Trăiesc senzaţia că m-am transformat, fără voia mea, din cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, într-un locatar de bordel. Sunt martor neputincios la violul practicat de câţiva venetici care călăresc trupul României în văzul întregii Europe, luptându-se între ei pentru a obţine satisfacţia deplină că ţara le este, în sfârşit, supusă, sleită de puteri, tocmai bună pentru a fi vândută primului amator de chilipiruri.
[Mai mult…]Pe cînd va fi „deţinut politic” şi Micul Furtilescu?
Sinuciderea este un pacat foarte grav, cel putin in spiritualitatea crestina europeana, nu este un act de onoare. Incep cu aceasta afirmatie, tocmai pentru a clarifica de la bun inceput cum trebuie privit gestul facut de condamnatul penal Nastase Adrian, care a intors arma spre propria persoana si a incercat sa evadeze din viata aruncandu-se inconstient spre iad.
[Mai mult…]Despre un sinucigaș, o damă de companie și un mediocru hăhăit
Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.
De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.
Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.
“Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind şi “creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2,19) castelul cârciumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e.” (N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii)
Un simpozion ştiinţific care să marcheze 200 de ani de la un eveniment tragic, cu efecte multiplicate în timp, nu poate fi o întreprindere diletantă, cu o organizare superficială. Mai ales că urmau a se întâlni istorici din 10 ţări, care în comunicările lor intenţionau să atingă subiecte foarte diverse, presărate pe o cronologie de trei secole.
29 mai
Cum spuneam. Guzganul rozaliu (de la CTP citire) consideră o prioritate suspendarea lui Băsescu – după ianuarie 2013.
Obsesia literei „P” la domnul Dragnea – motanul încălţat: fost apropiat al „Prostănacului”, domnia sa (probabil ştiindu-se cu musca pe căciulă pentru niscaiva lucruri) urăşte toate profesiile (de preferinţă bugetare) care încep cu „P”: în opinia sa, PDL va fura alegerile locale cu ajutorul profesorilor, poliţiştilor, poştaşilor şi pădurarilor. Da, am ajuns bine, dacă ultimul PROSTĂLAN din România îşi permite să şteargă cu profesorii pe jos şi să ne acuze de hoţie. Asta, probabil în loc de revenirea (promisă de USL a) salariilor la nivelul din 2009.
Acest cuvînt a fost rostit, în rezumat, la lansarea bucureşteană a volumului şi DVD-ului intitulate Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012), care a avut loc la Sala Rapsodia în seara de 19 mai a. c. şi în cadrul căruia au mai luat cuvîntul monahul Moise (alcătuitorul tulburătorului corpus documentar) şi maestrul Dan Puric (ca de obicei, gazdă exemplară şi complice încăpăţînat al „reacţiunii”). Îl postez aici în forma lui integrală, cu oarecare întîrziere, la sugestia mai multor cititori ai blogului (mai ales că unii dintre cei prezenţi la lansare au răspîndit prin tîrg percepţia lor personală, conform căreia eu mi-aş fi permis „teribilisme” şi „ireverenţiozităţi”, fiind chiar mai antipatic decît mi-am propus să fiu – şi/sau decît sînt de fapt, pentru multele mele păcate). (R. C.)
24 mai
Continuă demiterile, dar în ce fel… Ponta l-a numit pe Balaban la Inspectoratul de stat pentru construcţii, acela a declarat că instituţia pe care o conduce nu se mai consideră parte prejudiciată în procesul „Trofeul Calităţii”, intentat lui Adrian Năstase şi imediat Ponta l-a demis.
Această ultimă schimbare de guvern ne-a adus o noutate: Opoziţia există şi se manifestă. Ea a reuşit ceea ce nu au reuşit niciuna din opoziţiile parlamentare de până acum: să schimbe doi miniştri în câteva zile.
[Mai mult…]Opoziţia în România: în sfârşit există! Dar nu e meritul politicienilor!