Vremuri de încercare: credinţa şi coronavirusul

Suntem în toiul unei pandemii galopante, care e departe de a-şi fi atins punctul culminant. În condiţiile date, măsurile restrictive pe care le ia fiecare stat în parte spre încetinirea răspândirii ei sunt obligatorii, chiar dacă ele paralizează practic toate activităţile unei societăţi normale, de la cele educative şi recreative, până la adunările cu caracter religios. Ţinând cont de situaţie, şi Sfântul Sinod al BOR a adresat aceste îndrumări tuturor parohiilor din subordinea sa.

E drept că pe internet se manifestă o serie de creştini zeloşi cu mesajul că nimeni şi nimic nu-i va despărţi de Hristos şi că ei vor continua să meargă la Sfânta Liturghie. Deşi de fapt deocamdată nimeni nu-i opreşte de la asta, căci slujbele pot fi ţinute afară, dacă sunt respectate regulile impuse de contextul dat.

Acestui gen de oameni ar fi trebuit să li se explice limpede şi pe înţelesul lor care e situaţia şi care sunt motivele pentru care se iau asemenea măsuri, care nu trebuie privite drept un „atac” la adresa credinţei.

[Actualizare 22.03. În urma Ordonanţei militare nr. 2 din 21.03.2020, Patriarhia s-a conformat dispoziţiilor care interzic formarea de grupuri mai mari de trei persoane, anunţând că slujbele se vor oficia în interiorul bisericilor, dar fără credincioşi. Măsurile tot mai restrictive care se iau nu vor putea dura mai mult de câteva săptămâni, altfel o societate în care toate activităţile sunt paralizate prea multă vreme va intra în colaps. O prelungire a lor pe o durată nedefinită, sau chiar de ordinul lunilor, nu va fi acceptată de opinia publică. În aceste săptămâni de restricţii drastice ar trebui să se procedeze la o testare masivă, pe scară largă, a întregii populaţii, şi la izolarea persoanelor găsite pozitiv şi a celor care au intrat în contact cu acestea. Altfel, dacă pandemia nu va fi eradicată complet în aceste săptămâni, ea va izbucni din nou în clipa în care viaţa va reveni la normal şi totul se va relua de la început, într-un ciclu absurd.]

Sfânta Împărtăşanie nu poate fi mijloc de transmitere a bolii

E adevărat că în asemenea vremuri tulburi, adepţii ideologiilor ateiste nu pierd niciun prilej pentru a-şi lansa atacurile imunde, în special la adresa Sfintei Împărtăşanii, pe care o consideră o posibilă sursă de contaminare. Tocmai ei, care pretind verificarea la modul empiric a oricăror aserţiuni, adică a cerceta înainte de a crede, ignoră experienţa de două mii de ani a Bisericii, după care nimeni nu s-a îmbolnăvit până acum după ce s-a cuminecat cu Trupul şi cu Sângele Domnului. Să nu uităm că la finalul Liturghiei, după ce s-au împărtăşit toţi credincioşii, preotul consumă conţinutul Sfântului Potir cu aceeaşi linguriţă, care este una sfinţită. Iar istoria Bisericii nu consemnează cazuri de îmbolnăvire a preoţilor în urma împărtăşirii după bolnavi contagioşi, chiar în cazul unor epidemii mult mai letale decât o gripă. Am subliniat faptul că linguriţa cu care se împărtăşesc credincioşii la Sfânta Liturghie e una sfinţită, prin urmare nu poate fi acceptat faptul necanonic ca fiecare să-şi aducă de acasă o linguriţă de plastic, de unică folosinţă, care apoi ar trebui obligatoriu arsă, nu aruncată. Comunicatul emis de Patriarhie în acest sens cu câtăva vreme în urmă se adresa celor cu credinţă mai puţină, care ar putea primi Sfânta Împărtăşanie asemenea bolnavilor, adică în afara Sfintei Liturghii, dar nu se dorea a fi o regulă generală.

