Comisia Europeană a pregătit un proiect de reguli obligatorii de solidaritate care se vor aplica în situații de criză a gazelor, relevă datele analizate de Profit.ro.
UE are 27 de state membre și, în baza interconectărilor existente între sistemele lor naționale de transport al gazelor, ar fi fost posibilă, teoretic, încheierea de 40 de astfel de acorduri bilaterale, care să conțină reguli de întrajutorare în caz de criză a gazelor, inclusiv modalitățile de stabilire a prețurilor de furnizare către vecini în situații de urgență și a compensațiilor pentru clienții noncasnici cărora li s-ar reduce sau tăia aprovizionarea în astfel de situații.
Cu toate acestea, până în prezent au fost semnate numai 6 astfel de acorduri. Luna trecută, Germania, cel mai mare consumator de gaze din Europa, s-a plâns că cei mai mulți dintre vecinii săi nu vor să încheie înțelegeri bilaterale de solidaritate, în principal pentru că nu vor să fie nevoiți să plătească compensații din bugetele lor naționale de stat către furnizorii care, în cazul semnării de acorduri de întrajutorare, vor fi obligați să redirecționeze către Germania cantități de gaze destinate contractual altor clienți, în situații de criză.
România a purtat discuții încă din primăvară cu vecinii săi Bulgaria și Ungaria pentru încheierea de acorduri bilaterale de solidaritate pe gaze, însă de atunci autoritățile nu au comunicat nimic cu privire la rezultatul negocierilor. Profit.ro a întrebat în mod oficial Ministerul Energiei, în urmă cu o lună, care este situația în această privință, fără a primi deocamdată vreun răspuns.
Proiectul de Regulament stipulează că obligația de a acorda ajutor de solidaritate în caz de criză a gazelor se va aplica nu doar țărilor vecine și interconectate direct cu cele care cer ajutor, ci și tuturor statelor care dispun de terminale GNL, în măsura în care există posibilitatea tehnică de a trimite gaze din aceste surse solicitanților de ajutor.
Acolo unde nu există acorduri bilaterale de întrajutorare (adică în imensa majoritate a cazurilor), regulile implicite de solidaritate stipulează că statul care cere ajutor va plăti celui sau celor care îl oferă prețul de achiziție al gazului-marfă, la care se adaugă costul transportului și (acolo unde este cazul) cel al înmagazinării. O prevedere extrem de importantă este aceea potrivit căreia prețul de achiziție plătit de statul care cere ajutor va fi ″prețul mediu de piață din statul care oferă ajutorul în cele 30 de zile anterioare solicitării de ajutor, sau prețul mediu de piață corespunzător de la cel mai apropiat punct virtual de trading accesibil, sau cel de la un hub de tranzacționare agreat, din luna anterioară (solicitării de ajutor – n.r.)″.
Draftul mai prevede că un stat membru UE care primește solicitare de ajutor cu gaze din partea altuia trebuie să răspundă la aceasta în 12 ore și, în caz că nu are motive legale să refuze, să îi livreze gazele solicitate în termen de 3 zile, inclusiv în cazurile în care, pentru a putea acorda ajutorul, trebuie să reducă sau întrerupă aprovizionarea unor clienți industriali interni sau să extragă gaze din depozitele sale subterane de înmagazinare.
O țară poate refuza să acorde ajutor de solidaritate atunci când i se cere doar în două situații: a) dacă demonstrează că nu dispune de suficient gaz pentru asigurarea consumului clienților săi protejați sau a volumelor critice necesare producției naționale de energie pe gaze; b) dacă nu dispune de suficientă capacitate de interconectare și nu are nici posibilitatea de a furniza GNL.
- Mitropolia Basarabiei: Sfânta Lumină de la Ierusalim va fi adusă la București, Chișinău și Iași, cele trei capitale românești cu importanță istorică deosebită - 25 aprilie 2024
- In memoriam Ion Gavrilă Ogoranu. Lansarea romanului „IUDA”, scris în anii rezistenței din munți - 25 aprilie 2024
- Viktor Orban, la conferința CPAC de la Budapesta: Ordinea mondială liberal-progresistă ar putea fi înlocuită în acest an cu una suveranistă - 25 aprilie 2024