Cioflâncă de la C.N.S.A.S. lovește din nou?

0. Ieri, 7 iunie 2016, ziarul pornografic „Adevărul“, aflat sub influența șefului grupării „antifasciste“, Radu Ioanid, a reluat „demascarea“ lui Marian Munteanu, începută în campania electorală de la locale.

Ziarul Adevarul

1.0. Autoarea este Ramona Ursu, o jurnalistă ale cărei pendulări între național-comunismul cenaclist și „antifascism“ se înțeleg mai bine dacă-i citim prezentarea de la gazetă:

În octombrie 2010, a început cea mai frumaosă (sic!) experienţă, la Chişinău. Aici a format echipa „Adevărul“ Moldova (re-sic!). Timp de opt luni, a fost redactor-şef la singurul ziar naţional al unui trust românesc de presă de peste Prut. Ramona crede că echipa de la Chişinău este cel mai frumos vis împlinit al ei (re-re-sic!). Din iunie 2011, timp de zece luni, s-a alăturat redacţiei „Adevărul“ de la Bucureşti, unde a fost, pe rând, redactor-şef adjunct la „Adevărul de Seară“ şi, apoi, la ediţiile locale ale ziarului-mamă. Din 2010 scrie şi editoriale pentru „Adevărul“. Despre Ramona se spune că îi însufleţeşte pe ceilalţi. Ea crede doar că are datoria să îi facă pe toţi să viseze (re-re-re-sic!). De ce? Pentru că, până acum, viaţa i-a îndeplinit ei toate visele măreţe (re-re-re-re-sic!).

2.0. Dar să o lăsăm pe Ramona, cea care, din teatrul de operațiuni ne îndemna, asemeni bardului ceaușist, „să ne iubim pe tunuri“, ca să vedem cum ne îmboldește acum să visăm. Nu ne vom ocupa însă de dânsa, căci executanții nu prezintă decât un interes marginal.

Captura ziarul Adevarul

3.0. Lunga compoziție, despre veracitatea informațiilor căreia nu ne putem pronunța, este plină de detalii, se spune, din dosarul său de la Securitate.

3.1. Am spus, am repetat, reluăm: în materie de dosare ale Securității nu ne pronunțăm decât dacă le vedem cu ochii proprii (eventual stăm de vorbă și cu omul respectiv), cazul de față, o manipulare și dezinformare certă, fiind complet exclus.

4.0. Mai întâi, dacă era ceva teribil acolo, Securitatea postrevoluționară l-ar fi „compromis“ demult.

5.0. Dacă ar fi să acordăm însă conținutului un aer de credibilitate, am spune:

5.1. Cu cele povestite acolo, Munteanu nici n-ar ajunge în instanță pentru a i se stabili (sau respinge) calitatea de colaborator al Securității, căci cazul său nu ar trece de Colegiu; iar dacă ar trece, ar obține, cu certitudine, o hârtie de „necolaborare cu Securitatea ca poliție politică“, întrucât conținutul relatat este, măsurat cu criteriile instanțelor, banal, benign.

5.2. Agenții acestei acțiuni-sub-acoperire, de „demascare“ a „turnătorului Munteanu“, știu foarte bine acest lucru, iată motivul pentru care au scurs informațiile în foaia în chestie, pentru a-l distruge nu legal, ci moral.

5.3. Informați prompt de existența unui dosar pe numele său, în timpul campaniei electorale agenți ai fantomaticei „societăți civile“, ba chiar și Partidul Liberal, au depus la CNSAS cereri de verificare a pe atunci candidatului liberal la Primăria Capitalei. Să ne mai întrebăm de ce instituția care gestionează dosarele Securității nu a asigurat un acces și o analiză neutră a acestor informații, comportându-se ca un agent politic? Este inutil, căci aceasta este o practică curentă, iar singura întrebare ar fi doar, în acest caz: în slujba cui?

5.4. În ciuda a ceea ce afirmă ziariștii patriei, care se dau rotunzi vorbind despre „surse din CNSAS“, „informațiile“ de acolo nu se scurg dinspre corpul analitic al instituției (vom povesti, poate, altă dată ce ar risca), ci numai de la membrii Colegiului, un organism politic a cărui menire este să rămână politizat, în care, când fiecare nu face decât ce-l taie capul, conform propriei agende, componenții săi cooperează după maxima: „nu-l dau pe-al tău, nu-l dai pe-al meu“, pupându-se, desigur, cu muci, pentru ca în secunda următoare să înceapă să se certe între ei ca la ușa cortului.

