Raportul pe țară al Comisiei Europene

Săptămâna trecută Comisia Europeană a publicat ”Raportul pe țară al României pentru 2016. Inclusiv un bilanț aprofundat privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice”. Raportul poate fi citit aici.

Prognozele indică că, după rata de creștere, economia României se va afla printre primele zece din Europa în 2016, pe locul 2, după Irlanda, și înaintea Poloniei, Suediei sau Spaniei (sursa: weforum).

Începând din 2013, economia s-a extins, motoarele creșterii trecând, treptat, de la exporturile nete la cererea internă. Consumul privat și-a revenit la nivelul maxim de după 2008, pe fondul creșterii veniturilor disponibile ale gospodăriilor, fiind impulsionat de majorarea salariilor și de inflația negativă. Investițiile s-au redresat mai încet, însă s-au apropiat de ratele de creștere din perioada anterioară crizei. Pe de altă parte, cererea internă încurajează importurile, însă deficitul de cont curent s-a mărit doar marginal în anul precedent, întrucât cotele de piață ale exporturilor au continuat să crească, în special în sectorul serviciilor.

Măsurile referitoare la partea de ofertă a economiei, cum ar fi investițiile în inovare și în infrastructură sau îmbunătățirile aduse mediului de afaceri și administrației publice, rămân limitate. Principala provocare va fi aceea de a asigura o creștere economică echilibrată și durabilă în viitor. Piața forței de muncă se restrânge, pe fondul unei creșteri economice solide. Rata șomajului a fost în general stabilă, situându-se sub 7 %, și se așteaptă ca aceasta să mai scadă.

Emigrația puternică, inclusiv a lucrătorilor cu înaltă calificare, combinată cu îmbătrânirea populației, reprezintă o provocare pentru sprijinirea unei economii competitive. Se estimează că, în 2013, 2,5 milioane de români (aproximativ 12,5 % din populație) locuiau în străinătate.

Finanțele publice au fost stabile în 2015, dar se prevede o deteriorare a acestora ca urmare a creșterii cheltuielilor și a reducerii TVA-ului și a altor taxe. România și-a atins, în 2014, obiectivul pe termen mediu, și anume un deficit de 1 % din PIB în termeni structurali.

În 2015, îmbunătățirea colectării impozitelor i-a permis României să își mențină obiectivul pe termen mediu, în pofida unor derapaje în materie de cheltuieli. Cu toate acestea, se preconizează că noile reduceri fiscale din 2016 și 2017, precum și creșterea salariilor din sectorul public vor majora deficitul la 3¾ % din PIB până în 2017. Se așteaptă ca datoria publică să crească la peste 40 % în aceeași perioadă.

Nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și pentru femei

Zonele rurale se confruntă cu utilizarea foarte deficitară a capitalului uman și existența unor „insule” de sărăcie și de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupația tipică în zonele rurale, reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB. O mare parte din forța de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistență.

Se preconizează că creșterea importurilor va rămâne puternică, fiind impulsionată de consum. Se estimează că exporturile vor crește moderat, ca urmare a încetinirii ritmului schimburilor comerciale mondiale și a creșterii preconizate în mai multe state membre ale UE, care sunt principalii parteneri comerciali ai României.

Inflația a scăzut în ultimii ani, atingând niveluri minime istorice în 2015. Rata medie anuală a inflației s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând din 2013, ca urmare a recoltelor bune (în 2013 și în 2014), a scăderii prețurilor petrolului la nivel mondial și a unor reduceri consecutive ale cotelor de TVA pentru diferite categorii de produse și servicii.

Rata ocupării forței de muncă a crescut în ultimii ani, însă aceasta este mai mică decât media UE. Ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program de formare este de 17 % din populație, cu mult peste media UE, de 12 %.

Întreprinderile străine contribuie în mod considerabil la rezultatele foarte bune la export ale României. Potrivit BNR, întreprinderile străine reprezentau 71 % din exporturile totale și 65 % din importurile totale de bunuri în 2014. Acestea au contribuit cu circa 51 % la exporturile și la importurile de servicii. Întreprinderile străine din industria prelucrătoare au avut cea mai mare contribuție. Cele mai relevante sectoare au fost transporturile (23 % din exporturile totale și 14 % din importuri) și prelucrarea petrolului și substanțele chimice (10 % din exporturi și 7 % din importuri).

Defalcarea sectorială reflectă o scădere a fluxurilor investițiilor străine directe (ISD) în sectorul industrial, în timp ce sectorul construcțiilor și cel imobiliar au o pondere tot mai mare. Industria prelucrătoare atrage cel mai mare volum de ISD, însă fluxurile s-au diminuat începând din 2012. În cadrul industriei prelucrătoare, prelucrarea petrolului și substanțele chimice continuă să aibă cea mai mare pondere în ceea ce privește stocul de ISD. În privința fluxurilor, cea mai mare parte a acestora este orientată către transporturi (44 % din totalul ISD în industria prelucrătoare în 2014). În ultimii doi ani, industria și-a pierdut ponderea care îi revenea în fluxurile de ISD (40 % în 2014), în timp ce sectorul construcțiilor și imobiliar – care înainte de 2009 au contribuit la ciclul de avânt economic rapid urmat de recesiune – au crescut cu 138 % în 2014. Dacă va continua, această reorientare sectorială poate afecta capacitatea de export.