Pentru un creştin adevărat, Sfânta Împărtăşanie luată cu credinţă deplină nu poate fi decât izvor de viaţă şi de întărire sufletească şi trupească, după cum se spune şi în rugăciunea dinaintea ei. Încât cine e astfel unit cu Hristos, nu trebuie să se teamă că ar putea păţi ceva ca urmare a acestui fapt. Sunt convins că duminica trecută nu doar arhiepiscopul Tomisului a împărtăşit credincioşii cu aceeaşi linguriţă, alegându-se prin asta cu un absurd denunţ penal din partea unui ateu fanatic, ci că în acelaşi mod au procedat toţi preoţii ortodocşi din toate parohiile şi mănăstirile. Şi că, în urma acestui fapt, nu se va îmbolnăvi niciun credincios, cu atât mai puţin preoţii care la final consumă conţinutul Sfântului Potir.

Adunările de oameni sau purtătorii de virus cu sau fără simptome sunt factori de accelerare a transmiterii gripei

Odată fiind spuse cele legate de Sfânta Împărtăşanie, nu poate fi totuşi exclus faptul ca în spaţiul Bisericii, unde adesea se află mulţimi mari de oameni într-un loc relativ strâmt şi închis, boala să nu se poată transmite de la om la om. Ştim că există vajnici mărturisitori ai credinţei, care sunt convinşi că dacă ei sunt cu Hristos, nu vor păţi nimic. Să dea Dumnezeu să fie aşa! Dar la slujbe participă şi oameni cu credinţă mai puţină, iar mulţi din cei prezenţi nu se împărtăşesc. E posibil de asemenea ca cineva care a luat virusul să nu manifeste simptome (fie că pune asta pe seama ajutorului de la Dumnezeu, fie pe cea a unei imunităţi puternice), dar fiind purtător de infecţie, să răspândească epidemia la semenii din preajma lui, fie în interiorul Bisericii, fie pe stradă, sau în mijloacele de transport.

De aceea o atitudine de a merge în mod conştient în asemenea locuri, fie şi cu credinţa că propria persoană e protejată, nu denotă decât iresponsabilitate şi în cele din urmă un egoism de o factură macabră. Preţul pentru ca cineva să „nu se lase despărţit de Hristos”, cu riscul ca din această cauză să se îmbolnăvească alţi semeni, unii poate mai bătrâni sau mai slabi, care la o adică ar putea face o formă mai gravă a gripei şi chiar să moară, e mult prea mare.

Oare sihaştrii care au vieţuit sau vieţuiesc în izolare, fără posibilitatea de a participa frecvent la slujele Bisericii, sunt despărţiţi de Hristos? Nu cumva chemarea acestor vremuri de încercare este aceea ca şi simplii credincioşi să înveţe din experienţa lor? Iar formele de practicare şi de mărturisire a credinţei să fie şi ele unele adecvate împrejurărilor? Care reclamă inclusiv responsabilitate şi grijă faţă de aproapele nostru, nu doar faţă de propria persoană, chiar dacă suntem convinşi că nouă personal nu ni se poate întâmpla nimic.

Ne putem aştepta că dacă amploarea epidemiei va spori, să se interzică şi slujbele religoase în aer liber. Iar faptul tot nu ar trebui interpretat ca un atac al autorităţilor la adresa credinţei, dacă măsurile vor viza în mod egal toate întrunirile în aer liber. În orice caz, Sfânta Liturghie nu va înceta, iar preoţii care vor sluji într-un cerc foarte restrâns şi poate în locuri improvizate, ne vor pomeni cu acel prilej pe noi pe toţi.

Să ascultăm cuvintele ierarhilor noştri:

PS Siluan, episcopul Italiei

Dumnezeiasca Liturghie pe care Preotul o săvârșește constrâns de autoritățile locului doar cu cântăreții sau poate doar cu preoteasa care cântă acolo, cu ușile închise, ea are un caracter cosmic. Nu se pierde caracterul cosmic pentru că e slujită doar de doi sau trei. Chiar dacă poporul nu poate să vină, el este îmbrățișat de Mântuitorul Hristos și este parte din Trupul Lui prin dumnezeiasca Liturghie pe care preotul și o persoană sau două o slujesc acolo. Ne rugăm lui Dumnezeu să putem să ne întărim în cele dinlăuntru. Suntem constrânși în cele din afară, dar este o oportunitate nemaiîntâlnită până acum ca să ne adunăm și să creștem în cele dinlăuntru. Mergem înainte în condițiile date. Da, ajunăm. Și de Liturghie ajunăm, și de a ne întâlni unii cu ceilalți, ajunăm și de a ne îmbrățișa, ajunăm și de a ne împărtăși și de a putea să ne bucurăm împreună cum ne bucuram la atâtea festivaluri.

ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei

„Du-te poporul Meu, intră în cămările tale, ascunde-te pentru puține clipe, închide ușa după tine până ce mânia va fi trecut.” – este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului prin profetul Isaia în momente de cumpănă. Este vreme să ne retragem pentru o clipă sau pentru mai multe în intimitatea caselor noastre până ce mânia acestei molime va fi trecut. Este vreme potrivită pentru a înțelege cât de importantă este Dumnezeiasca Liturghie în viața noastră și în viața lumii. Este vreme de durere, de dor și nădejde și așteptare pentru ca Dumnezeiasca Euharistie să fie săvârșită în condiții normale. Este vreme pentru a înțelege cât de importantă este prezența bisericilor în viața noastră și în viața lumii. Este vreme de căință pentru prea multele și prea grelele noastre păcate: păcate săvârșite de arhierei, de preoți, de viețuitorii sfintelor mănăstiri, de poporul Bisericii. Este vreme de rugăciune stăruitoare și adâncă pentru medici, pentru asistentele medicale, pentru infirmieri, pentru toți cei care luptă cu această boală. Este vreme de participare prin rugăciune și ajutor material la durerea celor bolnavi, la durerea familiilor lor. Este vreme să mărturisim cu tărie că „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt” și rămânem cu cuvântul Domnului: „Du-te poporul Meu, intră în cămara ta, închide ușa după tine, ascunde-te pentru puține clipe până ce mânia va fi trecut”.

Să luăm aminte aşadar la îndrumările întâistătătorilor Bisericii, căci toate mesajele ierarhilor noştri, din care am citat doar două, sunt pline de responsabilitate, înţelepciune şi sunt călăuzite de Duhul Sfânt. Să avem încredere în ei, căci până acum au fost la înălţimea situaţiei. Să respectăm în exterior disciplina care se impune, iar în interior să ne zidim duhovniceşte în modul în care ne cheamă vremurile de încercare prin care trecem.

Explicaţii despre răspândirea epidemiei şi necesitatea măsurilor restrictive

Mulţi nu înţeleg de ce au trebuit luate asemenea decizii drastice, privite drept disproporţionate, de vreme ce în România numărul celor contaminaţi este încă relativ mic, la ora scrierii acestor rânduri sub 300. Primul şi cel mai elocvent răspuns ar fi să ia aminte la situaţia în care a ajuns Italia. Datorită creşterii exponenţiale a numărului celor infectaţi (pentru a vă face o idee aproximativă pornind de la starea actuală în România: peste 10 zile numărul celor infectaţi ar putea fi de peste 10 ori mai mare, peste alte 10 zile asemenea, deci însutit faţă de numărul actual!) într-o ţară ca Italia limitele sistemului de sănătate au fost depăşite. E adevărat că în marea majoritate a cazurilor, peste 90%, evoluţia bolii este una relativ uşoară şi neproblematică. Dar, datorită numărului mare de infecţii concomitente, şi numărul celor care fac forme agravate este unul sporit, ceea ce duce la o suprasolicitare a resurselor medicale existente. La nivel de societate se poate compara cu o catastrofă naturală majoră. Cu această ocazie nu mor doar pacienţi de coronavirus, ci şi alţii care suferă de alte afecţiuni, chiar necontaminaţi, dar care nu mai pot fi trataţi din lipsă de resurse. Până la ora scrierii acestor rânduri, în Italia s-au înregistrat aproape 3000 de decese. Iar tragedia e că mulţi nu au mai putut fi trataţi cum se cuvine, datorită capacităţilor limitate.

