Vine războiul (2). Comentarii la comentarii şi câteva necesare lămuriri

După comentariile cititorilor la primul episod al acestei analize în serial, prima pornire a fost aceea de a intra în dialog cu aceştia; mă rog, cel puţin cu unii dintre ei. Acest lucru are însă câteva dezavantaje: mănâncă timp, are o vizibilitate redusă, de multe ori nici cel care a postat un comentariu nemairevenind ca să vadă reacţiile autorului şi ale celorlalţi, comentariile în sine nu sunt citite decât de o parte a celor care au abordat articolul. În plus, tot pe linia ultimului argument, o reacţie a autorului în chiar corpul unui alt articol face ca temele ridicate de comentarii, de cele mai multe ori, de interes pentru noi toţi, să ajungă la un public mult mai larg. Ca să nu mai vorbesc de acel lucru minunat şi extrem de preţios care este construirea textului articolelor prin conlucrarea autorului cu cititorii săi. Acest text este deja un exemplu.

De aceea, şi fără să nominalizez, voi răspunde aici şi celor care combat (de obicei, fără argumente, ci pe „simţiri”, pe idei împrumutate, dar nedigerate în sucul informaţiilor proprii) posibilitatea războiului militar, civil şi între state (accentuez pe militar pentru că, după cum am să arăt în episoadele următoare, noi ne aflăm de mult timp într-un război informaţional/educaţional/cultural, mai general, spiritual) şi celor care au făcut comentarii de bun-simţ, care reflectă o bună cunoaştere a lumii actuale, dar care, presupun că eu, autorul, mă voi îndrepta într-o direcţie sau alta. Tuturor le mulţumesc, chiar şi celor care mă învaţă lecţia răbdării, seninătăţii, detaşării, îngăduinţei. Iată câteva categorii:

  1. Cei care cred că episodul trecut este un text „romantic”, „rupt de realitate”, ca şi autorul său, care probabil, spune un cititor, ”nu ştie nici cât costă un metru cub de lemne”. Romantic am fost de când mă ştiu, dar sutele de articole, analize, comentarii, studii, pe care le-am citit legate de tema pe care o tratez în acest serial, nu cred că sunt literatură romanţioasă. Din contră. Iar pe cei pesimişti în privinţa lemnelor, îi asigur că ştiu şi, mai mult, că o centrală pe lemne este mai economică decât una pe curent electric. Chiar bine mai avantajoasă.
  2. Celor care „nu cred” că va fi, sau care (se) întreabă „şi dacă totuşi nu va fi?” le răspund că ceea ce cred ei nu ajunge dacă acest „nu cred” nu e susţinut şi de argumente, aşa cum voi încerca să aduc în susţinerea tezei mele. Şi dacă totuşi va fi?
  3. O altă categorie este aceea a celor care nu vor să ştie. Iată o mostră: „Nu știu care dintre noi avem nevoie de astfel de prognoze. Nimeni nu va ști dacă și când va fi război, deci haideți să nu ne lăsăm tulburați de toți pesimiștii.” De acord cu ei: să nu ne gândim, că ne (ni se) face rău, ci să băgăm capul în nisip, că ne face bine. Şi când vine zavera, ţipăm că de ce nu ne-a spus nimeni şi leşinăm primii.

Pentru cei care au venit cu comentarii mai cu substanţă, unele excelente, dar şi pentru toţi cititorii:

  1. Nu voi vorbi, cel puţin pentru evenimentele din primele faze, de un război la scară planetară, ci de războaie civile, care sunt pe cale să arunce Vestul în flăcări.
  2. Discuţia despre dependenţa de tehnologie a fost doar pentru a pune în evidenţă reducerea reală a cunoştinţelor şi capacităţilor noastre de supravieţuire în condiţii de dezastru, lipsiţi de „mama”, tehnologie, orientaţi fiind noi pe ideea unei păci fără sfârşit. Nu încerc să demonstrez că tehnologia e rea. Pentru că nici nu este. Ca orice alt lucru exterior nouă şi creat de noi, este neutră şi devine rea sau bună după cum o folosim. Dar se învârte într-un cerc vicios: dacă sursele de energie cad (adică tot ea), devine neutilizabilă, nefolositoare, uneori chiar încurcă.

Legat de energie, propunerea mea de a ne gândi la posibilitatea lipsei ei nu se referea la distrugerea bruscă a tuturor surselor de energie: asta ar însemna războiul total final şi după el nu va mai fi cine să experimenteze viaţa fără tehnologie. Mă refeream, pentru început, la posibilitatea de a rămâne fără energie zile sau săptămâni. Şi, de aici, fără apă, fără căldură, fără mâncare, fără medicamente şi fără toate celelalte, mai puţin importante, bunuri fabricate.