5.5. Parte interesată în acest caz pare să fie (ați observat, desigur, rezerva… științifică) Cioflâncă, cel care s-a ilustrat și în trecut prin „demascarea“ altor „fasciști“ precum: Valeriu Gafencu (manu propria), Ion Șiugariu, Vintilă Horia (prin Institutul Wiesel, prin Ministerul de Externe) sau Eugenio Coșeriu (prin Lucian Năstasă–Kovacs, o altă minune a lumii de la Cluj, din gruparea Ioanid–Shafir).

5.5.1. Desigur, producțiile și acțiunile lui Cioflâncă întrețin cu istoria și memoria o legătură precară și perversă, dat fiind că istoria este o disciplină explicativă, analitică, ce are la bază o etică, iar nu un ansamblu de tehnici de „demascare“, la fel cum memoria pe care el o propagă (și despre care crede iluzoriu că ar servi victimelor criminalității antonesciene / legionare / naziste) este mai degrabă un exemplu de antimemorie.

5.5.2. La fel, acest tovarăș-de-tip-nou nu are nici o legătură cu misiunea – legală, normală (să mai spunem: morală?) – a instituției numite CNSAS. Dar cum el nu este singurul de acolo, așa îl avem și cu el defilăm.

6.0. Nu vi se pare probat că Cioflâncă este sursa „demascării“? Dar nu-i nimic, căci, vorba lui Soljenițîn, așteptăm să ne probeze chiar el că nu este.

6.1. Mai mult, îi putem arăta și cum să o facă: să declanșeze o anchetă internă care să lămurească maniera în care informațiile (dacă despre așa ceva este vorba), au ajuns la foaia pornografică „Adevărul“. Cel puțin așa fac instituțiile funcționale, democratice. Apoi comunică cetățenilor, în slujba cărora se află, rezultatul.

În rest, Salam Alecu!

P.S.: Între timp, Munteanu a avut o reacție, care este demnă de toată atenția.

Nota redacției: Articol apărut inițial pe blogul autorului.

The following two tabs change content below.
Mircea Stănescu
Doctor în filosofie al Universității București, consilier principal (arhivist) la Arhivele Naționale ale României, Biroul de Arhive Contemporane. Între 1999 și 2002 a efectuat stagii de cercetare în științe politice la Institut d’Études Politiques, iar în perioada februarie‑iunie 2002, un stagiu de cercetare postdoctoral în sociologie politica la Maison des Sciences de l’Homme. A participat cu comunicări științifice la numeroase sim­pozioane și conferințe și a publicat articole in revistele Memoria și Timpul. Este coautor al manualelor de istorie pentru clasele a X‑a și a XI‑a apărute la Editura Sigma în 2005 si 2006. Autor al trilogiei "Reeducarea în România comunistă" apărute la Editura Polirom, a lucrării "Organismele politicii românești (1948-1965)" apărută la Editura Vremea, coautor al lucrării "Procesele reeducării (1952-1960). Statul și dreptul. Instrumente de represiune ale dictaturii comuniste" apărute la Editura Matrix Rom.
Mircea Stănescu

Ultimele articole de Mircea Stănescu (toate)

2 gânduri despre “Cioflâncă de la C.N.S.A.S. lovește din nou?

  1. Insasi nascocirea de „turnator” sau ‘informator’ a deschis o cutie otravita a Pandorei.Aproape oricine putea fi calomniat sau supus oprobiului public,in timp ce marii criminali,tortionari sau teroristi ai sistemului communist (marele si micul aparat de partid si de stat,justitia comunista,organele repressive,anchetatorii,mai ales intre anii 1945-1965 )au fost intentionat ignorati,chiar protejati,iar azi se ancheteaza cativa octogenari senili,”tortionari” de importanta minora,executanti primitivi…Dramatic si ridicol,totodata ! 27 de ani mii de monstrii,autori morali si ucigasi sangerosi s-au lafait in liniste cu pensii dolofane,altii in strainatate ca „opozanti ai comunismului”si multi infiltrati in politica,economia sau finantele acestei „democratii originale”Ei sau urmasii lor directi…

  2. Nu cred ca Marian Munteanu a fost și este omul securității, pentru ca zvonistica aparțin dușmanilor din interiorul României,vânzătorii de neam și tara,care își vad amenințate averile dobândite pe nedrept,iar stăpânii lor din afara tarii își pierd rând pe rând slugile fidele,precum și exploatarea bogățiilor ramase României
    Este momentul ca toți patriotii români sa acordam o șansă reala pentru schimbarea coșmarului din Romania.

Spune-ți părerea