Dacă nu se iau niciun fel de măsuri, numărul îmbolnăvirilor va crește exponențial și va ajunge la cifre amețitoare. Cei care sunt capabili să înţeleagă aceste mecanisme de multiplicare exponenţială a numărului celor atinşi de infecţie pot consulta un video ilustrativ:

https://www.3blue1brown.com/videos-blog/exponential-growth-and-epidemics

Pentru aceştia, dar şi pentru alţii, câteva concluzii sumare. Creșterea numărului celor contaminaţi poate fi încetinită în două feluri, mai precis există doi factori care pot fi influențați. Primul este numărul mediu de persoane cu care intră în contact o persoană dată. Acesta poate fi micşorat prin reducerea contactelor sociale, adică măsurile care s-au luat acum, inclusiv interzicerea activităților colective în spații închise, deci și în biserici. Al doilea factor e probabilitatea de contaminare la o întâlnire. Acesta poate fi și el redus prin metode de protecție și igienă individuale, care sunt tot cele cunoscute.

Ideea este că ambii factori trebuie reduși la minim, doar al doilea nu e suficient pentru a limita epidemia încât să nu se depășească capacitățile sistemului de sănătate. Trebuie înțeles că măsurile restrictive care se iau peste tot în lume au sens, căci trebuie făcut tot ce e posibil pentru a micșora factorii care determină magnitudinea răspândirii epidemiei, cu scopul de a nu se depăşi capacităţile sistemului de sănătate şi de a se evita scăparea de sub control a situaţiei.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din materialul de aici https://www.washingtonpost.com/graphics/2020/world/corona-simulator/

Din cele patru scenarii posibile (a nu face nimic, a încerca o carantină totală, care însă nu va reuşi, a practica distanţarea socială medie sau una radicală) se desprinde în mod evident, aşa cum arată şi diagramele postate în articolul de faţă, că cea mai eficientă cale de a minimiza numărul celor infectaţi este tocmai distanţarea socială extinsă, care se realizează exact prin măsurile pe care le putem constata cu toţii.

Încă odată, fraţilor creştini: dacă ne gândim la aproapele nostru, prima regulă pe care trebuie să o urmăm acum este cea pe care ne-o propune şi Pr. Constantin Necula: „Dacă ne pasă, rămânem în casă”.

Să luăm aminte că formele de a-L mărturisi pe Hristos în aceste vremuri de încercare trebuie să fie şi ele adecvate binelui comun al întregii societăţi, pentru că în joc e un destin colectiv, nu doar unul personal. Pe acest plan e vremea postului şi a ascezei din toate punctele de vedere, inclusiv al deplasărilor. Teribilismele nu-şi au locul. Să facem ascultare de ierarhii noştri, iar dacă vrem să-i ajutăm pe cei în nevoie, bătrâni sau bolnavi, care nu pot ieşi din casă, să o facem, dar cu responsabilitate şi doar cu aprobare din partea autorităţilor competente. Căci nu ajută la nimic dacă cumperi alimente unui bătrân, dar îi „serveşti” totodată şi virusul pe care poate l-ai luat datorită propriei neglijenţe, şi care dacă pe tine nu te afectează decât puţin, celui pe care îl ajuţi îi poate fi fatal. Mare atenţie aşadar la asemenea acţiuni bine intenţionate, dar mai puţin bine gândite!

Pronia divină

Nu putem să nu ne punem întrebarea: să fie oare această pandemie o „mustrare” din partea lui Dumnezeu la adresa unei omeniri care în marea ei majoritate a întors spatele cerului şi stă aplecată doar spre pământ? Să fie o urgie apocaliptică? Dacă stăm să ne gândim bine, suntem încă departe de aşa ceva. Nu e vorba nici de ciumă, de gripa spaniolă, nici de înfometare în masă sau de vreun război mondial. Generaţiile anterioare au trecut prin încercări mult mai mari decât cea prin care trecem noi acum.

Şi totuşi, această pandemie poate fi interpretată ca o mustrare a Creatorului la adresa creaturii devenite nepăsătoare. Iar pentru a o trezi din indiferenţă, o gripă ca cea obişnuită, pe care oamenii nici nu o mai bagă în seamă (deşi sunt destui şi cei care mor şi din cauza ei) nu e suficientă. Cea de acum se deosebeşte de ea prin câteva elemente, care sunt suficiente pentru a trezi o îngrijorare colectivă firească: nu există încă un vaccin, se răspândeşte accelerat pe toată planeta, iar formele ei cele mai grave sunt ca număr şi intensitate ceva mai ridicate decât la o gripă banală, care mai e şi sezonieră, virusul ei dispărând de la sine în perioadele calde.