Mai mult de jumătate din creșterea cotelor de piață ale exporturilor în 2014 s-a datorat echipamentelor electrice și produselor minerale. Începând cu 2006, utilajele și produsele electrice au fost categoria care a generat cea mai mare parte a câștigurilor la nivelul cotei de piață. România a câștigat cotă de piață pe piața mineralelor ca urmare a unei îmbunătățiri a competitivității. România este în continuare competitivă în principal în privința prețurilor, mai degrabă decât a calității.

În 2010, România a introdus un sistem uniform de pensii. În pofida faptului că noul sistem cuprinde dispoziții favorabile pentru anumite categorii de lucrători care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau în alte condiții de lucru speciale, în 2015 au fost reintroduse o serie de noi drepturi de pensie „speciale”. Reintroducerea unui sistem de pensii multipilon, care slăbește legătura dintre contribuții și pensii, are un impact pe parcursul întregului an de 0,1 % din PIB (estimări pentru 2016) și se preconizează că va avea un impact negativ asupra pe termen lung asupra sistemului de pensii.

Investițiile publice în România au scăzut, în pofida unei ample disponibilități a finanțării. În 2014, investițiile publice în România au reprezentat 4,3 % din PIB. Procentul depășește în continuare nivelul investițiilor publice din perioada de preaderare, dar se situează sub nivelul record de 6,7 % din PIB în 2008.

România are al doilea cel mai scăzut nivel al investițiilor publice dintre țările cu caracteristici similare și este singura dintre acestea în care investițiile publice au scăzut în fiecare an începând din 2008. Principalele surse de finanțare a investițiilor sunt fondurile de la bugetul de stat, fondurile structurale din partea UE și împrumuturile acordate de instituțiile financiare internaționale, cum ar fi BEI și BERD.

Investițiile finanțate exclusiv din resurse naționale reprezintă 9 % din cheltuielile publice totale sau 2,6 % din PIB. Cheltuielile de capital sunt adesea insuficient executate în raport cu sumele înscrise în buget și o parte substanțială a acestora tinde să fie cheltuită către sfârșitul anului. Nivelul cheltuielilor pentru investiții din bugetul de stat scade an de an. Această situație este cauzată, pe de o parte, de suma globală disponibilă pentru investiții publice și, pe de altă parte, de faptul că fondurile naționale sunt înlocuite cu finanțarea acordată de UE. Cheltuielile legate de fondurile UE (finanțarea UE și cea națională, inclusiv cheltuieli neeligibile) corespund unui procent suplimentar de 1 % din PIB. Cu toate acestea, absorbția fondurilor UE pentru programele din perioada 2007-2013 rămâne cea mai scăzută din regiune. România a absorbit mai puțin de două treimi din totalul fondurilor (FSC și FEADR) alocate în cadrul perioadei de programare 2007-2013 (69 % în decembrie 2015).

În paralel, utilizarea altor surse de finanțare este limitată. De exemplu, creditele acordate de Banca Europeană de Investiții în România sunt printre cele mai mici din regiune, atât în termeni nominali, cât și pe cap de locuitor.

România are una dintre cele mai scăzute valori din UE în ceea ce privește cheltuielile întreprinderilor cu cercetarea-dezvoltarea, C&D (0,16 % din PIB în 2014, pe locul 27 din UE). Gradul redus de sofisticare a mediului de afaceri și calitatea în general slabă a bazei științifice afectează capacitatea României de a atrage investiții ale întreprinderilor în C&D și de a stimula cooperarea dintre sectorul public și sectorul privat în domeniul cercetării și inovării.

Întreprinderile de stat generează 8 % din producția societăților nefinanciare din România și angajează aproximativ 4 % din forța de muncă. Aceste întreprinderi sunt deosebit de relevante în sectoarele-cheie de infrastructură, generând 44 % din cifra de afaceri și 77 % din ocuparea forței de muncă în sectorul energetic și 24 % din cifra de afaceri și 28 % din ocuparea forței de muncă în sectorul transporturilor.

Întreprinderile de stat din România rotunjesc în continuare salariile scăzute din administrație. Remunerarea funcționarilor publici care participă la consiliile de administrație și la adunările generale ale acționarilor întreprinderilor de stat este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2013. Multe dintre regulile prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 nu sunt conforme cu bunele practici la nivel internațional: plățile nu au legătură cu responsabilitățile, nu sunt armonizate între ministerele de resort și sunt generoase chiar și după standardele internaționale. Plățile sunt umflate și de numărul extrem de ridicat de reuniuni (adunările generale ale acționarilor au loc adesea o dată pe lună, uneori chiar de mai multe ori pe lună) și de faptul că numeroși funcționari publici și multe persoane numite pe criterii politice participă în mai multe consilii de administrație, adunări generale și comisii de privatizare. Legea de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 26/2013 a fost retransmisă parlamentului de către președinte în noiembrie 2013 pentru îmbunătățire. Cu toate acestea, nu a mai fost niciodată supusă dezbaterilor, ceea ce înseamnă că ordonanța guvernului rămâne în vigoare.

