Pr. Prof. Ioan C. Teșu, despre educația sexuală în școli: Temerile s-au adeverit. Oare se vor și împlini?

de
Sursa foto: Ziarul Lumina

Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu trece în revistă, într-un exceptional articol publicat de Doxologia.ro, principalele îngrijorări cu privire la educație sexuală ce se dorește și în școlile din România, urmând modelul occidental, explicând totodată sensul educației sexuale din perspectivă creștină.

Va avea România puterea morală și politică să amendeze  recomandări cadru, precum cele din Scoția privind schimbarea genului începând cu vârsta de 4 ani, apărând astfel specificul nostru național și spiritual?, se întreabă Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C.

„Recent, posturile de televiziune, iar mai apoi numeroase jurnale naționale, au dat publicității unele informații nu doar contradictorii și capabile să înspăimânte părinții responsabili față de educația copiilor lor, ci și pe apărătorii „diversității”, ai liberalizării și democratizării sexuale.

Astfel, puteam afla că, într-un document recent, de peste 70 de pagini, elaborat de guvernul scoțian și transmis spre implementare din noul an școlar, copiii „cu vârste de cel puțin 4 ani” își vor putea schimba genul și numele în școlile din Scoția, fără să aibă nevoie de consimțământul părinților. Cadrelor didactice din școlile scoțiene li se cere să nu mai pună la îndoială dorința elevilor de a-și schimba genul, ci, dimpotrivă, să se conformeze acestor „transformări”. Ele trebuie să li se adreseze elevilor cu noile nume și prenume asumate. Ba chiar mai mult, aceste noi îndrumări emise de guvernul scoțian, solicită tuturor școlilor să permită elevilor transgender să utilizeze orice toaletă și oricare vestiar doresc și, totodată, să lucreze la crearea unor uniforme mai neutre de gen, precum și la includerea unor personaje transgender în lecții și în materialele de studiu”, explică părintele Ioan C. Teșu.

Potrivit acestuia, o astfel de știre este capabilă să ne îngrijoreze pe toți și să dea de gândit chiar și adepților „educației sexuale” liberale.

„Prima îngrijorare personală, legată nu doar de conținutul documentului, ci de necesitatea imperioasă de implementare, cu celeritate, a prevederilor lui, privește vârsta imatură declarată – „cel puțin 4 ani”, odată ce tratatele de psihologie, care vorbesc despre temperament și caracter, despre discernământ și autocontrol spun că vârsta la care persoana umană este deplin conștientă și responsabilă de actele sale este cea de 25-26 de ani, când caracterul, spiritul critic și autocontrolul sunt maturizate, dar nici chiar atunci deplin, dovadă stând ezitările, greșelile, căderile, dezicerile etc. ce pot surveni și după această vârstă.

Mă îngrijorează, deopotrivă, și „liberalismul” de care va trebui să dea dovadă cadrele didactice, chiar dacă împărtășesc alte convingeri. Mi se pare a investi și risipi o energie exagerat de mare în comparație cu realitatea în sine, a încerca să facem „normalitate” din ceea ce studiile medicale și sociologice consideră că nu reprezintă nici măcar 0,1% din populația planetei – persoanele cu identitate și comportament sexual diferit de cel fizic, din naștere.

Îngrijorarea, în ceea ce privește Școala românească, izvorăște din teama de a nu ne conforma și noi, mecanic, fără spirit critic, unor reglementări europene, cosmopolite și democrate.

Oare, vom avea puterea morală și politică, să „amendăm” astfel de „recomandări cadru”, tinzând a deveni obligatorii și criteriu de apreciere a gradului de democrație a unui popor? „Specialiștii” cărora le va fi încredințată predarea unei astfel de discipline, vor cunoaște și vor încerca să apere și să păstreze specificul nostru spiritual, echilibrul și discernământul de care românii au dat dintotdeauna dovadă și în probleme mult mai importante, legate de însăși ființa noastră ca neam și nu doar ca persoane, cu virtuți și cu păcate, cu slăbiciuni și neputințe personale?

