6 august. Schimbarea la Față a Domnului

Biserica Ortodoxă prăznuiește, în fiecare an, în ziua de 6 august, Schimbarea la Față a Domnului, sărbătoare care amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descopera Dumnezeirea Sa prin natura umana pe care a asumat-o.

Părinţii Bisericii au stabilit serbarea Schimbării la Faţă a Domnului în ziua a şasea a ultimei luni din anul bisericesc, pentru a ne arăta că omul care a fost creat de Dumnezeu în ziua a şasea a creaţiei este chemat să ajungă la bucuria Raiului şi la întâlnirea cu Dumnezeu în lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale nepieritoare, scrie Ziarul Lumina.

Iisus a mers pe muntele Tabor împreună cu trei apostoli, Petru, Iacov și Ioan.

„Din paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament ştim că la o săptămână după ce, „în părţile Cezareei lui Filip” (Matei 16, 13), Sfântul Apostol Petru, în numele tuturor ucenicilor Domnului, a mărturisit că Iisus din Nazaretul Galileei este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16), iar Mântuitorul a vestit pentru prima dată „că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze” (Matei 16, 21); Hristos Domnul i-a luat „cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă ­înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 1-2). După relatarea Sfântului ­E­van­ghelist Luca, Domnul S-a schimbat la faţă „pe când se ruga” (Luca 9, 29). De aici şi modelul pentru isihaşti ca prin rugăciune neîncetată să ajungă la vederea luminii Schimbării la Faţă a Domnului.

În „Muntele înalt”, Taborul, Mântuitorul, imediat după schimbarea Sa la faţă, stă de vorbă cu Moisie şi Ilie, „care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-L împlinească în Ierusalim” (Luca 9, 31). Prin acest dialog minunat se împlineşte aşteptarea mesianică a profeţilor Vechiului Testament. Moise şi Ilie reprezintă aşteptarea mesianică a poporului ales. Pe Tabor vin Moise şi Ilie, exponenţii de vază ai Vechiului Legământ, pentru a vorbi cu Hristos despre împlinirea aşteptării mesianice prin jertfa Lui de la Ierusalim. Prezenţa lor pe Tabor mărturiseşte că în ­Iisus Hristos se împlinesc toate profeţiile mesianice. Pentru cei trei Apostoli, prezenţa lui Moisie şi Ilie la minunea schimbării la faţă a Domnului este o confirmare că ­Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”, scrie sursa citată.

Tropar

„Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase, Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.”

Din acest tropar înţelegem că pe Tabor cei trei ucenici ai Domnului au avut bucuria de a vedea slava lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe cât au putut ei ca oameni în trup să înţeleagă şi să perceapă. Această vedere minunată a luminii taborice în care S-a schimbat la faţă Hristos Domnul au căutat-o toţi isihaştii din istoria Ortodoxiei şi au găsit-o prin asceză şi rugăciune. La vederea acestei lumini suntem şi noi chemaţi, mai ales că în finalul troparului acestei zile de sărbătoare ne rugăm ca lumina lui Hristos „cea pururea fiitoare” să ne „strălucească şi nouă, păcătoşilor”.

 

Spune-ți părerea

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.