În 2014, deschiderea unei afaceri în România a necesitat mai puțin timp în comparație cu media UE (două zile, în comparație cu media UE de 3,5 zile) și a costat mai puțin (100 EUR în comparație cu media UE de 313 EUR). Capitalul minim subscris și vărsat (ca procent din venitul pe cap de locuitor) a fost de 0,7 %, cu mult sub media UE de 11,3 %. De asemenea, transferul de proprietate s-a realizat mai rapid și cu mai puține costuri; acesta a necesitat 19 zile în România (media UE fiind de 26 de zile) și a costat 1,5 % din valoarea proprietății (media UE fiind de 4,5 %).

Complexitatea procedurilor administrative și schimbările rapide ale legislației constituie obstacole majore în calea desfășurării unei activități comerciale. Practica de înlocuire a procesului legislativ normal cu ordonanțe de urgență ale guvernului nu este consecventă cu obiectivul de raționalizare și simplificare a legislației consacrat în strategia României privind administrația publică. Transformarea ordonanțelor de urgență în lege întârzie adesea mai mulți ani în parlament. Costul legat de executarea contractelor rămâne mai mare decât media UE (29 % din valoarea contractului față de 22 %), iar sistemele de acordare a licențelor și a autorizațiilor sunt percepute ca fiind mai complexe.

Mediul de afaceri din România este afectat în mod negativ de lipsa unei culturi de salvare în cazul insolvenței întreprinderilor. Stigmatizarea falimentului este în continuare pronunțată și se pune accentul aproape exclusiv pe lichidare, în loc de reorganizare și salvare. Întreprinderile aflate în dificultate financiară sunt de obicei chemate în instanță de creditori. În plus, procedurile de insolvență sunt printre cele mai lungi din UE.

Se preconizează că ponderea persoanelor cu înaltă calificare în forța de muncă activă va crește în mod considerabil, și anume cu 44 %(56) până în 2025; aceasta reprezintă cea mai mare creștere din UE. În schimb, agricultura și industria reprezintă 29 % și, respectiv, 21 % din ocuparea forței de muncă, acestea reducându-se în ultimii ani.

În 2015, șomajul în rândul tinerilor a scăzut la 22 %, dar se situează în continuare puțin peste media UE. Ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program de formare este cu mult peste media UE (17 % față de 12 %).

În România, rata de părăsire timpurie a școlii a crescut la 18,1 % în 2014, cu aproape 7 puncte procentuale peste media de la nivelul UE și peste obiectivul național din cadrul Strategiei Europa 2020. Rata de părăsire timpurie a școlii este mult mai ridicată în rândul locuitorilor din mediul rural, al populației de etnie romă și al copiilor cu nevoi speciale.

Asistența socială se limitează în principal la prestații în numerar, în timp ce furnizarea de servicii este insuficientă.

În iunie 2015, existau aproximativ 58 000 de copii în sistemul de protecție a copilului, dintre care o treime se aflau în instituții rezidențiale. Sărăcia este principalul motiv al separării de părinți. Prevenirea rămâne o provocare majoră, având în vedere că aproximativ 5 000 de copii intră în sistem în fiecare an. Există planuri de revizuire a standardelor de calitate pentru serviciile de îngrijire a copiilor și de simplificare și accelerare a procedurilor de adopție națională. Procesul de dezinstituționalizare pentru persoanele cu handicap progresează lent, iar strategia pentru persoanele cu handicap nu a fost încă adoptată.

Incluziunea romilor este o chestiune economică esențială, având în vedere că acest grup reprezintă o proporție crescândă a persoanelor nou-intrate pe piața forței de muncă, deoarece populația romă crește mai repede decât restul populației. Autoritățile au estimat că există până la 100 000 de romi fără documente de identitate. speranța de viață în rândul romilor cu șapte ani în raport cu populația totală.

Speranța de viață la naștere în România este cu mult sub media UE, atât în ceea ce privește bărbații (71,6 ani față de 77,8), cât și în ceea ce privește femeile (78,7 ani față de 83,3).

În ciuda unui sistem obligatoriu de asigurări de sănătate, numai 86 % din populație era asigurată în 2014. Asigurarea de sănătate are o acoperire scăzută în mediul rural (76 %, față de 95 % în zonele urbane în 2014).

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus „Revoluţia franceză”, de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

4 thoughts on “Raportul pe țară al Comisiei Europene

  1. Se pare ca Irlanda a ajuns in aceasta pozitie tocmai pt ca a facut ceea ce reprosati României ca va face : „…și a reducerii TVA-ului și a altor taxe”
    Redresarea unei tari nu se face prin stoarcerea cetatenilor ei (exempluFranta), ci prin stimularea investitiei acestor bani ramasi ai lor (exemplu : India).

    • Neah, pentru ce reprosuri ?
      Deasemenea, nu exista „corect” sau „incorect” politic, decat daca se vrea neaparat paruiala cu cei de alte pareri.

Spune-ți părerea