Vara în Bucureștiul de altădată: Căldură mare, monșer!

În timpul zilei, pe arşiţă, toată lu­mea se ascundea în case, cu storurile lăsate la ferestre. Uneori era atât de cald, încât se înmuia până şi asfaltul, cum se mai întâmplă chiar şi acum! În magazine şi în localuri nu existau decât ventilatoare, dar ele nu făceau faţă întot­deauna…

Bucu­reştenii ieşeau la plimbare după lăsarea serii, pentru că trecuseră ma­şinile cu stropitoare, iar noaptea mai răcorea aerul. În grupul nostru de prieteni ne telefonam şi ne invitam „să facem un tur pe Cale, pâ­nă la Parc”, adică să luăm la picior Calea Victoriei, spre Şosea, până la Parcul Herăstrău. O luam pe Şo­seaua Jianu (azi îi spune Bulevardul Aviatorilor, parcă) sau pe Kiseleff, până ajungeam pe malul lacului.

Dacă nu ne opream la vreun restaurant, închiriam bărci cu pânze sau vâsle, de la unul dintre cluburile nautice şi de iahting, care se aflau pe malul celălalt al Herăs­trăului. Veneam acasă, cel mai ades după miezul nopţii (în nopţile cu lună oraşul avea o magie apar­te), tot pe jos, fără să întâlnim golani, cerşetori sau vagabonzi de care să ne temem, cum aud că se în­tâmplă azi. De fapt, ora­şul era mult mai mic decât acum, iar lumea mult mai civilizată!

Când ajungeam înapoi, în centru, pe străzi străluceau reclamele şi vi­tri­nele luminate, superb aranjate, ca de pildă la ma­gazinul „Dragomir Nicu­les­cu” (cam vizavi de vechiul Teatru Naţional), ale cărui manechine din lemn etalau de curând lansata colecţie a tinerei, pe atunci, Coco Chanel… În tramvai, chiar şi în mij­locul zilei, pe o căldură de foc, bărbaţii nu mi­ro­seau a transpiraţie, ca în autobuzele de astăzi, ci a colonie sau lavandă am­brată…

Wanda Sachelarie-Vladimirescu/ Formula AS, nr.1385 (27.09.2019-03.10.2019)