Alice Voinescu (1885- 1961) a fost prima femeie doctor în filosofie din România, dar și profesoară de estetică şi istoria dramaturgiei de la Conservator, între anii 1922 şi 1948, și îndrumătoare spirituală la Asociaţia Creştinelor Femei şi mentor al preşedintei sale, domniţa Ileana.
În perioada 1933-1943, Alice Voinescu a susținut o serie de conferințe la Radio. Volumul „Alice Voinescu. Din cauzele sufletești de azi” , apărut la Editura Casa Radio, reunește o parte din conferințele susținute la Radio, în emisiuni „Universitatea radio”, „Ora femeii”, „Ora tineretului”.
Fragmentul de mai jos face parte din conferința intitulată „Sfânta Fecioară”, susținută de Alice Voinescu și difuzată în cadrul emisiunii „Ora femeii”, în ziua de 24 decembrie 1942, de la ora 18.00.
„În fiecare zi a anului, mii și mii de mâini se întind, rugătoare, spre Maica cea plină de îndurare, dar inimile rămân aplecate asupra întunecatelor lor doruri și dureri.
În seara această sfântă, în care din cer până în iad răsună „vestea minunată”, plecând genunchii în fața Maicii Domnului, să ne ridicăm și cugetul și inima spre chipul ei frumos, fără de asemănare, așa cum el răsare din Sfânta Scriptură.
Apostolul Luca scrie:
„În partea locului erau păstori care, mânând pe câmp, țineau strajă noaptea lângă turmele lor. Și iată că Îngerul Domnului a stat lângă ei și mărirea Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei s-au înfricoșat ci frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți, că, iată, vă bine vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
Că în orașul lui David, astăzi, vouă, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Și acesta este semnul ce vă dau: veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle.
Și deodată s-a făcut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe domnul și zicând: Mărire întru cel de Sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună-voire”.
Iar după ce îngerii s-au depărtat de la ei la cer, păstorii vorbiră unii către alții: Să mergem, dar, până la Bethleem să vedem lucrul acela ce s-a făcut și pe care Domnul ne-a dat să-l cunoaștem. Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. Iar după ce l-au văzut, au destăinuit cuvântul grăit lor despre acest copil.
Și toți câți auzeau se mirau de întâmplarea pe care le-o spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele și le gândea în inima ei. (…)
Acum, Maica Domnului ține în brațe Minunea, făgăduița cea împlinită, taina dezvăluitî a prorocirilor. Trupul acela fraged ca floarea primăverii s-a închegat din trupul ei curat- trupul acela plăpând de copil e din aceeași plămadă ca făptura întreagă.
Dar din adâncimea acestor ochi privește Duhul adevărului, cel fără de început. Sfânta Fecioară e singur făptură care înțelege taina tainelor, întruparea Duhului, fiindcă ea o trăiește.
Un cântec de slavă se desprinde din inima ei. „De acum mărește suflete al meu pe Domnul! Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!”
În tăcerea nopții, cuvintele ei înaripate zbor spre tărie, dar Maica Domnului deslușește venind din apropiere și din depărtări, de pretutindeni, o învălmășeală de glasuri: țipete de izbândă și vaiete de învinși, urlete de dorință și scrâșniri de ură- toate glasurile firii tăcute într-un geamăt uriaș, încearcă, zadarnic, să se ridice, să străbată nemărginirea până la picioarele tronului Celui care și-a întors fața de la făptura care l-a trădat.
O milă mare cuprinde inima Preacuratei, care cântă de fericire! Brațele ei se întind spre omenirea deznădăjduită, dăruindu-i comoara ei cerească- pe Mântuitor! Ca o sabie îi străpunge inima o presimțire! Din ea țâșnește izvorul lacrimilor de iubire milostivă, e prima scăldătoare a Pruncului Isus. Ochii lui s-au deschis mari spre Maica Sa, care îi zâmbește printre lacrimi. În privirea lor, iată, s-a împăcat Cerul cu Pământul…
Mântuitorul a adormit în brațele Maicii Sale. Un cântec de leagăn se desprinde acum din inima Ei și îl șoptesc curate buzele ei; văzduhul îl poartă peste întreaga fire.
Maica Domnului își leagănă Pruncul și în El întreaga făptură. Totul doarme somnul împăcării- Maica Domnului veghează. Peste capul Ei, plecat cu iubire milostivă spre pământul întunecat, se coboară, din tărie, cununa de stele.
Îngerii cântă: Slavă Domnului în ceruri și pace pe pământ oamenilor bunăvoire.”
Și firea răspunde ca-n vis: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”
- Claudiu Târziu (AUR), la conferința MEGA: Pentru ca Europa să fie măreață din nou, ea trebuie să slujească viața, civilizația sa și pacea - 27 aprilie 2024
- Apel pentru victimele fostei colonii de la Periprava. Istoricul Marius Oprea: Ajutați-ne să încheiem drama poporului pierdut și să aducem toți morții acasă - 27 aprilie 2024
- Comisia pentru drepturile omului din Senat a RESPINS proiectul de lege privind declararea anului 2025 „Anul omagial Gheorghe Calciu-Dumitreasa” - 23 aprilie 2024
Ce vremuri minunate, când profesorii de estetică erau creștini!