„NU mi-e frică!” Lupta unei înotătoare de top împotriva ideologiei transgender

de

Riley Gaines, o tânără înotătoare în vârstă de 23 de ani, și-a câștigat renumele de cea mai rapidă înotătoare încă din vremea când era în clubul Universității din Kentucky.

Însă, anul trecut, Riley Gaines a fost nevoită să concureze împotriva lui Lia Thomas, un bărbat de 1,80 metri, cunoscut anterior sub numele de Will Thomas, pentru Campionatele Naționale NCAA. În ciuda avantajului lui fizic evident, Gaines l-a egalat pe înotătorul transgen pentru locul 5 în finala de 200 m liber.

Dar apoi s-a întâmplat ceva de neconceput. În ciuda egalității de timp, diferență de sub o sutime de secundă, oficialii i-au acordat trofeul lui Thomas.

Într-un reportaj de Wendy Griffith pentru CBN News, Riley Gaines face o serie de declarații pe această temă.  Transcriptul este realizat de Chilie Athonită.

”Nu mi-e frică!” Lupta unei înotătoare împotriva tiraniei transgender – Riley Gaines

 

Păstrați sportul feminin pentru femei!

[W.G.]: Tânăra de 23 de ani care a înotat pentru Universitatea din Kentucky și-a făcut un renume ca fiind una dintre cele mai rapide înotătoare universitare din America. Dar anul trecut a fost nevoită să concureze împotriva lui Lia Thomas, un bărbat de 1,80 metri, cunoscut anterior sub numele de Will Thomas, pentru Campionatele Naționale NCAA. În ciuda avantajului lui fizic evident, Gaines l-a egalat pe înotătorul transgen pentru locul 5 în finala de 200 m liber. Dar apoi s-a întâmplat ceva de neconceput. În ciuda egalității de timp (diferență de sub o sutime de secundă), oficialii i-au acordat trofeul lui Thomas.

[Riley Gaines]: Am obținut de 12 ori trofeul All-America, așa că nu e vorba de trofeu ci de motiv. De ce îi dai acest trofeu lui Lia? Care e procesul tău de gândire? Și nu era pregătit să răspundă la asta pentru că nu fuseseră vreodată chestionați cu privire la nimic din ceea ce făcuseră până atunci, așa că a spus: „Ei bine, Lia trebuie să aibă trofeul pentru poze. Și tu poți poza cu trofeul, dar îl vei da înapoi, pleci acasă cu mâna goală, Lia ia trofeul acasă”. Asta e ceea ce m-a împins să reacționez, că au redus tot ceea ce am muncit eu toată viața mea, și eu și toate fetele care am fost la acea întâlnire, ceea ce am muncit noi toată viața noastră, au redus la o ședință foto pentru a valida sentimentele unui bărbat în detrimentul sentimentelor noastre.

[W.G.]: O altă surpriză – Riley și celelalte înotătoare au descoperit că Thomas, un bărbat complet intact, împărțea cu ele vestiarul. În acel moment Riley a conștientizat că nimeni nu va veni să le salveze.

[Riley Gaines]: Așteptam ca un antrenor, un părinte, un alt înotător, cineva cu putere politică, cineva din cadrul NCAA, pe cineva care să ne ia apărarea. Dar apoi am realizat că, dacă noi, ca atlete, nu eram dispuse să ne susținem drepturile, cum ne-am putea aștepta ca altcineva să ne sprijine.

[W.G.]: De ce a permis NCAA să se întâmple acest lucru?

[Riley Gaines]: Sincer, e un caz clasic de propagare a fricii. Adică NCAA erau îngroziți să ia o decizie, deși ei știu mai bine decât oricine, mai ales ca organizație care se ocupă de sport, care sunt diferențele dintre bărbat și femeie când vine vorba de atletism sau de forță. Actuala politică NCAA privind persoanele transgen se diferențiază pe sporturile individuale și depinde de consiliile de conducere ale acestora, iar înotătoarele par să nu aibă nicio voce.

Iată pe Lia Thomas vorbind împotriva lor.

[Lia Thomas]: Ele se folosesc de masca feminismului pentru a împinge convingeri transfobice.

[Riley Gaines]: Adică e transfobic cineva dacă recunoaște că există două sexe, că nu-ți poți schimba sexul, indiferent ce, că femeile merită oportunități egale, siguranță și corectitudine și intimitate în vestiare și în locurile unde ne schimbăm hainele? Răspunsul meu la asta este: „Bine, atunci ești misogin. Dacă mă numești transfobică, înseamnă că ai un dispreț total față de femei și față de unicitatea noastră fizică.”

