PS Ignatie, Episcopul Hușilor: Funcțiile sunt trecătoare. Nu acestea sunt cele care ne fac „mari”, ci mai ales caracterul

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este numit „cel cu nume mare” pentru că a avut fervoare și entuziasm pentru credință, a spus PS Ignatie, Episcopul Hușilor, luni, la biserica „Sfântul Ilie” din Bârlad, cu prilejul hramului sfântului locaș.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat de ce Sfântul Proroc Ilie este numit „un om cu nume mare”:

„Astăzi, când ne referim la o anumită persoană, ca având un „nume mare”, ne gândim, în general, la poziția socială pe care o ocupă, la funcția pe care o deține. Îl vom numi un „om mare” în funcție de prestigiul de care acela se bucură. Nu ne referim neapărat la caracterul aceluia sau la cât de pregătit, de profesionist, este în domeniul său.

O asemenea abordare este, evident, una complet eronată.

Într-un cântec popular se spune că „a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare”.

Funcțiile sunt trecătoare. Nu acestea sunt cele care ne fac „mari”, ci mai ales caracterul, modul cum ne raportăm la cei din jurul nostru, câtă smerenie (modestie) avem față de cel care poate fi într-o situație mai delicată decât noi.

A fi oameni de caracter înseamnă să manifestăm o stare de respect (cinste) față de cei din jurul nostru.

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este numit „cel cu nume mare” pentru că a avut fervoare și entuziasm pentru credință.

Sfântul Ilie nu trăia ca un om plictisit, care așteaptă să treacă zilele, neavând ce face. Era plin de entuziasm și uimire față de credința în Dumnezeu, față de Dumnezeul Cel Adevărat, Căruia el Îi slujea cu foarte multă abnegație.

Pentru el, credința era o sursă de entuziasm și bucurie, nicidecum de platitudine sau lâncezeală.

Nimic din lumea aceasta nu ne poate bucura, nu ne poate smulge din marasmul grijilor și din plictiseală, așa cum o poate face credința.

Un om credincios știe să aibă bucurie și lumină în sufletul său. El știe să găsească, zi de zi, atunci când intervin situații limită (de răscruce), delicate, în care se simte doborât și zdrobit, resursele necesare pentru a se remonta sufletește.

Omul credincios găsește această sursă (a credinței), din care poate să învieze, să se refacă din punct de vedere spiritual”, a spus PS Ignatie, Episcopul Hușilor.