Teze social – teologice (II)

Revelaţia şi istoria sau textul şi contextul (urmare) Ortodoxia şi semnele vremii Care sînt însă acele amintite semne ale vremii şi în ce măsură afectează citirea sau necitirea lor Ortodoxia actuală? Înainte de orice, revenind insistent la consecinţele pe care le are Întruparea ca moment definitoriu al Bisericii, istoria în ansamblul ei este subiect teologic. Acest … [Mai mult…]

Rusia înfometată

„Rusia înfometată: acțiunea umanitară europeană în documente din arhivele românești, 1919-1923” (Editor Vadim Guzun, Târgu Lăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2012, 663 pagini) este cea de a treia lucrare din seria „Afaceri Orientale”, iniţiată sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române. Documentele identificate în Arhivele Naţionale ale României şi în cele ale Ministerului Afacerilor … [Mai mult…]

Teze social – teologice (I)

Căderea comunismului în Europa de Est, acolo unde sînt cele mai multe Biserici Ortodoxe locale, a însemnat un moment nu doar de reparaţie istorică, dar mai ales începutul efortului de (re)învăţare a regulilor jocului democratic, a raportului dintre libertate şi responsabilitate, dintre prosperitatea personală şi binele comun.

[Mai mult…]

Remember: Martiriul Brâncovenilor

Cîteva mărturii de epocă despre Sfinţii Brâncoveni

Acest grupaj de mărturii – familiare istoricilor, dar mai puţin publicului larg – a fost citit de maestrul Victor Rebengiuc în data de 15 august 2007, după Acatistul şi Vecernia în care au fost pomeniţi Sfinţii Martiri Brâncoveni, chiar la Biserica “Sfîntul Gheorghe Nou” din Bucureşti (ctitorie şi necropolă brâncovenească*).

[Mai mult…]

„Omul nou” s-a născut la Kremlin

Politica reeducării în lagărul comunist. 1946 – 1980

Toate regimurile comuniste instalate în plan mondial între 1945-1979 afirmau existenţa a două tipuri de infracţiuni, şi anume cele de drept comun şi cele politice. Infracţiunile de drept comun erau, în mod curent, pedepsite prin intermediul legilor penale, iar infracţiunile politice erau pedepsite prin intermediul unei legislaţii speciale, relative la atentatele la siguranţa naţională. Autorităţile politice, în ambele cazuri, considerau reeducarea drept principalul element de transformare morală, intelectuală, psihică şi politică a indivizilor condamnaţi indiferent de natura crimelor puse în sarcina acestora.

[Mai mult…]