Raed Arafat a vorbit în PE despre eficiența măsurilor din pandemie și a trecut la nivelul următor: pregătirea pentru catastrofe

de
Sursa foto: gov.ro

Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), Raed Arafat, a participat, luni, la evenimentul de deschidere a Saptamanii Sanatatii Publice, care a avut loc la Parlamentul European.

Într-un discurs intitulat „Sănătatea ca pilon al securității” (în care a folosit de 12 ori cuvântul „rezilient”- n.red), Raed Arafat a vorbit despre eficiența măsurilor din pandemie, fără să exemplifice însă la ce anume se referă (vaccinare, mască, certificat verde, închiderea școlilor, etc.)

„Colaborarea dintre sistemul medical și protecția civilă a fost testată temeinic și s-a dovedit eficientă în timpul crizei COVID-19”, a subliniat Arafat.

În continuare, „comandantul acțiunii” din pandemie a insistat pe necesitatea pregătirii pentru catastrofe, coordonând „răspunsul civil, militar și international”.

Raed Arafat a postat, marți, pe pagina de Facebook, discursul pe care l-a susținut în PE,  restricționând accesul la comentarii.

Iată discursul lui Arafat:

„SĂNĂTATEA CA PILON AL SECURITĂȚII”

  • Este o onoare și un privilegiu să fac parte din acest panel distins. Aștept cu interes un schimb de idei semnificativ pe o temă esențială pentru securitatea noastră colectivă.
  • Accesul la servicii medicale — și, mai important, continuitatea acestor servicii în timpul crizelor — reprezintă un pilon fundamental al rezilienței naționale și al legitimității statului. Reziliența sistemului de sănătate nu este o funcție secundară, ci un atu strategic.
  • După cum avertiza recent Secretarul General al NATO, Mark Rutte: „Situația de securitate nu arată bine — fără îndoială cea mai gravă din viața mea.” (Residence Palace, Bruxelles, 13 decembrie 2024). Într-un astfel de context, sistemele de sănătate reziliente sunt esențiale pentru păstrarea coeziunii sociale și asigurarea continuității guvernării și a serviciilor.
  • Grupul Comun de Sănătate al NATO (JHG) a recunoscut acest aspect, consolidând rolul serviciilor medicale ca factori operaționali esențiali și elemente-cheie pentru susținerea forțelor. România a contribuit activ — în special prin integrarea coordonării între sănătatea civilă și cea militară în cadrul structurilor naționale de urgență. Colaborarea dintre sistemul medical și protecția civilă a fost testată temeinic și s-a dovedit eficientă în timpul crizei COVID-19.
  • Uniunea Europeană a progresat, de asemenea, prin Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii, rescEU și Autoritatea Europeană pentru Pregătirea și Răspunsul la Urgențele de Sănătate (HERA). Aceste mecanisme oferă instrumente esențiale, inclusiv achiziții comune și stocuri strategice de echipamente și materiale medicale critice. Totuși, ele trebuie extinse — mai ales în ceea ce privește capacitatea de reacție, redundanța și capacitatea de desfășurare rapidă. Stocurile trebuie corelate cu capacitățile naționale și cu sisteme logistice flexibile.
  • În România, am făcut pași concreți pentru a operaționaliza aceste principii. Colaborarea noastră recentă cu EUCOM, în cadrul unui program de reziliență pe cinci ani, a inclus un exercițiu de tip tabletop privind victimele multiple catastrofale. Acesta a testat capacitatea sistemului nostru sanitar de a menține continuitatea operațională în condiții extreme, coordonând totodată răspunsul civil, militar și internațional.
  • Logica este simplă și convingătoare: sistem de sănătate rezilient → societate mai rezilientă → capacitate mai mare de absorbție și recuperare în fața șocurilor. Fie că vorbim de atacuri teroriste — precum Bruxelles 2016 — sau de conflicte de anvergură, sistemele de sănătate trebuie să rămână funcționale sub presiune.
  • Ucraina este un memento dur. De la începutul invaziei ruse, infrastructura sanitară a fost țintită deliberat. Conform OMS, peste 1.700 de atacuri asupra unităților medicale au fost confirmate din februarie 2022, soldate cu peste 120 de cadre medicale ucise. Ambulanțe, spitale și chiar primii respondenți au fost loviți. Acestea nu sunt doar încălcări ale dreptului internațional umanitar — ci atacuri directe asupra capacității unei națiuni de a rezista și de a se redresa.
  • Contractul social al lui Rousseau ne reamintește că legitimitatea unui stat depinde de capacitatea sa de a avea grijă de cei aflați în nevoie. În vremuri de criză, accesul la servicii medicale susține moralul și coeziunea — atât în rândul civililor, cât și al forțelor armate. Acesta nu este doar un principiu umanitar; este o necesitate strategică.
  • Trebuie să abordăm și interdependențele: sistemele de sănătate depind de energie, apă, infrastructură digitală, transporturi și lanțuri de aprovizionare. O defecțiune într-unul dintre aceste sectoare poate genera efecte în cascadă. Prin urmare, reziliența sanitară necesită planificare intersectorială, redundanță și cooperare.
  • La fel de importantă este reziliența cetățenilor. Trebuie să construim o cultură a pregătirii. Instruirea în acordarea primului ajutor ar trebui introdusă în școli, universități și chiar în cadrul procesului de obținere a permisului de conducere, cu reîmprospătări periodice de-a lungul vieții. Aceste abilități trebuie să devină o memorie colectivă automată. De asemenea, exercițiile civil-militare și antrenamentele comune ale forțelor de intervenție trebuie consolidate și instituționalizate.
  • Să fie clar: construirea rezilienței fără finanțare înseamnă halucinație. Avem nevoie de resurse dedicate pentru a crea redundanțe și profunzime strategică. Asta înseamnă facilități protejate, bănci de sânge, stocuri medicale naționale și europene, și capacitatea de a funcționa în condiții extreme. Capacitățile rescEU în acest sens sunt binevenite, dar trebuie întărite pentru a permite o desfășurare rapidă și scalabilă.
  • NATO a integrat în mod corect reziliența în postura sa de descurajare și apărare. Și UE trebuie să facă la fel — asigurând integrarea completă a rezilienței sanitare în strategiile de pregătire și în cadrele de finanțare. Instrumentele există; acum ele trebuie dezvoltate și susținute.
  • În concluzie: sănătatea este securitate națională. Un sistem de sănătate rezilient salvează vieți, menține încrederea publică și asigură continuitatea statului. În fața crizelor, vom fi judecați nu doar pentru cum luptăm — ci pentru cum avem grijă unii de alții.”

 

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost

Spune-ți părerea

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.