Încercarea prin care ne e dat să trecem poate fi interpretată aşadar ca o mustrare, însă una cum nu se poate mai blândă … căci bunătatea lui Dumnezeu e nemăsurată. Pe de altă parte, avertismentul trebuie să fie suficient de serios pentru a fi luat în seamă de întreaga umanitate. Din acest punct de vedere, putem spune că mai bine şi mai uşor nu se poate. Căci, dacă e ca mesajul să fie luat în seamă cu adevărat, el trebuie simţit nemijlocit pe propria piele. Într-un fel sau altul, să fim afectaţi cu toţii. Ceea ce acum e cazul.

Postscriptum

Legături cu Apocalipsa? În mod direct nu, nu e cazul să speculăm. Prin comparaţie cu marile dezastre istorice din trecutul omenirii, acesta de acum e nimic.

Dar dacă, după ce se va descoperi un vaccin contra acestui virus … anumite autorităţi vor lua măsura de a „însemna” pe cei vaccinaţi pe frunte sau pe mână, iar cei care nu sunt „însemnaţi” astfel (încă nu ştim cum va arăta acel ipotetic semn) nu vor putea „vinde sau cumpăra” sub pretextul igienei şi sănătăţii publice?

Să nu ne grăbim însă cu speculaţiile. E un scenariu contrafactual posibil, dar el trebuie să mai includă şi alte elemente. Ca şi creştini, vom avea îndreptăţirea să cerem să fim însemnaţi cu semnul crucii, nu cu un semn arbitrar impus nouă cu forţa. Şi mai ales, nu vom accepta să ne închinăm altcuiva decât lui Hristos! Altminteri, ne putem lăsa şi vaccinaţi, dacă e spre binele întregii omeniri. E şi asta o jertfă care s-ar putea cere la un moment dat, mai ales în cazul celor reticenţi din principiu la vaccinare, datorită unor posibile efecte adverse.

[20.04. Acum, o lună de zile mai târziu, această afirmaţie poate fi nuanţată. Mortalitatea reală a COVID-19 se pare că este sub 0,5%, iar mortalitatea în urma vaccinării cu un vaccin scos la repezeală, insuficient testat, ar putea fi de un ordin de mărime similar. Şi atunci se va putea ridica problema dacă vaccinarea în astfel de condiţii e într-adevăr soluţia corectă.]

În concluzie, nu e cazul să cădem în fatalism, isterie sau deznădejde, ci dimpotrivă, să luăm aminte la îndemnul Sf. Siluan Athonitul: de a ne ţine mintea în iad, dar de a nu deznădăjdui!

*

Alte opinii:

Părintele Savatie Baștovoi

Deci și voi să fiți în deplină pace și să fiți încredințați că harul cercetează pe om atunci cînd are inima bună și roadele ascultării de ierarhi în această vreme vă vor umple inimile de Duh Sfînt. Nici un ierarh și nici un preot nu a oprit adunările în această vreme de frică, ci dintr-o iconomie pe care fiecare dintre ei o știe. Nu s-a oprit Liturghia, ci adunările. Harul liturghiei se revarsă în continuare peste lume și peste tot sufletul credincios.

Părintele Zaharia de la Essex

Nu este loc, așadar, de tulburare morbidă. Nici nu trebuie să ne împotrivim măsurilor luate de guvern pentru a reduce răspândirea afecțiunilor pe care le vedem la atâția oameni. Este greșit să acționăm împotriva autorităților. Să facem ce ne spune guvernul, pentru că nu ni se cere să ne lepădăm de credința noastră, ci doar să luăm câteva măsuri pentru binele comun al tuturor, ca să trecem peste încercarea aceasta – și nu sunt deloc nerezonabile. Unii o iau prea mărturisitor, ridică stindardul și fac pe mucenicii și mărturisitorii. Noi, să nu ne îndoim: vom arăta doar supunere față de ordinele guvernului. Este nedrept să facem neascultare de guvern de vreme ce, când ne vom îmbolnăvi, la spitalele lor vom alerga și ei vor fi cei care să suporte cheltuielile și să ne îngrijească. De ce să nu-i ascultăm?

