Strategia de imagine a comunității LGBT – adevărata miză a rolului ieftin jucat de actrița Oana Mardare

Emil Boc a făcut o boacănă. Fie din lașitatea care nu i-a permis să se împotrivească valului de neomarxism cultural și multiculturalist pe care activiști ”corectidutinii politice” din România încearcă să-l alimenteze cât mai des cu putință, fie din convingerea că marea capitală culturală a Transilvaniei, cetatea Cluj-Napoca, va dobândi un plus de ”aer european” dacă va permite ca pe străzile orașului pe care-l conduce să se plimbe activiștii și membrii LGBT – apropo, chestiunea asta cu LGBT s-a aflat, cumva, în programul electoral pe care l-a propus clujenilor? –, primarul Emil Boc a devenit, cu voie sau fără de voie, complice la un scandal care murdărește imaginea comunității sale.

Un scandal provocat nu de plimbărica de o veselie forțată și inutilă, sub culorile curcubeului confiscat de homosexuali, făcută de câteva sute de LGBT-iști, cu greu adunați de activiștii lor de prin toate colțurile țării, ci de circul penibil, antidemocratic și grotesc pe care l-a făcut anonima, până la acest scandal, actriță Oana Mardare la un miting anti-LGBT organizat, tot cu aprobarea lui Emil Boc, de Noua Dreaptă, o organizație bănuită a fi un fel de ”extremă dreapta” mioritică.

Penibila prestație de scenă a actriței Oana Mardare a fost o adevărată ”gură de oxigen” pentru activiștii LGBT și simpatizanții lor care s-au grăbit să țipe: ”Săriți, abuz, încălcarea dreptului la libera exprimare!”.

Mica paradă gay de pe străzile Clujului s-ar fi prelins în anonimat și uitare, dacă actrița nu-și făcea numărul.

Actrița oferă activiștilor LGBT o importantă oportunitate de a ataca tema legislației privind LGBT, folosind din plin mecanismele manipulării, și de a răstălmăci în folosul propriu, scandalul. Paginile de internet unde a fost prezentat circul provocat de Oana Mardare sunt pline de comentariile membrilor și simpatizanților LGBT – da, Facebook are avantajele și dezavantajele lui, curcubeul de la avatar și cel de la butonul de Like dezvăluie spre ce anume este orientată simpatia acestor comentatori – care deplâng ”agresivitatea”, ”cruzimea”, ”intoleranța” cu care forțele de ordine au ”agresat-o” pe ”biata fată”, care venise cu gânduri pașnice, nu-i așa?, și dornică de dialog la manifestația anti-LGBT a celor de la Noua Dreaptă.

Dacă încerci să le explici acestor comentatori că toate datele cunoscute dovedesc că Oana Mardare a venit acolo cu intenția de a provoca scandal, că legislația în vigoare interzice ceea ce dumneaei a comis acolo, că este absolut ilogic și anormal să intri în mijlocul unor oameni care protestează legal și organizat împotriva stilului tău de viață și să-i provoci, altfel spus, dacă încerci să dovedești acestor comentatori pro-LGBT că nu au dreptate când spun că e OK ce a făcut Oana Mardare, ești imediat etichetat: ”homofobule”, ”antieuropeanule”, ”habotnicule”, ”extremistule”, ”ești omul lui Putin” (da, îl amestecă și pe Putin, că așa-i ”trend”-ul)…

De o astfel de experiență a avut parte vestitul polițist Marian Godină, care și-a permis, cunoscând bine situația și legislația în vigoare, să posteze ironic, pe Facebook, la adresa actriței. Din postare, importantă este trimiterea la legislație, pe care o face Marian Godină și care fie nu a fost luată în seamă de comentatorii pro-LGBT, fie a fost răstălmăcită: „Era suficient de citit Legea 60/1991 şi de gândit că ea se aplică la fel şi pentru bărbaţi, şi pentru femei”, scrie Marian Godină. ”Că doar tot suntem împotriva discriminării. Şi cred că oricum au rugat-o frumos cam de prea multe ori.

