Sminteala de la Huși – câteva observații, în așteptarea deznodământului

”Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie, Și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte, Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.” (EVANGHELIA DUPĂ MATEI XXIV, 48-51)

1. Modul în care Episcopul Hușilor a încercat să rezolve situația – prin apelul la autoritățile judiciare ale Statului – a fost necreștin și necanonic. Oricare ar fi adevărul – că ar fi vinovat de relații homosexuale, că filmările ar fi doar un trucaj murdar – datoria creștinească și canonică a Episcopului Hușilor era de a apela la ierarhul Eparhiei, IPS Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Sinodul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și eventual, la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru rezolvarea situației în interiorul Bisericii.

2. Faptul că Episcopul Hușilor a acceptat să poarte tehnică de interceptare – chiar dacă nu s-a ajuns la utilizarea acesteia – pentru o eventuală prindere în flagrant a preoților care îl șantajau, reprezintă o gravă lipsă de înțelegere și de asumare a valorilor creștine și a Canoanelor Bisericii din partea Episcopului. Cei trei preoți se aflau în grija părintească și duhovnicească a Episcopului Hușilor, oricare ar fi fost rătăcirea lor față de ierarh – șantajul, în cazul dat – Episcopul Hușilor era dator să obțină îndreptarea lor în interiorul Bisericii.

3. Fapta celor trei preoți, de a șantaja pe ierarhul lor cu dezvăluirea în public a unui păcat (fie real, fie ”confecționat”), este necreștină și necanonică. Dacă păcatul comis de Episcopul Hușilor este real, preoții aveau datoria creștinească și canonică să încerce îndreptarea celui rătăcit, iar dacă această încercare ar fi eșuat sau le-ar fi adus prigoană, atunci preoții erau datori să prezinte probele despre rătăcirea Episcopului Hușilor în fața ierarhului eparhiei, IPS Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dar și membrilor Sinodului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și eventual, membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

4. Reacția Patriarhiei Române în această sminteală a fost corectă și echilibrată. Totuși, rămâne observația că este necesară o mai clară explicare a mecanismelor disciplinare și ierarhice interne ale Bisericii, pentru ca opinia publică să înțeleagă de ce faptele de care este acuzat Episcopul Hușilor sunt în primul rând, o problemă canonică și administrativă a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, eparhia unde acesta a slujit ca ierarh. Totodată, trebuie evitate, pe viitor, orice exprimări care ar lăsa impresia că problemele din Eparhiile Bisericii Ortodoxe Române sunt doar ale acestora și nu preocupă, direct, și Patriarhia.

5. Se constată o gravă lipsă de comunicare între Patriarhia Română și Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Pe de o parte, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a confirmat public faptul că în filmarea cu scene de homosexualitate apare Episcopul Hușilor:

”Confirm că persoana din imagine este Episcopul de Huşi. (…) Situatia este fără precedent, pentru că BOR nu s-a mai confruntat cu o asemenea situaţie, la un asemenea nivel, sminteşte pe unii care pot să fie tentaţi să asocieze imaginea lui cu imaginea sinodului” (Vasile Bănescu, purtătorul de cuvant al Patriarhiei Române).

Pe de altă parte, Mitropolia Moldovei și Bucovinei informează că:

”Sinodul mitropolitan a luat act cu tristeţe de existenţa în spaţiul public a unor dezbateri cu privire la presupuse abateri de natură morală, atribuite Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor. Membrii Sinodului mitropolitan au luat act de declaraţia Preasfinţitului Corneliu, care a afirmat că acuzaţiile care i se aduc nu au un suport real, fiind false. Sinodul mitropolitan a analizat cu atenţie întreaga problematică legată de acest caz, urmând ca, forurile prevăzute de legislaţia bisericească în vigoare să rânduiască cele cuvenite în astfel de situaţii.”

