Lumina Sfântă la Ierusalim, în 1933. Mărturia pictoriței Olga Greceanu, singura femeia care a făcut parte din „Rugul Aprins”

Pictorița și scriitoarea Olga Greceanu, singura femeie care a făcut parte din mișcarea „Rugul Aprins”, mărturisește cutremurătoarea experiență pe care a avut-o la Ierusalim, la Sfântul Mormânt, în 1933.

Mărturia este cuprinsă în cartea „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse…” (1940, 2008).

Olga Greceanu relatează vizita făcută la Ierusalim, în 1933, cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paști, la Sfântul Mormânt.

„Când a sosit ceasul rugăciunii, a coborât Patriarhul, un grec, din palat în biserică. Era îmbrăcat în odăjdii albe. La intrarea în biserica mare, încă de la ușă, a fost cercetat de trei englezi, dezbrăcat de veșminte, controlat până și în cusăturile hainelor, să nu poarte asupra lui vreun obiect ce ar putea aprinde lumina; dar ierarhul, ca în fiecare an, suporta această ofensatoare cercetare fără să spună un cuvânt. L-au îmbrăcat din nou și astfel a intrat în grotă. (…)

Trebuie însă să spun că această peșteră se prelungea printr-un vestibul, izolat de restul bisericii, care era imensă, așa că mii de oameni se găseau în apropierea mormântului și ei vedeau și auzeau totul.

Patriarhul se ruga nu pentru el, care era un păcătos, să se coboare Lumina, ci pentru credința tuturor. Să-l ierte pe el de a greșit, că se va îndrepta mai mult în anii ce vor veni, dar de data asta să aibă milă de cei ce așteaptă înfiorați și să-i învrednicească de vederea Luminii. Și mai spunea multe, dar n-am putut să rețin tot ce mi-a tradus apoi un grec din rugăciunile lui, căci vorbea elinește și doar mai târziu am avut explicația cuvintelor rostite.

La ușa de la intrare păzea ofițerul englez, urmărind cu ochi de șoim toate mișcările patriarhului și pe ale celor veniți înăuntru. Cum în alți ani Lumina cădea de sus, din tavanul peșterii săpat în stâncă, privirea englezului era îndreptată și în sus.

Dintr-o dată el, englezul, a strigat light, adică lumină, speriat și el de minune. El, paznicul, el cel dintâi anunța lumea că a coborât Lumina. Era speriat.

De îndată Lumina a căzut pe mormânt și numai pe mormânt, aprinzând fulgii de vată. Flăcările erau reci. Un călugăr grec ce stătea lângă mine și-a trecut flacăra, pe care a luat-o cu mâna ca pe o spumă, pe barbă, pe față, pe mustăți, pe păr și n-a luat foc. Un diacon a venit cu un vas enorm prevăzut cu multe orificii și a strâns flăcările cu palma, punându-le în vasul pe care-l ținea în mână.

Apoi a ieșit afară, zicând: „Veniți de luați Lumină!”

Spectacolul a fost cutremurător: aclamații de fericire, strigăte de bucurie; toți se îmbulzeau unii peste alții, ca să ajungă să ia lumină din vas, să ia direct, și nu mai țineau nicio socoteală de nimeni și de nimic.

Oamenii erau fericiți, se îmbrățișau, plângeau, râdeau…Mulți dintre ruși veniseră din diferitele lor țări de refugiu cu felinare, punând flacăra înăuntru, ca să nu se stingă niciodată. Aprindeau fitil de la fitil, lumânare de la lumânare și am aflat că o familie a ținut astfel de lumină 370 de ani, și poate că vor fi având-o și acum…

Noi n-am avut aceeași prevedere. Am venit cu o lumânare care a ars până s-a stins.

În noi, însă, arde de-a pururea credința Învierii lui Hristos!”

Olga Greceanu, „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse…”, Editura Idaco, 2008, pag.108-109.

Sursa foto: Facebook

Olga Greceanu a avut aprobarea patriarhilor României, Nicodim Munteanu și Justinian Marina, pentru a predica în biserici, iar din 1968 a primit autorizarea de a picta biserici, ceea ce a și făcut pe parcursul mai multor ani, se precizează în volumul „Mărturisitori ai luminii isihaste. Rugul Aprins”, volum îngrijit de Arhimandrit Policarp Chițulescu, Editura Basilica, 2017, pag.103.

Spune-ți părerea