Odihna vie – liniștea care ne lipsește

Dumnezeu „S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut” (Facerea 2, 2). După finalizarea primelor zile ale Creației, Însuși Dumnezeu Se odihnește. Odihna, în această abordare, nu înseamnă o încetare a activității – pentru refacerea fizică și mentală de după efort. Dumnezeu nu are nevoie de o astfel de odihnă și nu pentru aceasta S-a odihnit.

Înțeleg aici o retragere din activitate și din dependența față de lucrurile făcute pentru a fi tu cu tine, pentru a avea timp de tine, în această vreme de odihnă. Odihna, în accepțiunea omului contemporan, înseamnă un repaos trist, somn tulburat de griji, vacanță stresantă, relaxare înecată în finețuri. 

Dumnezeu Se odihnește de lucrurile Sale arată independența față de creație și muncă în această zi. Odihna dezrobește pe om de lucrul său. Munca te înnobilează, dar poți deveni și sclavul materiei. În ziua de odihnă eliberezi și te eliberezi!

Timpul înseamnă bani sau banul înseamnă timp? Noi, cînd ne odihnim, sîntem dependenți de bani, hotel, autoturism, programul restaurantului etc. Înțelegem în odihna lui Dumnezeu o eliberare de toate dependențele, determinările și limitările noastre, ale muncii și rezultatelor noastre.

A ne odihni în ziua de duminică înseamnă a avea o stare de nepăsare liberă, dar conștientă, o rupere de materie și material, o ieșire din toate lucrurile noastre, o stare de liniște fără nici o influență ajutătoare a lucrurilor noastre. Odihna mai înseamnă să lași în pace munca și rezultatele sale. Poate fi vorba aici și de o stare similară pentru lucruri, instalații, echipamente, mașini, birotică etc. Materia are nevoie de odihnă pentru regenerare, fiecare produs are nevoie de odihnă pentru uscare, răcire, ambalare. 

A te odihni de lucruri înseamnă a avea curajul de a nu mai purta grija lor. A purta de grijă este o acțiune conștientă chiar în timpul odihnei, dar a purta grija unui lucru înseamnă a te înhăma cu gînduri ce nu-ți dau liniște nici ție, nici sarcinii tale. A te odihni de lucrurile tale înseamnă a avea o zi în care să poți trăi fără ca multe din ele să nu aibă la ce-ți folosi.

În ziua de odihnă nu înseamnă neapărat să zaci în nepăsare sau să dormi. Somnul este doar o componentă a odihnei. Înțeleg în exemplul lui Dumnezeu o odihnă plină de viață, o relaxare contemplativă și eliberatoare de toată grija cea lumească. Odihna plină de viață este o stare de bucurie și liniște. În această zi ești limpede ca oceanul de după furtună sau de după trecerea navelor de mare tonaj.

Noi sîntem obișnuiți în ziua de odihnă să dormim sau să creăm lumea de șase zile, în ziua de duminică. Acum ne amintim de cheltuieli datorate, de venituri necheltuite, de griji pe care le vrem transformate în inițiative, de nopți și zile nedormite, de petreceri reportate și nostalgii nereportate. Odihna lui Dumnezeu demitizează starea de epuizare sau comoditate, ce par a fi principalii determinanți. Odihna este o stare de libertate a omului față de tot și toate. Înțelegînd libertatea, omul nu va mai fi servilul frînt al somnului justificat.

În ziua de odihnă nu trebuie neapărat să zaci sau să dormi. Noaptea de fiecare zi este un sfetnic bun pentru griji și o pătură înstelată pentru somn. Dumnezeu binecuvîntează ziua a șaptea pentru că „într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rînduială” (Facerea 2, 3).

În exemplul divin, odihna vine ca o binecuvîntare după finalizarea unui lucru și după punerea în rînduială a acestuia. Nu te poți odihni cu lucrurile aflate pe stoc. Nu adormi cu căruța-n drum, ci mergi să descarci și să așezi lucrurile din ea. Te odihnești doar după ce te asiguri de buna organizare și funcționare a lucrurilor rezultate din munca depusă. Ai finalizat treaba după ce ai asigurat funcționalitatea, utilitatea, eficiența și eficacitatea intenției, inițiativei, demersului, recomandării, lucrului sau construcției rezultate

Cosmin STOICA

Spune-ți părerea