  1. Nu am deci o problemă cu „device-urile”, nici măcar cu calculatoarele: folosesc unul zilnic. Cu ajutorul lui îmi scot şi banii (atenţie, nu de la ziar, nu sunt angajat sau colaborator pe bani al vreunui ziar, post tv, site, platformă, nici al vreunui serviciu, oficină, centru de putere etc.).
  2. Nu voi discuta mai departe nici despre sistemul de educaţie, nici despre utilitatea ori nocivitatea calculatorului în educarea copiilor şi în lumea de astăzi în general.
  3. Nu mă refer la pericolul militar rusesc pentru România. Pericol care, deocamdată, nu există. Cum, de fapt, nici nu voi vorbi despre un război contra României, sau în România, pentru că nici nu există o ameninţare reală în acest sens. Cel puţin o perioadă. De aceea, nu cred că: Singura scăpare a copiilor români e s-o taie cât mai departe. Ba din contră, cred că singura scăpare a românilor plecaţi e să se întoarcă cât mai repede. De altfel, creşte – încet, dar semnificativ – numărul occidentalilor care se mută mai către Est, inclusiv în România. Şi nu vorbesc de cei cu afaceri de anvergură, ci de oameni din clasa mijlocie, care nu se mai simt reprezentaţi şi apăraţi de autorităţile din statele lor şi au înţeles ceea ce va urma. Destinaţia principală o constituie, în acest moment, statele central europene. Dar sunt şi unii vestici care se mută în Rusia. În Ungaria, de exemplu, numai în jurul lacului Balaton sunt peste 30.000 de proprietăţi nemţeşti, multe dintre ele devenind, din case de vacanţă, locuinţe permanente.
  4. Legat de globalizare, neoconi, marile firme, bănci, Bilderberg, Turcia, Siria, China – niciuna din aceste direcţii nu se constituie ca una principală a analizei, dar la toate acestea şi la multe altele se va face referire ca detalii ale tabloului general.
  5. Închei cu câteva îndemnuri: Nu mă credeţi. Nu credeţi pe nimeni. Gândiţi singuri, fără cârje. Nu luaţi vorbele mele, sau ale altora, ca drepte, corecte, adevărate fără a le verifica. Informaţi-vă! Căutaţi şi alte opinii. Citiţi! Gândiţi, nu mimaţi, nu înlocuiţi gândirea cu pastilele de gândire exterioare vouă. Nu luaţi nemestecate ideile care circulă (multe aruncate pe piaţă tocmai pentru a vă manipula) fără a avea o bază proprie pe care să vă sprijiniţi solid judecata. Gândiţi! Citiţi! Chiar dacă nu vom ajunge la aceleaşi concluzii, tot va fi un câştig pentru toţi. Împreună putem înţelege mai bine ce ni se întâmplă, ce ni se pregăteşte. Şi dacă ştim acest lucru, ne putem opune. Altfel vom fi ca puii de crescătorie pe banda de tăiere.

Să refuzăm lenea, comoditatea intelectuală. Să fim oameni, nu gâşte. (Apropo, ştiţi cum se furau gâştele? Li se aruncau boabe de porumb înşirate pe o aţă cu un cârlig în capăt. Gâştele le înghiţeau şi hoţii le trăgeau afară. Cam aşa păţim şi noi cu manipularea de astăzi.) Viitorul nu este de loc roz, ba din contră. Războiul nu e joacă. Nu e pe calculator. Nu te lasă să te plictiseşti, să te ridici şi să pleci. Trăieşti, sau mori. (partea a III-a)

Citiți și:

Partea I: Vremea războiului. Suntem noi pregătiţi?


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


2 comentarii la „Vine războiul (2). Comentarii la comentarii şi câteva necesare lămuriri”

  1. Despre „necestiatea razboiului” ca mod ingaduit de Dumnezeu pentru ingradirea lucrarii raului in lume sau ca „mijloc pedagogic” avem suficiente exemple in Vechiul Testament.

    Din pacate, nu cunosc o carte de istorie scrisa in care sa se prezinte istoria omenirii ca rod al lucrarii lui Dumnenezeu in istorie. Am in vedere in primul rand lupta Bisericii cu satana, pana la a doua venire a Mantuitorului, in sens mai ghreu de deslusit descrisa in Apocalipsa.

    Mai multi parinti, a talcuit de-a lungul vremii semnificatia unor evenimente istorice insemnate, dar nimeni nu le-a adunat intr-o lucrare in care sa avem o istorie crestin-ortodoxa, lipsita de interpretari nocive de multe ori ale unor abordari rationaliste sau liber-cugetatoare, abordari care au monopolizat tratatele de istorie din ultimele cateva secole.