Din aceste atitudini diferite – Patriarhia confirmă vinovăția, Mitropolia Moldovie și Bucovinei se limitează doar să ia act de acuzații, de afirmația Episcopului Hușilor că acuzațiile sunt false și face o generală trimitere la ”forurile prevăzute de legislația bisericească” – rezultă mai multe întrebări: membrii Sinodului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei au avut la dispoziție filmul cu pricina? Dacă DA, care este concluzia lor cu privire la prezența sau nu a Episcopului Hușilor în film? Dacă ierarhii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei NU au avut la dispoziție filmul, de ce nu l-au solicitat Patriarhiei Române și mai ales, de ce au analizat problema, în Sinodul mitropolitan, fără să dețină elementul esențial, adică filmul? Există cumva bănuiala că reprezentanții Patriarhiei Române au analizat filmul cu mijloace rudimentare și cu superficialitate, astfel încât să accepte ca veridice niște filmări trucate?

6. Oricare ar fi deznodământul acestei sminteli – Episcopul Hușilor va fi găsit vinovat, filmarea se va dovedi a fi un trucaj mizerabil sau mai grav, scandalul va fi mușamalizat – imaginea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, cu precădere a membrilor Sfântului Sinod al BOR (episcopi, arhiepiscopi, mitropoliți și Patriarh) va rămâne grav și urât afectată. Va fi necesară adoptarea și implementarea (de la nivelul membrilor Sfântului Sinod până în cele mai umile parohii și mânăstiri al Bisericii) unor măsuri de redisciplinare a episcopilor, preoților, diaconilor și obștilor călugărești, în duhul smereniei, al slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor, al cumpătării trupești și al jertfei pentru semeni. Să nu uităm că sminteala de la Huși are loc într-un context dificil pentru Biserică: un alt reprezentant de notorietate al clerului ortodox (preotul-rapsod popular Pomohaci) este acuzat de încercare de corupere homosexuală a unui minor, cel puțin doi ierarhi/eparhii din BOR sunt obiectul unor anchete ale DNA cu privire la utilizarea ilegală a fondurilor europene, nivelul de încredere al românilor în Biserică este în cădere vertiginoasă, clasa politică a renunțat la ”simfonia bizantină” și este tot mai agresivă față de Biserică, neomarximsul cultural asaltează cele mai intime valori ale națiunii: Familia Tradițională, Libertatea de Credință, Educația Creștină a copiilor etc.

7. O ultimă observație: sminteala de la Huși este o parte a prețului foarte mare și smintitor care începe a fi plătit pentru atitudinea birocratică, împietrită, de ”prinți ai Bisericii” care caracterizează comportamentul multora dintre membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Române și ai aparatului administrativ-educativ bisericesc (consilieri, inspectori eparhiali, protopopi, directori de seminarii și licee teologice, decani de facultăți de teologie, stareți de mânăstiri ”de protocol” etc.) și acoliților acestora din rândul preoțimii bogate. Poporul credincios are nevoie de ierarhi și preoți care să coboare, din sfera ”princiară” a birocrației bisericești și bogăției smintitoare, printre oameni, asumându-și, precum Hristos, suferințele, bucuriile, temerile, căderile și căutările acestora, într-o deplină slujire în Hristos, iar administrația bisericească este chemată să completeze această coborâre în lume a ierarhilor și preoților, prin slujirea ”spălării picioarelor”, celor bolnavi, orfani, săraci și loviți de nedreptatea acestei lumi, după același exemplu al lui Hristos.

Nu există altă cale să ne ridicăm la Hristos…

3 thoughts on “Sminteala de la Huși – câteva observații, în așteptarea deznodământului

  1. În articol se vorbeste despre doi ierarhi care au probleme la DNA. Pe unul îl stiu: ISP Teodosie. Pe al doilea nu, dar atât am aflat, din presa, ca DNA-ul a venit la Mitropolia Olteniei/Craiova (IPS Irineu) si la Episcopia Oradiei (PS sofronie). În rest, felicitări pentru articol.

  2. Increderea romanilor in Biserica nu e „in cadere vertiginoasa”, cum asa de exultant afirmati! Dar e adevarat ca si-au gasit foarte bine momentul sa loveasca in BOR toti acesti jurnalisti cu scandalul de fata. Si tocmai pentru ca momentul e care e, episcopul de Husi va fi mazilit din principiu, chit ca e vinovat sau nu. Ar trebui sa inteleaga asta si sa se retraga la manastire, asa cum a facut-o si patriarhul Teoctist in 1990, ar fi mai bine pentru toti.

Spune-ți părerea