Semnificaţia protestului de la MŢR: opinia unui participant

Luna Istoriei LGBT este un festival al culturii gay, organizat anual în 8 ţări din Europa (deocamdată). În România anul acesta festivalul are loc pentru al doilea an consecutiv, în luna februarie, şi este organizat de către Asociaţia Accept, cu sprijinul  financiar al Ambasadei SUA, Ambasadei Olandei şi al ERSTE Foundation. Festivalul a cuprins peste 25 evenimente.

Cinci evenimente programate în cadrul Lunii gay au determinat primul protest scris a mai mult de 25 asociaţii din societatea civilă creştină, pe 30 ianuarie 2013. Numărul acestora a crescut pe măsură ce informaţia a ajuns, prin internet, la tot mai mulţi oameni îngrijoraţi de acţiunile de descreştinare ale spaţiului public românesc, care s-au intensificat în ultimii ani. Am să dau un exemplu: Asociaţia Accept, al cărei scop este „schimbarea mentalităţii  privind LGBT din România”, a avut un buget de peste 15 milioane dolari de la înfiinţare, în 1996.

Protestele au fost adresate Facultăţilor de Sociologie şi de Istorie, MŢR şi Ministerului Culturii. La Facultatea de Sociologie fusese anunţată conferinţa unui profesor olandez, adept al legalizării pedofiliei, care, în urma petiţiei, a fost anulată de către decan. De remarcat că Asociaţia Accept nu a reprogramat conferinţa în alt loc şi la fel a procedat şi cu prelegerea unui alt profesor de studii gay, anunţată pentru Facultatea de Istorie, anulată şi ea. La MŢR, în Studioul Horia Bernea, fuseseră anunţate trei filme gay; acestea nu au fost anulate, iar conducere Muzeului, în speţă directorul Virgil Ştefan Niţulescu, i-a dezinformat pe semnatarii petiţiei.

Protestul scris al asociaţiilor creştine nu a apărut în presa mainstream. În seara zilei de 20.02, când primul filmul gay urma să ruleze, cu intrarea liberă, circa 60 de cetăţeni au venit spontan la Studioul Horia Bernea pentru a manifesta paşnic. Ei au reuşit să oprească proiecţia filmului la trei minute după ce acesta începuse prin vociferări, strigăte, cântece şi rugăciuni. Circa două ore protestatarii au discutat cu simpatizanţii Accept şi cu cele două-trei persoane care veniseră doar pentru film. Nu s-a produs nici o violenţă şi nici o stricăciune, dovadă comunicatul poliţiei şi declaraţia avocatei Accept de a doua zi: persoanele care s-au simţit „lezate verbal” vor depune plângere penală. (În paranteză fie spus, „leziuni verbale” au suferit şi câţiva protestatari.)

Înregistrări de la protestul de la MŢR puteţi urmări aici şi aici. Acestea demonstrează că protestatarii au fost paşnici şi nu au fost organizaţi. Oamenii şi-au manifestat eterogen, fiecare cum a simţit. Este esenţial că nu s-au comis violenţe.

Cu toate acestea, la conferinţa de presă susţinută de ONG-ul Active Watch şi Asociaţia Accept pe 21.02, prin omisiuni, acuze şi minciuni cele două ONG-uri reuşesc să exercite o influenţă psihologică asupra opiniei publice şi să o manipuleze. Scopul acestor ONG-uri, şi nu numai al lor, este delegitimarea altor voci ale societăţii civile astfel încât discursul public să poată fi confiscat şi doar adepţii multiculturalismului să se poată pronunţa asupra problemelor din societatea românească.

În această conferinţă de presă, Daniela Prisăcariu, organizatoare festivalului Luna gay, a ignorat adevăratul motiv al protestului, nu a pomenit despre petiţia asociaţiilor creştine şi a încercat să manipuleze opinia publică, făcând referire doar la calităţile filmului care urma să fie difuzat, discutabile de altfel. Daniela Prisăcariu a afirmat că protestatarii „au confundat liberatea de a-şi exprima dezacordul cu privire la organizarea unui eveniment cu instigarea la discriminare şi la ură pe criteriu sexual”.

Faptul că MŢR este o instituţie de importanţă naţională, cu un anumit statut, şi că el este destinat să conserve şi să cerceteze valorile culturii ţărăneşti nu a fost adus în discuţie. De aici a pornit petiţia noastră, ignorată în conferinţa de presă din 21 februarie. Cultura ţărănească s-a format în jurul Crucii, iar homosexualitatea (sau alte lucruri, asupra cărora voi reveni) nu este o valoare a sa, ci a multiculturalismului. Asociaţia Accept nu poate organiza un eveniment în Muzeul Ţăranului, construit în jurul Crucii, „muzeu de arte şi tradiţii populare”, care apără valorile ţăranului român. Este o contradicţie în termeni. Obiectivul acestor evenimente  nu poate fi decât înlocuirea valorilor ţărăneşti cu cele ale culturii gay.

