Revista americană Newsweek, ca și surata sa din România cu același nume, a fost ferm de partea autorităților pe perioada pandemiei susținând toate aberațiile debitate de la centru.
Dar iată că și ei s-au trezit. Iată mai jos rezumatul unui articol de opinie al unui student la medicină publicat sub titlul „Este timpul ca comunitatea științifică să recunoască că a greșit în privința COVID și că acest lucru a costat vieți„:
În calitate de student la medicină și cercetător, am susținut cu fermitate eforturile autorităților de sănătate publică în ceea ce privește COVID-19. Am crezut că autoritățile au răspuns la cea mai mare criză de sănătate publică din viața noastră cu compasiune, diligență și expertiză științifică. Am fost alături de ei când au impus restricțiile de circulație, vaccinurile și rapelurile.
M-am înșelat. Noi, cei din comunitatea științifică, ne-am înșelat. Și acest lucru a costat vieți.
Văd acum că comunitatea științifică de la CDC la OMS la FDA și reprezentanții acestora au exagerat în mod repetat dovezile și au indus publicul în eroare cu privire la propriile opinii și politici, inclusiv cu privire la imunitatea naturală versus artificială, închiderea școlilor și transmiterea bolilor, răspândirea aerosolilor, mandatele de mască și eficacitatea și siguranța vaccinurilor, în special în rândul tinerilor. Toate acestea au fost greșeli științifice la acea vreme, nu în retrospectivă. În mod uimitor, unele dintre aceste greșeli continuă până în zilele noastre.
Dar poate mai important decât orice eroare individuală a fost cât de defectuoasă a fost și continuă să fie abordarea generală a comunității științifice. A fost viciată într-un mod care i-a subminat eficacitatea și a dus la mii, dacă nu la milioane de decese care puteau fi prevenite.
Am creat o politică pe baza preferințelor noastre, apoi am justificat-o folosind date. Și apoi i-am portretizat pe cei care se opun eforturilor noastre ca fiind ignoranți, egoiști și diabolici.
Am făcut din știință un sport de echipă. A devenit noi împotriva lor, iar „ei” au răspuns cum era previzibil: rezistând.
Am exclus părți importante ale populației de la elaborarea politicilor și am pus la stâlpul infamiei criticii, ceea ce a însemnat că am implementat un răspuns monolitic într-o națiune excepțional de diversă, am creat o societate mai fracturată ca niciodată și am exacerbat disparitățile de sănătate și economice de lungă durată.
Răspunsul nostru emoțional și partizanatul înrădăcinat ne-au împiedicat să vedem întregul impact al acțiunilor noastre asupra oamenilor pe care ar trebui să îi slujim. Am minimalizat sistematic dezavantajele intervențiilor pe care le-am impus – impuse fără aportul, consimțământul și recunoașterea celor forțați să trăiască cu ele.
Majoritatea dintre noi nu s-au exprimat în susținerea opiniilor alternative și mulți dintre noi am încercat să le suprimăm. Când voci științifice puternice, cum ar fi profesorii de renume mondial la Stanford, John Ioannidis, Jay Bhattacharya și Scott Atlas, sau profesorii Vinay Prasad și Monica Gandhi de la Universitatea din California, San Francisco, au tras un semnal de alarmă în numele comunităților vulnerabile, s-au confruntat cu o cenzură severă din partea haitei de critici și detractori din comunitatea științifică — adesea nu pe baza faptelor, ci numai pe baza diferențelor de opinii științifice.
Când fostul președinte Trump a subliniat dezavantajele măsurilor luate, el a fost prezentat în mod public drept un bufon. Iar când dr. Antony Fauci s-a opus lui Trump și a devenit eroul comunității de sănătate publică, i-am oferit sprijinul nostru să facă și să spună ce a vrut, chiar și atunci când a greșit.
Trump nu a fost nici pe departe perfect, la fel cum nu au fost perfecți nici oamenii de știință care se opuneau măsurilor oficiale. Dar disprețul cu care i-am tratat a fost un dezastru pentru încrederea publicului în răspunsul la pandemie. Abordarea noastră a înstrăinat segmente mari ale populației de ceea ce ar fi trebuit să fie un proiect național, de colaborare.
