Șoricul lui Arafat

Un deal dintr-o comună ar fi plin de cruci, dacă morții din epoca Arafat ar fi mutați acolo, ca aducere aminte. Morții din subordinea sa picați cu avionul în Apuseni, tinerii din Colectiv, bebelușii de la Maternitatea Giulești, pacienții de la Piatra Neamț și acum de la Institutul Matei Balș. Lista continuă și cimitirul va fi completat în timp, dar șoricul lui Raed Arafat va rezista temperaturii din fața camerelor de filmat unde va guița către ziarist: Revolta e în capul dumneavoastră! Toți miniștrii sănătății au stat lângă el ca niște purceluși de lapte, exact ca Vlad Voiculescu acum, ascultând răgetele supreme ale secretarului de stat.

Nu i-a fost clătinat scaunul de niciun președinte, niciun premier, niciun ministru, niciun parlament, niciun ONG sau vreo instituție a statului. Nimeni nu-l anchetează, nimeni nu-l da afară ca pe un mistreț care a intrat în ograda gospodarului și i-a mâncat copiii. Ca un vultur, Arafat aterizează la locul tragediilor și amușinează cadavrele fumegând. Așteaptă masa pentru a devora porția de publicitate, în care spune că se va ancheta și vor fi luate măsuri. De fiecare dată și la scurt timp, fiara politică poposește la locul unei noi nenorociri pentru a grohăi profetic aceeași poezie macabră.

De ce e ținut totuși în funcție? De ce nu este extras ca o măsea stricată a sistemului, pe care-l conduce din poziția de subaltern? Ce legături există între Arafat-SIE-SRI? Ce afaceri vor procurorii DNA să le fie puse pe masă de către presă pentru a începe o anchetă? Cât de mare trebuie să fie cimitirul pentru ca domnia acestui șoric să fie pusă la ocnă? Nu știu răspunsurile, dar știu că Arafat trebuie executat din funcție, iar serviciile secrete, găștile politice și autoritățile să se oprească în a-i ține spatele. Dacă veți considera că revolta e doar în capul jurnaliștilor, vă rog să vă puneți în locul victimelor sistemului Arafat. Dacă nu puteți, încercați să vă imaginați că sunteți rude la capătâiul celor care și-au dat suflarea în chinuri. Unii nu-și imaginează, pentru că trăiesc cu imaginea celor dragi și strâng revolta în dinți ca pe o bucată de lemn, pentru a nu urla de durerea sufletească ce nu trece niciodată.

PS Nu, nu mă aștept ca Arafat să aibă bunul simț și să renunțe printr-o demisie de onoare. Porcul e tot porc chiar și dacă-l îmbraci în costum.

Tiberiu Lovin

(Material preluat cu acordul autorului de pe Ceasul Cetății)


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


3 comentarii la „Șoricul lui Arafat”

  1. Foarte bun articolul…protestele nu folosesc nimanui…duceti-va acolo unde locuiesc….intrati peste ei si linsati-i…impreuna cu familiile lor nenorocite …..este nevoie de razboi civil…punct

  2. Nu i-a fost clatinat scaunul de nimeni , deoarece stie sa SANTAJEZE, o practica extrem de comuna in tarile occidentale europene ….a santaja si a fii sigur ca nu ti se intampla nimic demonstreaza ca deti probe la care nimeni nu are acces, probabil depozitate , conservate ,in afara granitelor Romaniei , acolo unde securistii nostri de carton nu pot avea acces ….sunt tehnici de origine mafiota care au succes de sute de ani , in orice colt al planetei .

  3. Cum e turcu e si pistolul , spune un vechi proverb romanesc , acum dupa 20 de anii , in care turcii au condus prin Arafat , afacerile din sanatate , am aflat cum se invarte roata , pacat , poaate important este sa aflam cine si de ce l-a promovat pe Arafat , si de acolo trebuie plecat , maine sigur va fii un alt Arafat in locul celui schimbat . restul sunt doar vorbe de claca la televizor sau pe internet.cu respect

Comentariile sunt închise.