Acesta este cugetul lui Hristos, pe care Dumnezeu l-a arătat în viața Sa pământească, aceasta este porunca apostolească pe care am primit-o: „…să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun, să nu defaime pe nimeni, să nu fie sfăditori, ci îngăduitori, arătând întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii”, și: „Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor…”. Dacă nu ne supunem stăpânitorilor noștri, care nu ne cer mult, cum ne vom supune lui Dumnezeu, Care ne dă o lege dumnezeiască, mult mai înaltă decât orice lege omenească? Dacă păzim legea lui Dumnezeu, nu suntem mai presus de legile omenești, spuneau apologeții celui de-a doilea veac, când Imperiul Roman îi prigonea pe creștini.

De mirare că în țara în care trăim, Marea Britanie, fotbaliștii arată atâta înțelegere și discernământ încât sunt primii care să-și întrerupă activitatea, supunându-se indicațiilor guvernului de a lua măsuri profilactice! Și ar fi trist ca tocmai noi, cei credincioși, să nu ne ridicăm la măsura fotbaliștilor și să nu arătăm aceeași supunere de autoritățile pentru care se roagă Biserica noastră.

Dacă ne vor cere să înceteze slujbele Bisericii, să ne supunem pur și simplu, și să binecuvântăm pronia lui Dumnezeu. Mai mult, acest lucru ne aduce aminte de o veche predanie a Părinților din Palestina: în Marele Post, în Duminica Lăsatului-sec de brânză, după iertarea reciprocă, [monahii] ieșeau în pustie timp de patruzeci de zile, fără Liturghie, stăruind, pentru a se pregăti, în post și rugăciune, și se întorceau în Duminica Floriilor ca să prăznuiască după cuviință Patima și Învierea Domnului. Așa și contextul de astăzi ne silește să trăim iarăşi ceea ce se păstrase din vechime în sânul Bisericii.

Muntele Athos se închide pentru pelerini și vizitatori din cauza epidemiei de coronavirus

Guvernatorul adjunct civil al Muntelui Athos, Aristos Kasmiroglou, a suspendat intrarea vizitatorilor și pelerinilor în Sfântul Munte Athos până la 30 martie, informează Orthodox Times, care citează site-ul ethnos.gr.

Decizia nu se aplică oficialităților și nici angajaților din Athos. Sfânta Chinotită a Muntelui Athos a acceptat decizia guvernului publicată prin ordin ministerial în 16 martie.

Sfânta Chinotită este un fel de „parlament” al Sfântului Munte, alcătuit din 20 de delegați ai celor 20 de mănăstiri din Athos. Aici mai sunt și numeroase schituri și chilii, dintre care două schituri românești, Schitul Prodromu și Schitul Lacu.

 


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


4 comentarii la „Vremuri de încercare: credinţa şi coronavirusul”

  1. Un salut din Italia…..lucrez ca asistenta medicala , de 22 de ani , in Nordul Italiei ….doresc sa scriu aceste randuri pentru a inlatura un dubiu: acest virus CREAT si DISTRIBUIT de catre medicii francezi care lucrau in laboratoarele de pe teritoriul chinezesc ( acolo presiunea fiscala este mult mai mica ca in Europa si poti sa te ocupi de multe escrocherii ) nu este monstrul pe care presa mondiala si implicit toti jurnalistii ( aflata in subordinea statului israel de peste 70 de ani) incearca sa ne faca sa credem ca exista !!
    Domnilor, acest virus al gripei este creat pentru a injumatatii populatia europeana cu probleme deja cronice , metastaze , varstnici a caror ingrijire este un balast inutil pentru economiile tarilor respective, economii gestionate de hoti si fiinte fara coloana vertebrala , sumele obtinute din presiunea fiscala sunt indreptate spre mentinerea milioanelor de musulmani sositi in Europa pentru a se odihni la soare , cu 3 mese pe zi gratuite, utilitati gratuite si 900 de euro pe luna pt „mici cheltuieli”:
    Pe fondul acestei realitati , in care cetateanul platitor de taxe este considerat , imediat ce a devenit pensionar , un balast nedorit pentru propria tara , o intrebare fireasca este: cine a creat acest sistem in care ne nastem DEJA PRIZONIERI , muncim ca niste SCLAVI si suntem eutanasiati social dupa varsta de 70 de ani ????
    BOR reuseste sa raspunda acestei realitati , in care bineinteles este implicat pana dincolo de gura si urechi? in situatia in care cele mai puternice rugaciuni ale ortodoxiei SUNT INTERZISE DE CEL PUTIN 12 ANI ( ma refer la Moliftele Sfantului Vasile ) , iar preotii de mir, deveniti simple slugi credinciioase ale unui sistem bine pus la punct , incearca sa manipuleze paturile cele mai ignorante ale societatii romanesti ?
    Oculta mondiala ,cea despre care nu mai putem afirma ca este o gaselnita a unui grup restrans de persoane , au ales Italia , tara cu cei mai multi centenari , pentru a testa acest virus creat , realizand ceea ce Lagarde deja anunta intr-un interviu: sunt prea multi batrani in Europa , batrani cu un bun sistem imunitar , care nu s-au hranit in tinerete cu E-uri si mizerii artificiale ale multinationalelor, as adauga .
    Dupa cum se poate observa UNICELE servicii comerciale deschise publicului ( a se citi turmelor de oi ) sunt cele ale BIG PHARMA ( farmaciile ) si magazinele alimentare ale lanturilor internationale de junk-food , unde interesele miliardare sunt mai presus de sanatatea sclavilor moderni .
    Aceasta criza creata artificial va separa graul de neghina , cine reuseste sa inteleaga cu propriul suflet si minte ca TEAMA care vor sa o inoculeze este nejustificata si in dauna propriului sistem imunitar, cine reuseste sa inteleaga ca cineva ( acel cineva sluga preaplecata a tenebrelor ) vrea sa ne distruga sarbatorirea Sfintelor Paste , va intelege ca este doar inceputul unor persecutii si a unor ingradiri ale drepturilor firesti !

    • Stimata doamna, va sfatuiesc nu va lasati dezinformata de catre surse incerte. Daca lucrati ca asistenta medicala in Italia ar trebui sa stiti cel mai bine ce efecte masive are acest virus, despre care nu se poate spune ca „nu este un monstru”. Dealtfel in paragraful imediat urmator sustineti ca scopul lansarii acestui virus este eradicarea populatiei imbatranite a Europei – deci da, se moare pe capete, chiar daca victimele sunt in majoritatea lor de peste 70 de ani! La ora actuala, Italia inregistreaza mai multi morti decat China! Si daca tinem cont si de diferenta enorma de populatie dintre cele doua tari, vom realiza ca aceasta pandemie nu poate fi bagatelizata.

      Scenarii diferite despre originea ei am auzit si eu, de la conspiratie la accident, dar cel mai probabil cred ca a fost vorba de o neglijenta. Animale pe care s-au facut experimente in acel laborator din Wuhan au ajuns prin piata neagra la populatie, si astfel a inceput epidemia care nu a mai putut fi controlata si s-a raspandit in toate zarile. A pretinde ca s-a vizat in mod special Italia drept „poligon de incercare”, datorita numarului mare de batrani, e absurd. Cum sa poti directiona virusul in mod special intr-acolo? Odata scapat din laborator, el s-a raspandit in mod evident pe tot globul. Si nu vad ce interes aparte ar fi avut medicii francezi in toata afacerea asta, anume de a-i infesta exact pe vecinii lor italieni? Nu vad nicio logica in tot acest scenariu.

  2. Este evident ca diferenta de mentalitate isi spune cuvantul , domnule Munteanu Bogdan…. in Romania , populatia este informata prin dezinformarea care se creeaza ; probabil ca daca as fi fost medic , parerea personala ar fi fost luata in considerare , mai mult ca sigur ca o experienta de 25 de ani a unei asistente medicale ( 3 ani in Romania si 22 ijn occident ) este lipsita de valoare atunci cand se vorbeste de sanatate publica.
    In Romania mentalitatea are alte conotatii si pot afirma cu parere de rau ca observ o decadere a societatii , o decadere lenta si progresiva . Nu stiu ce pregatire aveti , dar incercati sa va imaginati dezinformarea cu care ajung pacientii italieni in spital , isteria ignorantei lor , presiunea psicologica la care suntem supusi .
    Fara a cunoaste cauza si sursa de unde provine acest microorganism , nu va putea fi debelat in nici un mod . Presa , macar acea parte a jurnalistilor free-lancer , sunt capabili sa spuna adevarul , sa ia un interviu singurului specialist avizat , in gradul de a spune ce se intampla in realitate ??? chiar nu vedeti ca nici un specialist in boli infectioase nu isi ia raspunderea de a vorbi si de a explica ce se intampla??? personal am un raspuns si daca doriti il pot scrie ( numai in cazul in care va intereseaza o versiunea reala a conditiei de operator sanitar) .
    Italia este de multi ani un poligon de testare , iar virusul mutant a ajuns in Nordul Italiei ( zona cea mai dezvoltata a Europei , cea mai industrializata) , deoarece 80% dintre firmele mici si mijlocii au transferat productia in China si / sau India , motivul fiind presiunea fiscala de 70% a statului italian , care le-ar fi impiedicat sa existe ( vezi dezvoltarea Geox, prin care Mario Moretti Polegato a devenit din vanzator de vinuri la domiciliu , un intreprinzator cu jet privat , transformand timnisorenii in sclavi ,cu 300 euro pe luna, ridicand Geox la rang de multinationala, vanzand o pereche de pantofi cu 130 de euro , cu o manopera de 20 de euro / pereche pantofi).
    Acest virus supravietuieste 3-4 zile pe orice obiecte si suprafete , o explicatie logica fiind transportul produselor confectionate din China in regiunile din Nordul Italiei .
    Realitatea pensionarilor italieni este destul de critica ,existand doua situatii : 1/ muncitori cu 5 clase elementare care au iesit la pensie la varsta de 48 de ani , cu 2 mii euro pe luna ( salariul unui medic ) , care in prezent au 78 de ani si in mod sigur vor trai inca 20 , deoarece nu au boli cronice si 2/ 50 % din populatia feminina a Italiei care nu a muncit o zi in decursul existentei sale , ocupandu-se de casa si familie ( vorba vine ) si care primesc o pensie de urmas sau integrativa , care depaseste salariul pe care il primesc eu in prezent !! Noi, ca salariati , suportam o presiune fiscala enorma pentru a intretine acesti paraziti sociali.Da, sunt paraziti , in contextul in care au inchis propriile telefoane mobile , pentru a evita sa se ocupe de proprii nepoti , in situatia in care scolile sunt inchise de circa o luna ( 1 martie-3 aprilie) , iar pentru ei este o povara si o rusine sa se ocupe de nepoti. Asta este realitatea italiana , vrem sau nu vrem….
    Deci …o reamprospatare a populatiei este binevenita , in situatia in care ipocrizia a devenit un stil de viata .

  3. Va marturisesc ceva: acum exact 5 ani am avut simptomele acestui virus , nu am ajuns sa fiu intubata in spital , interapie intensiva , dar pot afirma ca pentru circa 3-4 ore am avut dificultati in a respira ( desi nu sunt fumatoare , nu am boli cronice si sunt donatoare de sange , deci destul de sanatoasa ) ; nu am prezentat febra ( nu mai am febra de la varsta de 7 ani) , dar toate celelalte simptome le-am avut…..a durat circa 1 saptamana totul , dupa care m-am simtit ok si m-am intors la servici …..acest virus creat exista , dar intuiesc ca in fiecare an este transformat intr-o versiune mai puternica …trebuie sa le multumim acelor minti bolnave care in schimbul unor avantaje economice creeaza aceste bestii microscopice…natura nu poate crea asa ceva pentru a se autodistruge , noi facem parte dintr-un ecosistem ….probabil ca intr-o zi vom stii ce este in spatele acestui scenariu de teatru bine regizat ( deocamdata nu pare a fi nici o logica) …..motorul economiei italiene este Nordul , capitala reala a Ittaliei este Milano si nicidecum Roma parazitara ….pe 6 martie se scria in cotidianul Libero ( ziar de dreapta ) ca Italia , ingenuncheata , a cerut suportul tehnologic al Frantei si Germaniei , tari care au REFUZAT categoric , trimitand 30 tone de prezidii sanitare in IRAN ….intrebarea retorica este spontana: cine vrea disparitia popoarelor mediteraneene ?? vom afla logica celor care au creat acest scenariu ….

Comentariile sunt închise.