Un omagiu Nistrului, de ziua lui

Astăzi este Ziua Nistrului. Aproape sau departe de casă, vă propun un text şi câteva imagini prin care o să omagiem împreună cel mai frumos râu din spaţiul românesc. Şi tot împreună să-l apărăm şi să-l iubim.

NISTRUL, COLUMNA DE LA EST

Ca şi Dunărea, Nistrul dăltuește de secole la configuraţia hărţii spirituale şi fizice a neamului românesc. Mulţi încă mai cred că Nistrului i-a fost hărăzită o soartă vitregă, fără să-i descopere privirea semeaţă, voievodală, neînvinsă ce scânteiază peste timpurile potrivnice prin salba de cetăţi de la Hotin şi până la Marea Neagră.

Deşi aflat la o margine de neam şi de ţară, Nistrul e mai mult decât zidul şi poarta de est a românimii, e chiar coloana vertebrală, osia pe care s-a rotit neîntrerupt destinul Moldovei istorice până la fatidicul an 1812, e apa sfinţită cu jertfe şi sânge părintesc, e un tribut greu pe care basarabenii îl plătesc ruşilor, adeseori, cu părţi din sufletul şi fiinţa lor naţională.

Şi după sfâşierea Moldovei în două de către ţar, şi după schimbarea numelui în Basarabia a părţii de est, Nistrul a rămas străjerul fidel al întregului neam românesc, pavăza care şi-a adâncit apa pentru duşmani, acoperindu-şi încă de la începuturi ambele maluri cu seminţia nobilă a daco-romanilor.

Cântat şi iubit din tată în fiu, adorat şi venerat din generaţie în generaţie, Nistrul rămâne şi în mileniul trei ceea ce a fost de la începuturi: columna de est a daco-românimii și latinității, părintele moldovenilor, fântâna lor orizontală la care vin să-şi jilăvească buzele arse de dorul de Ţară, apa neîncepută în faţa căreia ei se închină înainte de răsăritul soarelui.

Cartea Nistrului, aşa cum a lăsat-o Dumnezeu din palme, aşezând-o cu copertele pe munţii Carpaţi şi Marea Neagră, rămâne şi peste timpuri cea mai enigmatică şi frumoasă carte a românimii şi a Europei de Est. Mulţi cotropitori au încercat să zmulgă cu mânie filele sfinte ale acestei cărţi de danie a neamului românesc, alţii, în nebunia şi neputinţa lor de a-i înghiţi pe urmaşii lui Decebal şi Ştefan cel Mare, au încercat să falsifice originea, istoria şi limba moldovenilor, să le confere o altă identitate decât cea dată de Dumnezeu, să-i prezinte pe moldoveni ca pe o seminţie străină de poporul român, să aiurească şi să mintă cu neruşinare că ar exista o limbă moldovenească, iar românii din Moldova nu ar fi români, ci un conglomerat polietnic dresat să ţopăiască la comandă “Kazaciocul”. Ce poate fi mai stupid şi mai ridicol decât teoria stalinistă că moldovenii ar avea o altă etnogeneză decât românii şi ar vorbi o altă limbă decât cea a mamei care i-a născut?

O călătorie pe Nistru face pulbere din minciunile născocite de Kremlin şi multiplicate la Chişinău şi pe diferite meridiane.

În credinţa şi în viaţa lor, cea de toate zilele, băştinaşii din vetrele seculare de pe ambele maluri ale Nistrului sunt imuni la gogoşile din manualele de istorie ticluite de ideologii comunişti. Ei nu se duc la botez sau la cununie cu buletinele de identitate false, ei nu întâmpină Crăciunul sau Paştele decât în strămoşeasca tradiţie ortodoxă, ei nu îşi bocesc morţii decât în arhaica limbă românească, limbă pe care o mai găsim în hrisoavele domneşti şi în cronicile lui Ureche, Costin sau Neculce.

Dincolo de spoiala slavă şi de pojghiţa străină care s-a aşternut, mai ales pe malul stâng, cartea Nistrului păstrează sute de pagini străvechi, necunoscute şi necăutate, pagini de glorie, de jertfă şi rezistenţă românească, pagini ascunse în adâncuri, acolo unde respiră neîntrerupt România eternă, România iubită, România lui Dumnezeu.

La un răsărit de soare sau la un apus de vrajă, într-o seară de aprilie parfumată de pomii în floare de pe ambele maluri sau într-o zi de august, când roadele fluviului se cer gustate, la o sărbătoare a satului sau la un joc de copii, pe un vârf de stâncă milenară sau pe crenelurile cetăţilor domneşti, oriunde ai fi, bătrânul Nistru te vrea acasă, ca să-i stăpâneşti moşia, ca să stai demn şi drept la hotare, ca să îngrijeşti şi să iubeşti cel mai frumos loc de pe pământ.

Alecu Reniţă
Revista naţională NATURA (natura.md)

 

Spune-ți părerea