Când actul didactic devine o afacere

Școlile bune ascund o corupție endemică, de la vizele de flotant obținute contra cost, la meditațiile care asigură accesul într-o astfel de școală, semnalează jurnalistul Vasile Ernu, într-un editorial pentru Libertatea.

Articolul trece în revistă adevăruri dure, greu de acceptat, care privesc, deopotrivă, părinți și profesori.

Vizele de flotant

Lumea bună nu prea mai stă în zona „școlilor bune” pentru că s-a mutat în „ghetourile de lux”, iar asta produce tot mai multe probleme. Ghetourile de lux nu au școli. De ce? Este o altă problemă cât casa de mare, pentru că în ghetourile de lux e „stat minimal”, iar „mâna invizibilă” nu rezolvă anumite lucruri. Şi atunci se vine cu mașina şi spre școala bună de stat. Şi vin tot mai mulți copii spre aceste școli, însă școlile nu sunt „de gumă”. Au limite fizice. Dar la presiunea „lumii bune” – educate, cu ceva bani, cu joburi bine remunerate, care luptă de zor cu corupția şi care vrea o „țară ca afară” – şcolile fac diverse scheme ca să ofere locuri. De ce? Au un număr limitat de locuri. Așa că fac mai multe clase, mai multe schimburi, clase mai mari etc. Nu poți lăsa „lumea bună” pe dinafară.

Care este noua schemă a „lumii bune”? Apartamentele din jurul „școlilor bune” au sute de copii luați în spațiu contra cost: 300-500 de euro „viza de flotant”, din ce se aude prin târg. Și s-a rezolvat – un soi de „furt legal””, scrie jurnalistul.

Apoi, la gimnaziu și licee e și mai complicat. Libertate, egalitate, fraternitate, dar nu pentru toţi. Vrem școli bune doar pentru unii? Sau ne luptăm să avem cât mai multe școli bune?

„Deocamdată, „școala bună” tinde să devină un ghetou exclusivist al unei singure pături sociale, potentă financiar, care are puterea să intervină și să modifice reguli în propriul interes de grup, devalorizând alte grupuri sociale și distrugând un element important: proximitatea școlii și, mai ales, ideea de democrație a educației – accesul la școală pentru toate păturile sociale.

Dependența de meditații Dar acest fenomen nu e tot. E doar începutul. Dacă sunteți curioși și urmăriți atent probele care se dau, o să vedeți diferențe foarte mari de „stilistica examenelor” de la o școală la alta. O să ziceți: e autonomie – fiecare școală decide cum își selectează copiii. O să vă spun simplu: e economie!

Acesta este un truc simplu de a selecta copiii în așa fel încât aceștia să fie dependenți de resursele profesorilor de aici. Mai simplu: intră cu preponderență cei care se pregătesc prealabil cu profesorii de aici. Iar asta costă mulți bani și e o sursă financiară imensă cam gri. De ce? Copiii sunt pregătiți pe „stilistica” felului în care vor fi formulate întrebările de la examen. Sunt cazuri în care copii destul de bine pregătiți nu pot rezolva problemele sau exercițiile pentru că ele sunt formulate „cumva”. Vorbim de copii de clasa a IV-a!”

Actul didactic devine o afacere

„Practic, pregătirea cu profesorii din gimnaziul la care se dă admitere crește imens șansele pentru a trece examenele cu brio și a fi admis. Asta însă costă destui bani. Și de aici un întreg efect de dependență. Profesorii „căpușează” școala – spațiul public al școlii devine o instituție gri „semiprivată”, care deschide ilegal un al doilea câmp economic: pe lângă salariul de la stat, vin și banii de la părinți pentru pregătire. Care nu sunt deloc puțini. O meditație costă destul de mult, iar profesorii au mulți copii în pregătire.

Aceste mecanisme complică enorm de mult actul didactic: de fapt, îl corupe profund. Actul didactic devine o banală afacere, un comerț imoral, cu buna-știință a ministerului, a instituțiilor responsabile, a corpului profesoral și a părinților”, explică Vasile Ernu.

În loc de concluzie

„Ceea ce povestesc eu sunt doar câteva elemente din tot lanțul acesta profund corupt care produce o falsă „școală bună”, care viciază profund întregul proces educațional și care aduce o inegalitate teribilă și o „ghetoizare” a copiilor pe criterii economice, care nu are nimic comun cu actul educațional.

Cert este că statul a scăpat de sub control întregul proces educațional – și el este în colaps și în totală degringoladă. Iar vina principală aparține „elitei politice”, de toate culorile”, subliniază jurnalistul.

Articolul integral este disponibil aici.


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost