Lazăr (+63)

Numele singurului sfânt cu două morminte înseamnă în limba ebraică „Dumnezeu ajută”. Lazăr locuia în Bethania (satul Al-Eizariya/Al-Izzariya, „locul lui Lazăr“), la mai puțin de un kilometru și jumătate de Ierusalim, pe muntele Măslinilor. Tradiţia spune că el ar fi fost fiul fariseului Simon, cel care a făcut cină Mântuitorului în casa sa. Sărbătoarea „prietenului lui Hristos” nu cade niciodată duminica și nici măcar nu este însemnată cu litere roșii în calendar.

Căpeteniile Ierusalimului au căutat să îl omoare, după răstignirea lui Hristos, pentru a nega evidența învierii sale. Atunci Lazăr a plecat în insula Cipru împreună cu surorile lui Marta și Maria. Aici a fost hirotonit chiar de apostolii Pavel și Varnava – deci Lazăr este cel dintâi episcop al Ciprului. (În tradiţia locală, scaunul episcopului de Larnaca este însemnat cu icoana sfântului Lazăr, nu cea a Mântuitorului, în semn de recunoaştere a celui care a fost primul episcop din zonă). Lazăr a fost un om foarte serios, care n`a povestit niciodată ce a văzut în șeol, iar după înviere n`a mai mâncat decât fructe și n`a mai zâmbit până la sfârşitul vieţii, vreme de treizeci de ani. O singură excepţie este amintită: atunci când a văzut un om care fura un vas de lut şi a exclamat râzând: „Lutul fură lutul”.

Primul mormânt al lui Lazăr – din care a fost chemat de Iisus la viață – este lângă Ierusalim, aici fiind construită o mănăstire. Al doilea mormânt, cel din Larnaca, a fost descoperit în secolul IX și, deasupra lui, a fost construită biserica lui Lazăr, de către Leon al VI-lea. O parte din moaştele sale au fost mutate, la 890, într`o altă biserică din Constantinopol, ridicată în cinstea sa tot de către basileul Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912). În 1204, când cruciații au cucerit Constantinopolul, au dus în Occident moaștele lui Lazăr. Păstrate inițial în Marsilia, au fost purtate apoi în alte locuri, încât astăzi s`a pierdut urma lor. În 1972, în timpul unor lucrări de restaurare a bisericii „Sfântul Lazăr” din Larnaca, s`a descoperit sub altar o raclă din marmură conținând părți din moaștele sfântului. Pe sarcofag scria: „Lazăr cel de`a patra zi, prietenul lui Hristos”.

Lazăr este cel de`al doilea înainte-mergătorcare se arată pentru cei ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii (Isaia IX, 2), vestind pe Dătătorul de lumină, pe Mântuitorul Hristos. Învierea lui a fost o grea lovitură pentru saducheii care nu credeau în înviere.

Sfântul Chiril al Alexandriei grăia despre morbiciunea lui ca de obrăznicia bolii, care a îndrăznit să vină până și la oamenii care erau iubiți de Dumnezeu.

Cuviosul Nichita Stithatul spunea că Martha este arhetipul Vechiului Testamentcare îi slujește lui Hristos, iar Maria reprezintă învățătura evanghelică. Martha întruchipează sinagoga iudeilor, în vreme ce Maria este închipuirea Bisericii Neamurilor,

Sfântul Chiril al Alexandriei: Deoarece după fire, Hristos nu a fost numai Dumnezeu, ci și om, El a suferit ca un om. Atunci când tristețea provocată de lacrimă începe să se miște în Hristos, trupul Său era mustrat într`o anumită măsură de puterea Duhului Sfânt. Trupul omenesc tremura, se tulbura și era confuz, pentru că nu putea suporta mișcarea Dumnezeirii care se unise cu trupul. De altfel, prin întruparea Sa, Hristos a urmărit să omoare slăbiciunea trupului cu puterea Sfântului Duh și să izbăvească firea omenească de trăsăturile pământeștiHristos a luat trup supus patimii și morții pentru a`l scăpa pe om de hainele de piele pe care acesta le`a îmbrăcat după căderea lui Adam. El a primit tulburarea din patimă în același fel în care a primit foamea sau oboseala. Cu alte cuvinte, pentru că Hristos era om, în El se mișcau atât patimile nepăcătoase ale trupului, cât și patimile nepăcătoase ale minții, adică tulburarea care vine din aducerea aminte.

GEORGE CRASNEAN

Spune-ți părerea