Ce vrea să ne spună Marian Godină?

Să citim câteva articole din Legea nr. 60 din 23 septembrie 1991 (*republicată*) privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice și să le analizăm prin raportare la circul provocat de actrița Oana Mardare.

La Art. 13 din lege se spune că:

”Participanţii la adunările publice sunt obligaţi: a) să respecte recomandările făcute de organizatorii adunărilor publice, împuterniciţii acestora sau organele de ordine; b) să se abţină de la acţiuni de natura a impiedica desfăşurarea normală a adunărilor publice şi să nu incite la asemenea acţiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale; d) să părăsească imediat adunările publice sau locul unde acestea se desfăşoară, când au fost somați de către organizatori, împuterniciţii acestora sau organele de poliţie;”

Actrița Oana Mardare, în rolul ieftin pe care l-a jucat în acest scandal, a refuzat să se conformeze acestor prevederi. A argumentat că ”dorea dialogul”. Care dialog și mai ales, unde? Manifestația anti-LGBT a celor de la Noua Dreaptă nu era un seminar și nici vreo dezbatere publică, era un miting organizat conform legii și pornind de la interesele organizatorilor, între care cel mai important era apărarea familiei tradiționale și de protest împotriva LGBT. Un miting destinat, evident, celor care împărtășesc aceste convingeri, nu celor care sunt împotriva lor!

La Art. 14 din lege se spune foarte clar, atât de clar încât doar cineva idiot sau rău intenționat nu va înțelege textul:

Este interzis ca persoane sau grupuri de persoane care nu au legătură cu adunările publice organizate să se infiltreze în rândul demonstranților, cu scopul de a tulbura normala desfăşurare a acestora.

Ce a făcut Oana Mardare? Păi, exact ceea ce acest articol de lege interzice!

La Art. 26 din lege se mai spune:

Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni: e) instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violenţe sau alte manifestãri, cu intenţia de zadarnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice; f) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii acţiunilor; i) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii.

Ce a făcut Oana Mardare? A instigat pentru a tulbura desfășurarea desfășurarea mitingului celor de la Noua Dreaptă, a refuzat să părăsească adunarea, când i-au cerut organizatorii și apoi, a refuzat să părăsească adunarea când i-au solicitat organele de ordine.

Oana Mardare fie a fost extrem de proastă în cunoașterea legii și în asumarea bunului simț – care bun simț îți spune că nu e normal să dai buzna peste cei care au alte opinii decât ai tu și să-i provoci aiurea, mai ales când contextul este unul favorabil lor, în cazul nostru un miting organizat conform legii –, fie a provocat acest circ ieftin pe deplin conștientă de ceeea ce face și cu scopul foarte precis de a genera o dezbatere artificială la nivel național, pe subiectul LGBT, cu ea în rol de ”martiră (sic!) a libertății” și în folosul evident al activiștilor LGBT.

Strategia celor din LGBT, acolo unde a fost implementată cu succes, are în recuzită și astfel de scandaluri artificial provocate, urmate răstălmăcirea realității, astfel încât membri LGBT să pozeze în victime.

De fapt, principala preocupare a activiștilor LGBT este ca chestiunea LGBT să rămână cât mai multă vreme pe agenda publică a comunității. Această tehnică de PR și manipulare îi va face pe oameni să se obișnuiască cu prezența LGBT, până când se va considera că LGBT sunt parte a ”normalității” vieții cotidiene.

Strategia LGBT este implementată în etape, în cadrul ei sunt folosite toate mijloacele posibile pentru promovarea mesajului LGBT, uneori chiar la limita legalității și întotdeaunadincolo de valorile morale general acceptate în comunitățile cu rădăcini creștine, așa cum sunt cele mai multe dintre comunitățile Europei.

Folosindu-se de membri LGBT aflați în poziții înalte în politică, în economie, în cultură, în mass-media, dar și de precaritatea asumării valorilor creștine de către comunitatea unde se manifestă, activiștii LGBT au urmat, pas cu pas și fără ezitare, un plan al cărui țel final este impunerea ”valorilor de viață” ale LGBT.