Și am plătit prețul pentru asta. Furia celor marginalizați de clasa experților a explodat și a dominat rețelele de socializare. Lipsiți de lexicul științific pentru a-și exprima dezacordul, mulți dintre aceștia au apelat la teoriile conspirației. Etichetând acest discurs drept „dezinformare” și dând vina pe „analfabetismul științific” și „ignoranță”, guvernul a conspirat cu Big Tech pentru a-l suprima agresiv, ștergând postările oponenților guvernului.
Și asta în ciuda faptului că politica pandemică a fost creată de o minoritate a societății americane care a decis că ei trebuie să prezideze asupra clasei muncitoare – ei fiind membri ai mediului academic, guvern, medicină, jurnalism, tehnologie și sănătate publică, o clasă foarte educată și privilegiată. Din confortul privilegiului lor, această elită apreciază paternalismul, spre deosebire de americanii obișnuiți care laudă încrederea în sine și a căror viață de zi cu zi le cere în mod obișnuit să ia în calcul riscul. Faptul că mulți dintre liderii noștri au neglijat să ia în considerare experiența de viață a americanilor este de neconceput.
De neînțeles pentru noi din cauza acestei diviziuni de clasă, i-am judecat cu severitate pe cei ce criticau măsurile restrictive luate. Am crezut că „dezinformarea” îi încurajează pe ignoranți și am refuzat să acceptăm că astfel de oameni pur și simplu au un punct de vedere diferit, valabil.
Am elaborat o politică pentru oameni fără a-i consulta. Dacă oficialitățile noastre din domeniul sănătății publice ar fi dat dovadă de puțină umilință, cursul pandemiei în Statele Unite ar fi putut avea un rezultat foarte diferit, cu mult mai puține vieți pierdute.
În schimb, am asistat la o pierdere masivă și continuă de vieți omenești în America din cauza neîncrederii în vaccinuri și în sistemul de sănătate; o concentrare masivă a bogăției în mâna elitelor deja bogate; o creștere a sinuciderilor și a violențelor armate, în special în rândul celor săraci; o aproape dublare a ratei depresiei și tulburărilor de anxietate, în special în rândul tinerilor; o pierdere catastrofală a nivelului educațional în rândul copiilor deja dezavantajați; și printre cei mai vulnerabili, o pierdere masivă a încrederii în asistența medicală, știință, autorități științifice și lideri politici în general.
Motivația mea pentru a scrie acest lucru este simplă: pentru mine este clar că pentru ca încrederea publicului să fie restabilită în știință, oamenii de știință ar trebui să discute public ce a mers bine și ce a mers prost în timpul pandemiei și unde am fi putut face mai bine.
Este în regulă să greșești și să recunoști unde ai greșit și ce ai învățat. Aceasta este o parte centrală a modului în care funcționează știința. Cu toate acestea, mă tem că mulți sunt prea înrădăcinați în gândirea de grup – și prea le este frică să își asume public responsabilitatea – pentru a face acest lucru.
Rezolvarea acestor probleme pe termen lung necesită un angajament mai mare față de pluralism și toleranță în instituțiile noastre, inclusiv includerea unor voci critice, chiar dacă nepopulare.
Trebuie să terminăm cu elitismul intelectual. Restabilirea încrederii în sănătatea publică – și în democrația noastră – depinde de asta.
Kevin Bass, doctorand la o școală de medicină din Texas
- Congresul SUA a aprobat ajutorul de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel și Taiwan - 24 aprilie 2024
- Guvernul României e gata să cedeze controlul asupra unui sector strategic al economiei. Ce a negociat Ciolacu cu investitorii din Qatar și Emiratele Arabe - 21 aprilie 2024
- SUA: Camera Reprezentanților a aprobat un ajutor financiar de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel și Taiwan - 21 aprilie 2024
Cei de la Newsweek nu s-au inselat, ori au fost idioti ,ori au fost cumparati cu foarte multi bani de cei de la Big Pharma.