pedepsit brutal pe țărani pentru nerespectarea cotelor, confiscându-le ultimele alimente.

De asemenea, temându-se de naționalismul puternic al Ucrainei, Stalin a aplicat sancțiuni economice regiunilor care nu puteau atinge țintele guvernamentale. La fel ca acum, oamenii asaltau trenurile în încercarea de a părăsi țara.

Gările erau pline de țărani cerșetori, cu mâinile și picioarele umflate, femeile ținând la ferestrele vagoanelor sugari cu capete uriașe pe care nu și le puteau ține, cu mâinile și picioarele subțiri ca bețele și cu burțile umflate și ascuțite”, a scris jurnalistul maghiar Arthur Koestler, potrivit Conquest.

Un oficial al Partidului Comunist din Vinnitsia, la 260 de km sud-vest de Kiev, i-a scris lui Stalin în 1932: „Toți țăranii se mută, pleacă… pentru a nu muri de foame. În sate, zece până la douăzeci de familii mor de foame în fiecare zi, copiii fug oriunde pot, toate gările sunt pline de țărani care încearcă să plece”.

Cadavre au apărut în gara din Harkov și pe străzile din Kiev. 400 de cadavre au fost culese de pe străzile Kievului în ianuarie 1933, iar în februarie au fost colectate 518, potrivit lui Applebaum.

Soluția lui Stalin a fost să închidă granița Ucrainei, îngreunând astfel tentativele oamenilor de a scăpa, și a interzis și deplasările din sat în sat în interiorul Ucrainei.

El a trimis echipe speciale de rechiziționare care scormoneau casele celor înfometați după bunuri ascunse. Foloseau bețe lungi de fier pentru a sonda pământul unde oamenii ar fi putut să ascundă hrană. Căutau și în coșurile de fum.

Hanna Iakivna Onoda și-a amintit că o vecină a ascuns făină sub leagănul bebelușului ei, a relatat Applebaum. Dar oamenii lui Stalin a găsit-o. „Plângea și îi implora să i-o lase pentru că copilul va muri de foame, dar degeaba”, și-a amintit Onoda.

Crucificatori”, i-a numit ea.

Rezultatul a fost o catastrofă.

Oroarea, epuizarea, indiferența inumană față de viață și expunerea constantă la limbajul urii și-au lăsat amprenta”, a scris Applebaum. „Combinat cu absența completă a hranei, au produs în mediul rural ucrainean o formă foarte rară de nebunie… canibalismul”.

Mulți supraviețuitori au fost martori fie la canibalism, fie, mult mai des, la necrofagie, la consumul de cadavre ale unor oameni care au murit de foame”, a scris ea.

Un ucrainean, Mykola Moskalenko, a povestit despre îngrijorarea oamenilor din satul său cu privire la copiii dispăruți ai unei vecine: „Au intrat în casa ei și au întrebat-o unde-i sunt copiii. Ea a spus că au murit și i-a îngropat pe câmp. Au mers pe câmp, dar nu au găsit nimic. Au început o percheziție în casa ei: copiii fuseseră tăiați… Au întrebat-o de ce a făcut asta și ea a răspuns că oricum copiii ei nu ar fi supraviețuit, dar așa ea va supraviețui.

În provincia Sumy, la aproximativ 320 de km est de Kiev, un bărbat a fost arestat pentru că și-a mâncat fiica și fiul, potrivit lui Applebaum. Un vecin a observat că părea mai puțin umflat de foame decât alții și l-a întrebat de ce. „Mi-am mâncat copiii”, a răspuns el, „și dacă vorbești prea mult, te voi mânca și pe tine”.

Un băiețel de 6 ani care a fugit de acasă a fost întrebat de ce a fugit. „Tata m-ar fi tăiat”, a răspuns el. Două dintre surorile lui dispăruseră deja.

Astfel de incidente erau bine cunoscute autorităților. În Harkov, nouă cazuri de canibalism sau necrofagie au fost raportate în martie 1933, 58 de cazuri au fost raportate în aprilie, 132 în mai și 221 în iunie. Nu există dovezi că Moscova a făcut ceva pentru a rezolva tragedia.

Foametea a atins apogeul în primăvara și vara anului 1933. În mai sovieticii au aprobat un ajutor semnificativ pentru Ucraina – cu alimente confiscate chiar de la țărani, a scris Applebaum. Au fost reduse cotele de cereale. Reprimarea a scăzut în intensitate.

Ceea ce a urmat a fost „prima minciună cu adevărat mare în politica secolului al XX-lea”, a declarat Timothy Snyder, cercetător de la Yale, într-o prelegere din 2019 în Austria.

Stalin a negat că foametea a avut loc. În plus, cei înfometați nu au fost victime. „Cei care mor de foame sunt provocatori”, susțineau comuniștii. „Burțile lor umflate sunt provocări deliberate împotriva regimului sovietic”.

Oficialitățile au ordonat falsificarea certificatelor de deces. Înregistrările au fost distruse.

Rezultatele recensământului din 1937 din Uniunea Sovietică au fost ascunse publicului deoarece detaliile erau sumbre. Populația era cu 8 milioane mai mică față de previziunile guvernamentale.

Șeful biroului de recensământ a fost arestat și executat de un pluton de execuție, a scris Applebaum. Cei mai apropiați colaboratori ai săi au fost și ei executați. Stalin a numit o nouă echipă la biroul de recensământ pentru a revizui rezultatele.

După ce rezultatele recensământului au fost revizuite, Stalin a declarat că „sub soarele Marii Revoluții Socialiste are loc o creștere a populației uimitor de rapidă, nemaivăzută până acum”.

Majoritate celor din exterior nu știau nimic despre tragedia prin care treceau ucrainenii mulțumită, în parte, unui reporter influent de la New York Times.

Walter Duranty, născut în Marea Britanie, câștigase un premiu Pulitzer în 1932 pentru articolele sale despre presupusul succes al colectivizării și al altor politici sovietice.

A devenit un apropiat al sovieticilor, l-a intervievat de două ori pe Stalin și apoi a repetat minciunile comuniștilor despre foametea din Ucraina, potrivit Applebaum.

Am făcut cercetări exhaustive cu privire la această presupusă foamete”, scria Duranty în New York Times la data de 31 martie 1933. „Iată faptele… Nu există înfometare reală sau decese cauzate de foamete, dar există o mortalitate larg răspândită din cauza bolilor cauzate de malnutriție. Sunt condiții proaste, dar nu există foamete”, a susținut el. În realitate 248 de cadavre au fost culese de pe străzile Kievului în aceeași lună în care a fost publicat articolul.

Așa cum Stalin a mințit despre foametea de atunci, Putin își minte astăzi poporul despre invazia Ucrainei. Minciuna continuă să trăiască, a scris Applebaum.

În 2015, Sputnik News, un site de propagandă al Kremlinului, a publicat un articol în engleză intitulat „Holodomor Hoax”. Foametea, se spunea în acel articol, a fost „unul dintre cele mai faimoase mituri și piese vitriolice ale propagandei antisovietice ale secolului al XX-lea”.

Statul rus post-sovietic este din nou în plină negare: Holodomorul nu s-a întâmplat”, a scris Applebaum.

Sursa: The Telegraph