În sinteză, etapele strategiei LGBT sunt următoarele (acestea fiind realizate nu neapărat în mod succesiv, ci și simultan, acolo unde este posibil):

  1. Acomodarea opiniei publice cu existența LGBT în comunitate.
  2. Promovarea recunoașterii LGBT ca o comunitate ”alternativă”, caracterizată printr-o anume opțiune sexuală.
  3. Susținerea unui discurs, cu pseudo-argumente științifice, psihologice, sociologice, genetice etc. despre ”normalitatea” comportamentului LGBT.
  4. Afirmarea identității LGBT în temeiul Drepturilor Omului.
  5. Promovarea legiferării parteneriatului civil și negarea publică a existenței vreunei intenții a comunității LGBT de a obține legiferarea ”căsătoriei homosexuale”.
  6. Promovarea legiferării ”căsătoriei homosexuale”, argumentând că parteneriatul civil nu oferă suficient spațiu pentru manifestarea deplină a Drepturilor Omului de către membri comunității LGBT, coroborată cu negarea vehementă a existenței intenției de a dobândi de către membri LGBT a dreptului laadopția de copii.
  7. Solicitarea vehementă a legiferării dreptului adopției de copii, prin campanii de susținere, cu pseudo-argumente științifice, psihologice, sociologice etc. a tezei că un copil se poate dezvolta absolut normal într-o ”familie homosexuală”, coroborat cu campanii publice împotriva familiei naturale (bărbat+femeie+copii) în care se aduc pseudo-argumente în favoarea tezei ”falimentului familiei naturale”, ”caracterului retrograd” al acesteia etc.

Aceste etape sunt vizibile peste tot unde membri comunității LGBT au reușit să acapareze dreptul de a fi ”mai egali decât alții”, culminând cu dreptul de a adopta copii. În România, această strategie se implementează deja de peste un deceniu, cu complicitatea unor politruci, sub presiunea neomarxismului cultural care controlează instituțiile Uniunii Europene, dar și cu ajutorul căderilor de la morala creștină care afectează sufletul Națiunii Române.

Circul comis de actrița Oana Mardare este penibil și defel credibil, dar scopul urmărit a fost atins: se vorbește despre LGBT și se oferă o nouă oportunitate activiștilor LGBT să-și implementeze, direct sau indirect, strategia al cărui țel final este legiferarea ”căsătoriei homosexuale” și a adopției de copii de către cuplurile LGBT.

O strategie extrem de eficientă care, profitând de ticăloșia politicienilor și de rătăcirea popoarelor, a reușit să învingă o țară catolică, precum Italia, și o țară a severei morale protestante, așa cum a fost Germania.

Probabil că foarte curând, va fi și rândul României…

Post-Scriptum

Încercarea celor de la Noua Dreaptă de a obține capital politic prin acțiuni publice anti-LGBT este identică, în intenție și ipocrizie, cu scandalul provocat de activiștii LGBT.

Politizarea temei familiei firești – singurul fel de familie, de fapt – de către extrema dreaptă (să nu uităm că Noua Dreaptă este o formațiune politică cu un discurs public asemănător celor al mișcărilor neonaziste din Occident) nu face defel bine demersului civilizat, democratic și constituțional inițiat de Coaliția pentru Familie.

Insistența cu care Noua Dreaptă caută să confiște tema anti-LGBT și pe cea a familiei tradiționale, într-o ”cheie” de extremă dreapta, exprimă nu atât o aderență sinceră la anumite valori morale, cât dorința de a dobândi imagine și capital politic, adică exact ceea ce fac și activiștii LGBT prin acțiunile lor. Altfel spus, scandalul de la Cluj-Napoca ne demonstrează un vechi adevăr: întotdeauna, extremele se ating!

2 thoughts on “Strategia de imagine a comunității LGBT – adevărata miză a rolului ieftin jucat de actrița Oana Mardare

Spune-ți părerea