Esenţial este că Daniela Prisăcariu a dezvăluit că Asociaţia Accept a anticipat că va exista o contrareacţie şi de aceea a cerut „în scris” ajutorul Poliţiei, încă înainte de eveniment: „s-a anticipat o situaţie conflictuală” şi „am cerut asigurarea protecţiei participanţilor la eveniment”. Organizatorii nu au anulat evenimentul nici când ne-au văzut intrând în sală:  „cumva era clar pentru noi ce urma să se întâmple”, a declarat un membru Accept.

Aceste lucruri, coroborate cu faptul că toată lumea ştie că la asemenea evenimente întoteauna vin câţiva neolegionari care folosesc fie salutul nazist, fie limbajul suburban, arată că organizatorii şi-au dorit să producă „manifestarea homofobă fără precedent” (apud Mircea Toma). Cu ce scop? Cu scopul de a avea „material” de prezentat opiniei publice (şi CNDC) – folosirea salutului nazist, care este ilegală, şi limbajul suburban, care lasă loc de plângeri penale.

Mircea Toma de la Active Watch, în aceeaşi conferinţă de presă, s-a referit doar la cele câteva persoane care au folosit salutul nazist pentru a arunca astfel întregul eveniment în derizoriu şi a-i delegitima pe ceilalţi manifestanţi prezenţi şi, prin extensie, şi asociaţiile creştine semnatare ale protestului de acum patru săptămâni.

Manipularea Asociaţiilor Accept şi Active Watch a reuşit într-o oarecare măsură. La conferinţa de presă din 21 februarie ziariştii nu au pus practic nici o întrebare. Au fost cel puţin două momente în care puteau cere lămuriri: când Mircea Toma deplânge anularea evenimentului de la Facultatea de Sociologie (vezi mai sus) şi când vorbeşte de „cultura pentru diversitate” necesară, în opinia domniei sale, pentru a nu rămâne nişte ţărani „obtuzi”. Chiar în această lună a fost anunţat programul Educaţie pentru diversitate, care se derulează în 64 şcoli din România. În cadrul acestui program elevii vor învăţa multe lucruri, de exemplu despre „familiile diferite”. Ce înseamnă „familie diferită” şi de ce încă din 2007 Asociaţia Accept a depus un memoriu la Curtea Constituţională, în care protesteză faţă de interzicerea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, puteţi afla chiar de pe site-ul acestei asociaţii, aici. Pentru educaţia pentru diversitate Asociaţia a derulat programe în şcoli încă din anul 2002. E o materie care în anul 2012 a devenit obligatorie în Olanda începând cu clasa I, în condiţiile în care predarea religiei în şcolile olandeze, ţară fondatoare a UE, este interzisă de circa 30 de ani.

Presa mainstream, înainte de protestul din 20 februarie, nu a prezentat punctul de vedere al Asociaţiilor creştine. Vocea „intelectualilor publici” nu s-a făcut auzită. Oare le-a fost teamă să nu fie etichetaţi de Mircea Toma, în limbaj newspeak, ca fiind homofobi, huligani, neonazişti, ultraortodocşi, grupări de extremă dreaptă?

(Cu titlu de opinie, observ că după conferinţa din 21 februarie nici unul nu s-a indignat că Mircea Toma a deplâns anularea conferinţei profesorului adept al legalizării pedofiliei.)

Protestarii de la MŢR şi-au exprimat punctul de vedere în conferinţa de presă din 25 februarie 2013.

Fenomenul homosexualităţii este marginal în societatea românească. Acţiunile propagandiştilor gay şi ai corectitudinii politice nu sunt. Toate asociaţiile din societatea civilă au dreptul la liberă exprimare, iar cele creştine nu se vor lăsa dezinformate, intimidate sau manipulate de activiştii civici lipsiţi de respect faţă de valorile poporului român care se ocupă de „reeducarea” noastră.

În ceea ce priveşte victoria din 20 februarie, să nu ne facem iluzii. Muzeul Ţăranului Român a fost de mult maculat. De ani de zile, în Studioul Horia Bernea, Asociaţia Macondo derulează un program de educaţie cinematografică pentru adolescenţi, subliniez cuvântul minori, în care sunt difuzate şi filme cu conţinut sexual explicit şi filme gay. La târgul de mărţişor, organizat de MŢR în acest week-end, se vor vinde insigne gay cu şnur roşu-alb. QED.

 

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus „Revoluţia franceză”, de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

2 thoughts on “Semnificaţia protestului de la MŢR: opinia unui participant

Spune-ți părerea