    Marile profetii spun ca incepand din 1992 (Sf Calinic de la Cernica, Sf Nifon al Constantianei ) ne gasim in ultima parte a istoriei, perioada in care Dumnezeu a decis sa puna capat faradelegilor generalizate care se produc in intreaga lume, faradelegi din care omul contem,poran nu mai gaseste iesire; faradelegi care au intrecut toate ticalosiile din intreaga istorie a omenirii.

    In sec al XX le au existat doua razboaie mondiale: SPRE POCAINTA ! Lumea nu s-a pocait si de aceea va vewni al III lea spre pedeapsa.
    Iar dupa acesta va urma epoca lui antihrist.

    Acum exista o pace a necredinciosilor; o pace plina de nedreaptati dar totusi pace.

    DUMNEZEU VA INGADUI SA SE IA PACEA DE PE PAMANT: iar dupa ce razboiul va incepe, toti o vor cauta dar nu va mai fi posibila.

    Si mai este un lucru de tinut minte: parintele Arsenie Boca spune ca mai rau decat razboiul, ocupatia straina, foametea sau bolile, este anarhia !

    In timpul WW3 va domni anarhia si neoranduiala in multe parti ale lumii: jafuri, crime, lega celui mai puternic; nu va mai exista ordine publica !
    Vedeti profetiile Sfintilor rusi de la Petru Voda.

  2. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/08/02/sfantul-ioan-iacob-hozevitul-graiuri-profetice/

    GRAIURI PROFETICE – Sf Ioan Iacov Hozevitul

    (Culese din hrisoave grecesti)

    1 La anii veacului din urma,
    Pastorii cei duhovnicesti
    Se vor abate de la turma,
    Urmand curentelor lumesti.

    2 Pasi-voi ei pe cale stramba,
    Lasandu-si drumul parintesc,
    Si vor canta la oi din <>,
    Iar nu din <>,

    3 Vor face focul cu <>
    In <>
    Si fumul va starni eresul
    Retezului papistasesc.

    4 Atuncea lumea cu stiinta
    Va face nascociri mereu.
    Si nu va fi la ea credinta,
    Nici temere de Dumnezeu!

    5 Poporul cel cu simplitate
    – De frica vesnicelor munci –
    Va mai pazi cu scumpatate
    Dumnezeiestile porunci.

    6 Dar vietuind in neunire
    Si fara povatuitori,
    Vor fi urati de stapanire
    Si multi vor sta prin inchisori.

    7 Acei cu ravna mai fierbinte
    La fapta buna, si smeriti,
    Vor fi ca cei iesiti din minte
    De toata lumea socotiti.

    8 Intelepciunea omeneasca
    Va face idoli pe pamant.
    Si lumea vrea sa foloseasca
    Dezmatul ca asezamant.

    9 Vor tunde barbile si parul
    Si hainele vor reteza,
    Iar legile cu adevarul
    La moda toate vor scurta.

    10 La tineri nu va fi rusine
    Si nici iubire intre frati,
    Iar moda va tari cu sine
    Pe oamenii destrabalati.

    11 Atuncea Dumnezeu, cu greata,
    Va cauta spre pamanteni
    Si-i va lipsi pe multi de viata
    Ca oarecand pe <>.

    12 Pamantul isi va pierde mana
    Si munca nu va fi cu spor,
    Ca multi vor crede pe Satana
    Tovaras slobozirii lor!

    13 Atuncea lumea va sa fiarba
    Ca un cazan la <>,
    – Aprinsa de manie oarba –
    Si pacea ei se va lua.

    14 Razboaie mari, infricosate,
    Se vor tine aproape lant,
    Dar mai grozav va fi ca toate
    Al <>!

    15 Popoarele civilizate
    Cand mai vartos vor progresa,
    Ca fiarele infometate
    Cu dintii se vor sfasia.

    16 Vor face <> zburatoare,
    Iar coada lor de scorpion
    Va face iarasi tulburare
    Ca turnul de la Babilon.

    17 Atuncea vor fi ca armatura
    Balauri groaznici de metal,
    Imprastiind parjol din gura
    Si fumuri cu venin mortal.

    18 La vii abia a treia parte
    Din toata lumea va scapa,
    Iar restul se va da la moarte;
    Apoi razboiul va-nceta!

    19 Caci Inger va veni din ceruri,
    Strigand cu glas infricosat,
    Sa puna capat la maceluri
    Puterile din Tarigrad.

    20 Acolo Ingerii vor pune
    Pe tronul bizantin un Sfant
    Si pasnic toti se vor supune,
    Lipsind razboiul pe pamant.

    21 Atunci va fi Ortodoxia
    In toata lumea stralucind,
    Si va sa piara dusmania,
    Belsug si dragoste fiind!

Comentariile sunt închise.