Sâmbătă, 4 octombrie, se împlinesc 32 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Dumitru Stăniloae. Tot astăzi, la Mănăstirea Cernica, are loc proclamarea locală a canonizării sale.
Cu o zi înainte de proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, la Mănăstirea Cernica a avut loc primirea cinstitelor moaște ale sfântului mare teolog român, păstrate în racla sfințită joi de Patriarhul României, a informat Ziarul Lumina.
Sâmbătă, după Sfânta Liturghie, se va da citire Tomosului sinodal de proclamare locală a canonizării Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, se va prezenta icoana și se va intona troparul, potrivit RostOnline.
În anul 2024, Sfântul Sinod a aprobat canonizarea a 16 sfinți mărurisitori în temnițele comuniste și mari duhovnici, printre aceștia numărându-se Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae.
În 4 februarie 2025 a avut loc proclamarea generală a canonizării tuturor la București, urmată, pe parcursul anului, de proclamări locale ale canonizării în eparhiile în care aceștia și-au dăruit viața lui Dumnezeu.
Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a născut în 16 noiembrie 1903, în satul Vlădeni, din județul Brașov, fiind cel mai mic dintre fiii binecredincioșilor creștini Ieremia și Reveca. Mama sa, nepoată de preot, și-a dorit mult ca fiul ei cel mic să ajungă slujitor al lui Dumnezeu, mai cu seamă după ce, într-o noapte, a visat cum cosea un rând de veșminte preoțești, notează Basilica.ro.
De mic, tânărul Dumitru iubea slujbele Bisericii și citirea Sfintei Scripturi. A învățat la școala primară din satul natal, apoi, cu mari eforturi, a urmat cursurile Liceului Andrei Șaguna din Brașov. A studiat, apoi, la Facultatea de Teologie din Cernăuți, cu sprijinul Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, care mai târziu l-a trimis la Atena pentru a-și însuși limba greacă și a-și desăvârși pregătirea teologică.
În anul 1929, a devenit dascăl la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde și-a format mulți ucenici. După un an, Dumitru s-a căsătorit cu Maria Mihu, alături de care a întemeiat o frumoasă familie creștină cu trei copii. Primii doi prunci au adormit întru Domnul la vârste fragede, această încercare provocând multă durere părinților. Tânărul teolog a primit hirotonia întru diacon în 1931, iar, un an mai târziu, marele dar al preoției, dovedindu-se un ales slujitor al Bisericii lui Hristos.
Între anii 1936 și 1946 a condus Academia Teologică Andreiană. Tot în această perioadă, el s-a aplecat cu multă evlavie asupra textelor filocalice, pe care le-a tradus treptat, la început fiind ajutat de ucenicii săi, aflați în obștea Mănăstirii Sâmbăta de Sus: Cuvioșii Arsenie Boca și Serafim Popescu. Și-a încheiat activitatea de dascăl la Sibiu, la presiunea autorităților comuniste, în 1947 fiind transferat la Facultatea de Teologie din București ca profesor la catedra de Ascetică și Mistică, ulterior încredințându-i-se și catedra de Teologie Dogmatică.
La București, Sfântul Dumitru a locuit împreună cu familia în casa parohială a bisericii „Sf. Gheorghe-Vechi” și, în scurt timp, a început să participe la întâlnirile mișcării isihaste Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, unde obișnuia să citească celor de față din noile sale traduceri ale scrierilor Sfântului Grigorie Palama, aducând, astfel, o fundamentare teologică și patristică năzuințelor pentru rugăciune și isihie.
În 4 septembrie 1958, Părintele Dumitru Stăniloae a fost arestat de autoritățile comuniste pentru legăturile pe care le-a avut cu persoanele implicate în mișcarea Rugul Aprins. Sfântul Dumitru și-a săvârșit anii de temniță grea în închisorile de la Jilava și Aiud, răbdând multe chinuri, insulte și umilințe.
În închisoare, el a fost întărit duhovnicește de pilda multor preoți și creștini persecutați, dar și el însuși, prin cuvintele sale, i-a îmbărbătat pe mulți să mărturisească pe Hristos în fața prigonitorilor. Peste ani, Părintele Dumitru avea să mărturisească faptul că temnița a fost o școală a rugăciunii. După cinci ani de detenție, a fost eliberat, în 15 ianuarie 1963.
Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina i-a încredințat apoi un post în administrația Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar, din 1965, a reușit să îl readucă la Institutul Teologic ca profesor și îndrumător pentru doctoranzi. Mult s-a ostenit Sfântul Dumitru toată viața să traducă scrierile Sfinților Părinți și să alcătuiască lucrări teologice spre folosul duhovnicesc al multora. El a sădit sămânța dumnezeiască a Cuvântului în țarinile sufletești ale celor ce îl ascultau, cei învățați de el devenind, prin lucrarea lui Dumnezeu, pământ roditor, semănat cu virtuți și aducător de roadă multă și bogată.
Cuvântul său duhovnicesc nu venea doar din bogata sa învățătură pe care o deprinsese încă din tinerețe, ci devenea roditor în viețile ucenicilor săi pentru că era însoțit de faptă și de lucrarea harului. De aceea, a fost deosebit de cinstit în lumea ortodoxă, mai ales de monahii din Muntele Athos, care, citându-l în Tomosul din anul 1975, îl numeau venerabilul dascăl ortodox de teologie. Sfântul Dumitru a arătat lămurit cât de important este să citim Sfânta Scriptură și să privim la experiența ascetică a Sfinților și la scrierile lor insuflate de Dumnezeu, depărtându-ne de teologia scolastică. Odată, vizitând una dintre mănăstirile din țara noastră, s-a apropiat de raftul cu cărți și a șters praful cu degetul de pe volumele Filocaliei.
Atunci, le-a cerut maicilor să nu mai permită să se pună praful pe Filocalie, ci să o citească mereu, pentru că aceasta, pe lângă Sfânta Scriptură, este cartea de căpătâi a monahilor. În ultima parte a vieții, Sfântul Dumitru s-a îmbolnăvit de cancer la stomac. El a fost spovedit pe patul de suferință de părintele său duhovnicesc, Sfântul Cuvios Sofian de la Antim, care l-a încurajat să-și poarte suferințele bolii cu încredere în Dumnezeu.
Înainte de mutarea sa din această viață, Sfântul Dumitru Stăniloae a fost cercetat, în timpul rugăciunii, de Dumnezeu, de Maica Domnului și de sfinți. Bineplăcând lui Dumnezeu și oamenilor, prin viețuirea sa înaltă, și-a sfârșit viața aceasta în ziua de 4 octombrie 1993, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica. Strălucind în virtute, în dragoste și smerenie, s-a făcut vas primitor al darurilor dumnezeiești, al discernământului și al teologhisirii, și s-a arătat îndrumător înțelept al sufletelor pe calea mântuirii.
- Claudiu Târziu solicită eliminarea subvențiilor de la buget pentru partide și reducerea numărului de parlamentari la 300 - 4 octombrie 2025
- 32 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Dumitru Stăniloae. Proclamarea locală a canonizării sale, sâmbătă, la Mănăstirea Cernica - 4 octombrie 2025
- Instrumente de supraveghere în masă? De la cartea de identitate digitală din Marea Britanie la portofelul digital european - 3 octombrie 2025