Partidul lui Crin sau – cu aşa o floare, sigur nu se face primăvară

Am să încep prin a da dreptate unor ziceri postace de astă toamnă ale domnului Stănişoară: PNL îşi pierde unica sa calitate postdecembristă – aceea că dădea impresia sau chiar era un partid în care puncte de vedere diferite erau acceptate, spre a fi exprimate, cel puţin. Într-adevăr, de ceva vreme, se mai aude doar trâmbiţa cocoşului somnoros, dar dominant, Crin Antonescu. Nu am fost niciodată fan Patriciu, Tăriceanu, Ludovic Orban sau Chiliman, dar nu pot să neg că aceşti oameni au fost, din 1990 încoace – hai să le spunem, forţând un pic – „liberali autentici”. Ei au fost traşi pe linie moartă (să nu mai amintim de Viorel Cataramă, că la el este mai complicat puţin); la fel, nu pot să nu observ cum părerea lui Stolnici (fie el şi fost şoptitor) şi mai ales a lui Neagu Djuvara nu mai este căutată în PNL.
Crin face toate jocurile – cu oameni ca Daniel Chiţoiu, Radu Stroe, Ruşanu – indivizi de un ridicol absolut sau cu gaşca patronată, la Iaşi, de inculpatul Fenechiu (Chiuariu, David – „fost şi viitor Troacă” – vorba lui Vadim, „Pivnicioaia” şi prietenul ei iubitor de comerţ). A, ar mai fi şi oportuniştii, unii „foarte” ieşeni, foarte armeni, foarte inteligenţi şi culţi şi foarte obedienţi. Toţi aceştia îi cântă în cor, la trezire, micului crin; „să ne trăieşti întru mulţi ani, măria ta!”.
Ei, şi ce grimase face Tăriceanu – şi poate îşi aduce el aminte cum i-a înlesnit calea spre puterea absolută dictatorului de operetă… Păi, cu mâna lui a scăpat de viitorii membri PLD, inclusiv de doi foşti şefi ai PNL, în 2007. I-a silit să plece din partid, după ce dăduse PD-ul afară din guvern. A preferat în locul lor tot soiul de oportunişti şi lichele. Aşa că nu ar trebui să se plângă acum, că aceiaşi oportunişti şi aceleaşi lichele îşi reţin cu greu picioarele – pentru a nu-i da de astă dată lui, fost premier şi preşedinte PNL un şut în fund, care să-l arunce dincolo de gardul partidului galben-albastru.
Atunci, având gloata asta în spate, la ce mai are nevoie Crin Antonescu de oameni „noi” în partid, ca (periculosul, de altfel) Johannis sau de personaje expirate, ca Frunzăverde şi Stânişoară, reciclate de pe la PDL? Păi, pentru că ştie ce poame l-au pus în fruntea PNL şi realizează cât de repede, numiţii oportunişti şi amintitele lichele se pot dezice şi de el (ca altădată de Călin). Are nevoie de oameni care să-i fie fideli numai lui, pentru că depind de el, pentru că nu mai au unde se duce – mă refer la PDL-ştii reevaluaţi.
Oamenii ăştia au şi bani (vezi Frunzăverde) şi doar cunoaştem ce harnic este Crin şi cum a iubit întotdeauna munca prost plătită, încă de pe când era profesor – de vocaţie, nu oricum. Oamenii ăştia au şi relaţii, chiar în Masonerie (tot Frunzăverde) şi poate îi deschid şi lui Crin nişte uşi, pe „afară”, că fără relaţii, nici să te vinzi nu poţi, oricât ai vrea, că nu se uită nimeni la tine, aşa cum a constatat crin pe propria-i tulpină. Iar pe Becali, tot pentru bani l-a acceptat. Sigur, cu astfel de achiziţii, adică ciobani şi PDL-şti hârşiţi în rele, ţi se cam duce imaginea. Dar, lasă, îl aduci pe Johannis şi o repari.
Parfumul toxic al marelui Căcărău se întinde peste PNL ca un duh rău, ameninţând să osifice acest partid, care tinde să devină monolit. Totul, pentru ambiţia deşănţată a unui om, care se visează preşedinte într-o ţară pe care nici nu cred că o înţelege. Ambiţia sa vizează însă, s-o recunoaştem, şi un cadru mai larg, care presupune o oarece viziune politică: el vrea (şi asta a fost, probabil, înţelegerea cu Ponta) ca România să fie angrenată în jocul a două partide mari, unul de stânga (PSD) şi unul de dreapta (PNL). Aceasta presupune unificarea Dreptei, prin eliminarea PDL de pe eşichierul politic. Ar fi victoria finală a lui Crin asupra lui Băsescu, cel care a dorit odată să elimine PNL, definitiv, din ecuaţia politică românească: să domnească (sau, mă rog, dormească) la Cotroceni şi să arunce PDL în buzunarul uitat al istoriei în care se află şi PNŢcd. Şi poate aşa, cine ştie? – un PNL restructurat ar putea lăsa ALDE pentru PPE – că dacă Băsescu a putut trece de la socialişti la populari, cu PD-ul, să te muţi de la liberalii europeni este chiar mai simplu – cel puţin în ochii românilor.
Mihail Albișteanu

About Mihail Albișteanu

Profesor, publicist, vicepreşedinte al Asociaţiei “Rost”.

Spune-ți părerea