Seara de film La Vulturi: „După dealuri”, de Cristian Mungiu

Luni, 21 iulie, ora 21:00, cafeneaua culturală La Vulturi aduce în fața publicului bucureștean un film valoros și, de asemenea, vă oferă ocazia de a-i avea în mijlocul dvs. pe protagoniștii acestui film, pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri.

după dealuri / beyond the hills / au-delà des collines,
un film scris și regizat de Cristian Mungiu
Inspirat de romanele non-ficționale ale Tatianei Niculescu Bran.

intrarea este liberă (în limita locurilor disponibile)
info/rezervări: 0734 13 13 74
afis DD resize
Până la urmă, filmul lui Mungiu, asemenea oricărei capodopere, reflectă – ca o oglindă – gândul şi simţirea cu care privitorul întâmpină un film. Atitudinea cu care omul se angajează întru descoperirea adevărului (care niciodată nu menajează, nu cosmetizează) sau, dimpotrivă, reflexul omului (devenit aproape a doua sa natură) de a cere să fie minţit şi de a minţi, de a-şi construi mereu idoli, ideologii, închipuiri, moralisme, amăgitoare certitudini… ” – Marian Sorin Rădulescu
După patru ani de la „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, Cristian Mungiu regizează cel de-al treilea lungmetraj al său în calitate de scenarist și regizor, intitulat “După dealuri”. Filmul a avut premiera mondială la data de 19 mai 2012, în cadrul celei de-a 65-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes, fiind distins cu două premii importante: Cristian Mungiu a obţinut Premiul pentru cel mai bun scenariu, iar actriţele Cosmina Stratan şi Cristina Flutur au fost recompensate pentru interpretare.
„După dealuri” a fost co-produs de către companiile franceze Why Not (“Des Hommes et des Dieux”, “Un prophét”) şi Wild Bunch (“Che”, “The Wrestler”), companii implicate în realizarea sau distribuirea filmelor lui Woody Allen, Ken Loach şi a altor autori premiaţi la Cannes în ultimii ani şi de Les Films du Fleuve, casa de producţie a fraţilor Dardenne.

5 thoughts on “Seara de film La Vulturi: „După dealuri”, de Cristian Mungiu

  1. deci, cum fu?

    Asta a fost simpla promovare a filmului, sau un pretext pentru o discutie legitima pro si contra, din care probabil sa iasa la iveala reaua intentie a lui Mungiu?

  2. Să fim serioși, filmul nu mai are nevoie de nici o promovare. A fost o seara excelenta, urmata de o discutie foarte vie si folositoare, la care au participat si actritele din rolurile principale, Cosmina Stratan si Cristina Flutur. Animatorul si moderatorul dezbaterii a fost Marian Sorin Radulescu, care a punctat foarte bine subtilitati mai putin sesizabile de cei care nu sint cinefili.
    Una peste alta, a fost o seara cistigata.

    Si nu, Cristian Mungiu, in ciuda banuielilor apriorice, nu a fost deloc rau intentionat, nici tezist si nici anti-Biserica. Filmul are o veritabile substanta crestina, fara sa-si propuna sa fie o ilustrare a vietii bisericesti. Nu e nici un moment acuzator la adresa Bisericii, ba, in opinia mea, este pe alocuri vadit favorabil.

    In fine, sa nu uitam ca acesta e un film artistic, nu un documentar. El nu reconstituie fidel o poveste reala si nu incearca sa imparta dreptatea, ci spune o poveste cu mjiloacele cinemaului, de pe urma careia putem invata cu totii cite ceva.

    • Cunosc aceste luari de pozitie si ma mira. Oamenii care le-au scris parca au vazut alt film. Ma mira cu atit mai mult parintele Savatie, cu cit il cunosc ca pe un om echilibrat si nuantat.
      Una peste alta, va indemn sa vedeti filmul si sa nu va mai luati dupa altii, daca vreti sa va faceti o opinie cum se cade.

  3. L-am vazut. Reaua intentie e extrem de subtila intr-adevar, dar nu se poate face abstractie de ea.

    Noi crestinii insa, cand vizionam ne lasam unsi la inima si purtati intr-o stare sufleteasca pur crestina de cuvintele dumnezeiesti si de vadita si bine descrisa buna intentie a personajelor. Acesta stare este intrucatva bonoma. Si asa si trebuie sa fie, o spun fara nici o nuanta peiorativa.

    Dar,

    Poate daca incercati sa vedeti totul prin ochii unui vestic secularizat si atins mai mult sau mai putin de mentalitati necrestine si anticrestine, precum marea majoritate a vesticilor sunt din pacate…veti intelege cum si ce prinde acolo din film, si pe ce lungime de unda rezoneaza. (Asa inteleg eu parera parintelui Savatie.) Veti vedea mai clar cum filmul te trimite constant catre gandul ca credinta rigida, fara dragoste, nu poate salva suflete. Si asa si este. Insa e foarte subtil, ma repet, cum filmul ocoleste acea dragoste, dar arata buna credinta si buna intentie din belsug.

    Noi intelegem ca ei aveau de fapt dragoste, sau puteau avea dragoste, caci cunoastem mecanismele si fenomenul credintei care se transforma in dragoste si invers, dar acea dragoste nu e aratata in film. Cei credinciosi o vad ca pe o subtitrare continua, diafana, insa ea este doar dinauntrul lor, pe cand ei o atribuie filmului.

    Filmul e facut in asa fel incat fiecare sa inteleaga ce si cum vrea, poate asta e de fapt cea mai mare virtuozitate a filmului.

    Se poate sa spuneti ca pe cei care vor intelege rau si pe cei care vor intelege bine, oricum filmul asta nu-i putea schimba… caci cel rau va fi mai rau si cel bun mai bun se va face, insa chiar si asa, sa nu uitam filme precum Ostrov de exemplu, la care cei rau intentionati si cei ce sunt aprioric impotriva bisericii, nu au ce comenta. Profunzimea spirituala de acolo face filmul total ermetic pentru aceia. Ei nu pot avea acces la film decat daca lasa orice preconceptie la o parte. La asta si indeamna Ostrov de fapt.

    Pe cand acest film…

Spune-ți părerea