[W.G.]: În calitate de credincioasă, l-ai iertat?

[Riley Gaines]: Evident, nu există animozitate în inima mea, așa că atunci când oamenii vor să mă jignească precum Thomas și alții, reprezentanți ai democraților și alți politicieni, sunt foarte sigură pe mine și asta este datorită credinței mele.

[W.G.]: În aprilie, credința lui Riley a fost pusă la încercare în timp ce vorbea la Universitatea de Stat din San Francisco, când o mulțime de activiști transsexuali au atacat-o fizic și verbal.

[Riley Gaines]: Primul lucru la care m-am gândit a fost că acești oameni par atât de plini de ură și de triști. Imediat am vrut să mă rog pentru ei, mi-a părut rău pentru ei mai mult decât orice.

[W.G.]: Deci ai fost lovită în față, nu-i așa?

[Riley Gaines]: Da, erau sute de oameni care strigau lucruri îngrozitoare pe care voiau să mi le facă…

[W.G.]: Te-ai temut pentru viața ta?

[Riley Gaines]: Evident, da. Foloseau mereu expresia „vom riposta”, iar eu mă întrebam: „Unde am mai auzit asta?”. Secretarul de presă al Administrației Biden, chiar cu o zi înainte, a ieșit într-o conferință de presă și a spus: „Comunitatea noastră transgen este rezistentă, este feroce și ripostează”. Și eu stau și ascult asta. E ceva ce vine de la conducere, asta se încurajează.

[W.G.]: A doua zi, universitatea a negat atacul asupra lui Riley, numindu-l pașnic. Îți este frică?

[Riley Gaines]: Nu îmi e frică să fiu jignită, să fiu atacată, ci îmi e frică să nu apăr adevărul, să nu lupt pentru această generație viitoare. De asta îmi e frică.

[W.G.]: Momentan, Riley, care anul trecut s-a căsătorit cu iubitul ei din facultate și coleg de înot, spune că își pune în așteptare visul de a merge la facultatea de stomatologie, în timp ce își dedică timpul și energia pentru a salva sportul feminin. Până acum, a depus mărturie în fața Congresului și a mai multor state, inclusiv Texas și Virginia. Ea spune că atunci când lupta devine grea, îi place să se refere la versetul ei preferat din Biblie, Romani 8:18. „Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.”

Și mereu am crezut că asta se aplică foarte bine la înot, pentru că este cu adevăratsuferință. Mă refer la acele practici. Dar îmi reamintesc în mod constant că va merita, Biblia noastră ne spune că va merita.

(Relatat de Wendy Griffith, CBN News, Nashville)

[Gordon Robertson]: A fost o luptă lungă în această țară pentru o finanțare egală pentru sporturile feminine din facultate. Iar acum s-a schimbat asta. Nu înțeleg acest lucru. Din punct de vedere al bunului simț, chiar nu are niciun sens. Dacă ești bărbat, ai un avantaj biologic, atât în ceea ce privește densitatea osoasă, forța musculară, înălțimea, toate aceste lucruri le ai în avantaj, iar apoi, după ce ai trecut prin dezvoltarea [ca bărbat], să spui: „ei bine, acum vreau să fac tranziția și să concurez împotriva femeilor.” Din punct de vedere al bunului simț, nu este corect.

Și dacă vreți să protejați sporturile feminine, trebuie să ne ridicăm cu toții și să spunem: „Nu, haideți să nu facem asta!” Permiteți-mi să devin puțin grafic, pentru că Riley nu a făcut-o în acel interviu, dar am auzit și alte interviuri cu ea în care a făcut asta. Acel înotător împotriva căruia înota era un bărbat biologic complet intact, nu făcuse operația de schimbare de sex. Deci, dacă vrei să-l pui în același vestiar cu femei, nu e corect. Și cine le va proteja pe femei acolo? Și se pare că ar fi fost și activ sexual cu femei. Așa că nu are niciun sens, chiar nu are. Am renunțat la bunul simț în încercarea de a fi corecți politic sau politic treziți („woke”)?

O felicit pe Riley pentru că a luat atitudine și că a luptat pentru adevăr.

Video:

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost

Un comentariu la „„NU mi-e frică!” Lupta unei înotătoare de top împotriva ideologiei transgender”

Comentariile sunt închise.