În memoria doamnei Galina Răduleanu, medic psihiatru și fost deținut politic, dorim să aducem omagiu unui om de rară noblețe sufletească, un adevărat model de demnitate și credință.
Vă oferim o selecție de cuvinte memorabile și articole dedicate doamnei Galina Răduleanu.
Dumnezeu să o ierte și să o odihnească cu drepții!
***
Dr. Galina Răduleanu: Cea mai mare cauză a depresiei este că omul nu-și mai caută ROSTUL
„O certitudine a mea este că fiecare dintre noi venim pe pământ cu un anumit rost; exact ca într-o piesă, noi trebuie să găsim rolul și să-l interpretăm.
Și nu contează cât de mare este rolul, poate să fie și foarte mic. Contează cum îl interpretezi. Felul în care interpretezi îți dă mulțumirea și deplinătatea existenței.
Or acum, de foarte multe ori, noi vrem să interpretăm roluri care nu ni se potrivesc, sau le intepretăm prost și avem un sentiment de descurajare, de blazare, de existență fără rost. Pentru că nu ne căutăm rostul”.
„Trăim într-o amoralitate, nu avem simț moral”
„Simțul moral trebuie deșteptat din primii ani de școală. În școală este nevoie de educația caracterului, nu de educație sexuală. Dacă ne dorim o Românie educată, fără educarea caracterului nu se poate”.
Dr. Galina Răduleanu: Noi nu înțelegem este că diavolul există și nu doarme, ci acționează pe diverse fronturi și cu diverse metode
„Se impun anumite ideologii încă din copilărie și se caută să se impună chiar din foarte fragedă copilărie niște lucruri care duc la anormalizare și la dezumanizare. Adică noi, în loc să ne preocupăm de ceea ce este mult mai important, educația caracterului și dezvoltarea simțului datoriei- căci n-avem în primul rând drepturi, avem în primul rând datorii- noi vrem să includem în programa școlară, după ce am scos până și istoria țării noastre, vrem să includem educația sexuală, ca și cum acest lucru ar fi cel mai important. Și s-o includem și pe baza unor considerente anormale. Adică s-o impunem în mentalitatea copilului și el, dacă crește cu această mentalitate, cu asta va rămâne și va fi într-adevăr modelat, crescând cu convingerea să anormalul este normal, și chiar mai mult decât normalul.”
Rugăciunea în închisoare
„La început, rugăciunea în închisoare era obişnuită, similară cu cea de afară, poate chiar formală, doar un pic mai disperată. Însă, încetul cu încetul, a început să devină de o esenţă şi de o trăire deosebite. Cuvintele dobândeau o magnitudine şi o intensitate pe care nu le bănuiam înainte. Repetam cuvintele din Liturghie şi îmi dădeam seama că le trăiam altfel. Pentru asta trebuie însă să fie absolută linişte. Ziua nu se putea, pentru că femeile vorbeau. Făceam rugăciunea noaptea, ca o priveghere, de una singură. Eram trei în celulă.
Atunci a început sentimentul de trăire comunicantă. Trăiam cu cei şi cele de dincolo. Sentimentul s-a intensificat mai apoi. Erau şi alte femei care simţeau aşa, însă nu comunicam pentru că era un fel de precauţie. Atunci erai pedepsită dacă îţi făceai cruce. Informatorii te pârau şi făceai rugăciunea singură, în taină. La început, totuşi, nu era supravegherea atât de mare, abia spre sfârşitul închisorii ne spuneau că trebuie să ne schimbăm modul de gândire, ca să putem scăpa. Femeile cu care eram împreună veneau după zece ani de Miercurea Ciuc, unde pedepsele erau numai fizice, nu psihice. În perioada când am ajuns eu începuseră reeducarea. Unele au cedat din maniera de a fi. De aceea nu te puteai manifesta. Însă fusese înainte o „rugăciune în lanţ” pe care o făceam. Spre exemplu, de la deşteptare până la atelier făceai rugăciunea în numele celorlalţi, apoi prelua altcineva, de la atelier până la masa de prânz. Apoi altcineva de la prânz până la pauza de ora cinci. Tot aşa şi noaptea. Fiecare în dreptul său, când lucram în ateliere şi eram mai multe în cameră. Eu eram cea mai mică atunci, cu 15-20 de ani”.
Dr. Galina Răduleanu, o viaţă de rugăciune printre încercări
„Este extraordinar sentimentul de trăire a unei comuniuni în care ești cu cel de alături pe aceeași lungime de undă. Am regăsit, după atâția ani de tendințe de ștergere a istoriei, și mai ales a sublimului din ea, vorbele lui Galileo Galilei: „E pur si muove” (Și totuși se mișcă).”
„Dacă un lucru vine de Sus, nimeni și nimic nu-l va opri să se realizeze!”
„Dacă în comunism celor care nu se încadrau și mai ales nu ovaționau li se punea stigmatul de „dușmani ai poporului” cu binecunoscutele consecințe, acum etichetele s-au adaptat nesfârșitei stări de tranziție. Noile calomnii intentate aruncă stereotip acuzațiile de: „fascist”, „extremist”, „fundamentalist”, tradiționalist” și tot ceea ce dovedește incorectitudine politică. Prin urmare toți cei etichetați cu aceste caracteristici trebuiesc desființați și aruncați la ”fundul cazanului”.
Mie mi se pare totuși, întrucât măcar teoretic traim într-un stat de drept, că orice acuzație trebuie să fie probată faptic. În caz contrar riscă să fie etichetată drept calomnie și în consecință să suporte rigorile legii.
Și în concluzie: domnii mei, să știți că „nu mor caii când vor câinii”, iar dacă un lucru vine de Sus, nimeni și nimic nu-l va opri să se realizeze”.
- In memoriam Galina Răduleanu: Dacă un lucru vine de Sus, nimeni și nimic nu-l va opri să se realizeze - 12 noiembrie 2025
- Parlamentul European se reunește în sesiune plenară la Bruxelles. Bugetul UE și migrația, printre subiectele anunțate - 12 noiembrie 2025
- Înmormântarea Galinei Răduleanu, miercuri, 12 noiembrie - 11 noiembrie 2025