Mihai Neșu: Bucuria adevărată vine din pacea pe care ți-o dă Dumnezeu

Fostul fotbalist Mihai Neșu vorbește, într-un interviu acordat pentru Familia Ortodoxă, despre rostul încercărilor și puterea credinței pentru depășirea încercărilor vieții.

După 14 ani de la accidentul în urma căruia a rămas paralizat, Mihai Neșu spune că „este un om aflat în căutarea fericirii și este bucuros tocmai pentru că se află în această căutare.”

Anul trecut, Mihai Neașu a inaugurat Complexul de recuperare „Sfântul Nectarie” din Oradea, adresat persoanelor cu dizabilități neuromotorii. 

„Din ce am trăit și din ce am vorbit cu alții, mi se pare destul de dificil – poate chiar imposibil – să atingem o fericire deplină aici, pe pământ. Poate că nici Dumnezeu nu ne oferă încă această fericire veșnică, pentru că locul ei nu este aici.

Suntem mereu înconjurați de probleme, de greutăți – uneori ale noastre, alteori ale celor din jur – și e greu să rămâi neatins. E aproape ciudat să fii tu fericit, când în jurul tău sunt oameni care suferă, care poartă tristeți adânci. Dar cred că, în locul fericirii absolute, Dumnezeu ne dă posibilitatea să dobândim o pace lăuntrică, un echilibru care ne ajută să mergem mai departe pe drumul mântuirii.

Poate că asta e adevărata bucurie – liniștea sufletului care te ține drept chiar și în încercări. Și de asta pot spune că sunt bine dispus. Cred că sunt pe drumul cel bun, spre mântuire. Îmi doresc să rămân pe el, și nădejdea asta, credința că Dumnezeu mă va ajuta indiferent de greutăți, îmi dă o stare de pace și de bună dispoziție – de cele mai multe ori. (…) Dar bucuria adevărată vine, cred eu, din pacea pe care ți-o dă Dumnezeu. Acea pace lăuntrică îți aduce buna dispoziție și echilibrul de peste zi – mai mult decât orice satisfacție materială. Bucuriile lumești trec repede”, a explicat Mihai Neșu.

Întrebat fiind cum ar descrie bucuria și împlinirea de dinainte de accident, când era un fotbalist de succes, și cea din prezent, Mihai Neșu a răspuns:

„Este o diferență uriașă. Acum, după atâta timp, îmi dau seama că, înainte de accident, nu aveam o relație adevărată cu Dumnezeu. Nici nu Îl căutam cu adevărat. Eram, cum să zic, un om „pe interes” – mă rugam doar ca să nu mi se întâmple ceva rău. Aveam bucurii, dar erau bucurii lumești, trecătoare. Țineau puțin și erau urmate adesea de neliniști, de îngrijorări pe care nu știam cum să le gestionez. Nici acum nu pot spune că le gestionez perfect, dar acum, dorindu-mi să fac voia lui Dumnezeu, încerc să le trăiesc altfel. Când apar probleme mari, le încredințez în mâna Lui. Mă ajută mult spovedania, împărtășania deasă, rugăciunile celor care se roagă pentru mine și pentru noi, în general.

Bucuria de acum e cu totul diferită. E o bucurie liniștită, adâncă, care vine din nădejdea mântuirii. Simt o pace aproape permanentă, dar și o stare de trezvie – o grijă constantă să nu-L supăr pe Dumnezeu. Poate că asta e adevărata împlinire: să trăiești în pace cu tine și cu El, chiar și în mijlocul încercărilor.”

Interviul integral este disponibil aici.


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Spune-ți părerea

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.