Dr. Galina Răduleanu, fost deținut politic, evocată în Parlamentul României de senatorul Sorin Lavric (AUR)

Senatorul Sorin Lavric (AUR) a evocat-o pe Galina Răduleanu, fost deținut politic, în Parlamentul României.

Redăm integral declarația politică semnată de senatorul Sorin Lavric.

„Galina Răduleanu s-a năsut pe 9 martie 1933, în comuna Răduleni, județul Soroca, Basarabia.

Cu greu se poate spune că a avut copilărie, din cauza chinuitoarelor refugii prin care a trecut în 1940 și 1944, pentru ca în adolescență, la 17 ani, să fie exmatriculată din clasa a X-a a liceului Gheorghe Lazăr.

Motivul? O colegă, furându-i carnețelul în care își notase gânduri despre ora de limba română, în cursul căreia elevii studiau biografia lui Stalin, l-a predate directoarei.

Galina Răduleanu va face liceul la seral, apoi se va înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, pe care o va absolvi în 1958.

În septembrie 1960, medic de țară fiind, este arestată chiar din cabinetul dispensar al comunei Poiana Mărului.

Cauza? Era fiica unui preot a cărui vădită atitudine creștină fusese însoțită de necuvenite izbucniri antibolșevice.

La percheziție, i se vor ridica caietele în care spunea negru pe alb ce crede despre regim.

Va fi condamnată la șapte ani de închisoare sub acuzația că purtase „discuții dușmănoase” cu tatăl ei.

Între 1960 și 1964, va fi închisă la Uranus, Jilava, Arad și Oradea. Acolo, va afla fața nevăzută a a ființei umane, dar mai ales îl va descoperi pe Dumnezeu.

De-a lungul celor patru ani de detenție, lipsa aerului din celule îi va fi un veritabil supliciu.

Chinuitoarea hipoxie o va descrie în cartea de memorii intitulată „Repetiție la moarte din spatele gratiilor.”

Citez:

„Atmosfera devenise irespirabilă din toate punctele de vedere, atât la figurat, dar mai ales la propriu. Vremea se-ncălzise și firul de aer care ne venea de pe coridor era total insuficient, mai ales noaptea. Ca să pot respira îmi așterneam paltonul și cojocelul pe jos, pe ciment, și mă așezam pe el, cu nasul lipit de crăpătura de jos a ușii, singurul loc pe unde venea o dâră de aer rece. Chinul acesta era o nimica toată pe lângă ceea ce mi se povestise. În Rahova, de exemplu, erau celule ermetic închise, fără nicio comunicare cu exteriorul. Singura aerisire consta în deschisul ușii, lucru făcut cu intermitență. Dacă erai supus unui regim special, te obligau să dormi în patul de sus, chiar dacă erai singur în celulă. Uneori, în spațiul pentru doi, erau patru oameni, iar bătăile lor furioase în ușă cerând aer se auzeau pe tot culoarul.”

În ciuda privațiunilor din închisoare, Galina Răduleanu  va cunoaște starea exaltată a trăirii mistice.

Citez:

„Treptat am intrat într-o viață minunată, nevăzută și adevărată. O viață a sufletului, bogată, intensă, cu mult mai intensă decât cea pe care am dus-o ulterior în lumea exterioară (…).”

Eliberată în septembrie 1964, se va specializa în psihiatrie la spitalele Săroca, Pucioasa, Păclișa, Titan și Obregia.

Spusele tatălui ei- „Țara asta are un rost în lume, pe care indiferent de piedicile ce i se pun, și-l va îndeplini”, – i-au fost îndreptar de conduită de-a lungul vieții.

De la Galina Răduleanu am învățat că dacă în anii 1950 oamenilor li se omorau trupul, astăzi crima e mult mai subtilă: ți se omoară de-a dreptul sufletul.

Oare câtora dintre noi li s-au deschis ochii, asupra acestui crud adevăr, acela că trăim cu un suflet mort?

Sunt mândru ca, sub cupola Senatului României, să pronunț numele doamnei Galina Răduleanu”.

Raluca Oanță

About Raluca Oanță

Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.

Spune-ți părerea

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.