Vom avea capacitatea de reflecție și selecție sau, dimpotrivă, în spiritul vremurilor și împinși de duhul lumii acesteia, un duh frivol în materie de spiritualitate și mult prea permisiv moral, vom adopta și aplica aceleași normative și reglementări?”, scrie autorul.

Sensul adevăratei educații sexuale – o educație pentru castitate, căsătorie, naștere și creștere responsabilă de prunci

În continuare, Pr. Prof. Ioan C. Teșu prezintă criteriile pe care ar trebui să se sprijine educația sexuală în școli, astfel încât să fie o educație pentru sănătate fizică, întemeiată pe repere morale și oferind o perspectivă și finalitate spirituală înaltă:

O educație care să încurajeze și să prezinte frumusețile unei prietenii curate, în ciuda duhului lumii, care îndeamnă la precipitare și consumarea relației, după doar câteva întâlniri și plimbări a celor două persoane, uneori la vâste în care nu sunt mature și pregătite nici măcar fizic pentru acesta, și cu atât mai puțin moral și spiritual.

O educație care să îi responsabilizeze pe tineri și să îi învețe că nu există decât o singură iubire adevărată, odată ce izvoarele științifice spun acest lucru, pe fondul constatării faptului că, în lume, mai bine de 70% dintre căsnicii se distrug, mare parte dintre ele în primii ani de la momentul în care tinerii soți și-au promis iubire fără de sfârșit, și aceasta din lipsă de respect și îngăduință, de iertare și reciprocă acceptare. Sau, cum aceleași cercetări arată, în timpuri în care numărul celor care se despart, nefiresc, prin divorț, a devenit mult mai mare decât al celor pe care îi desparte, așa cum au promis, prin jurământul căsniciei, moartea.

O educație care să le spună tinerilor care se căsătoresc într-o astfel de stare de curăție și iubire curată, cât de importantă este familia pentru viața omului. Că totul începe și se sfârșește în familie. Că bucuriile trăite alături de cei dragi au o altă rezonanță sufletească, după cum și necazurile, trăite la adăpostul celor dragi, sunt mai ușor de înfruntat și de trecut.

O educație care să le vorbească despre principiile și relațiile care trebuie să existe între prieteni, ca viitori soți, iar mai apoi ca părinți și bunici de copii numeroși și împliniți material și sufletește.

O educație care să le vorbească tinerilor despre faptul că fiecare copil care se naște într-o familie este o binecuvântare pentru părinți și pentru Neam. Că prin actul nașterii – el însuși o minune – în care o ființă ce a trăit nouă luni într-un mediu apos, în lichidul amniotic, fără a se îneca, în momentul în care se naște și se trezește la viață, schimbând total mediul, cu unul uscat, nu moare, ci trăiește, crește, înflorește și dă și el, la rândul său, naștere la alte vieți.

O educație care îi învețe că nu există o împlinire mai mare pentru părinți decât sănătatea, realizarea, fericirea și mântuirea copiilor lor, cu adevărat „mângâiere” pentru părinți și toiag bătrâneților și ostenelilor acestora, cu care Dumnezeu le-a binecuvântat viața și casa.

O educație care să îi învețe despre arta educării copiilor, a creșterii lor fizice, intelectuale și spirituale, pe care sunt chemați și ei să o descopere în calitate de părinți. Despre datoriile pe care părinții le au față de copiii cărora le-au dat viață, dar și ale copiilor față de cei dintâi.

Într-un cuvânt, cred că este utilă o „educație pentru sănătate”, sexuală – cum clamează unii mai direct, dar aceasta să îndemne la cultivarea castității, frumuseții și delicateții relației dintre un băiat și o fată, o educație pentru familie și pentru viață, pentru aducerea pe lume a mai mulți copii și pentru educarea lor în cultul valorilor înalte și probate de-a lungul generațiilor și nicidecum o educație spre trezirea și excerbarea instinctelor, care să conducă la dezlănțuirea lor iresponsabilă și doar spre efemeră juisare.

În cadrul unei astfel de educații „pentru sănătate”, discuțiile în jurul actului sexual, făcut mecanic, fără apropiere sufletească și fără responsabilitate, pentru palmares sau „recreativ”, fără cunoaștere și adâncă meditație asupra finalității lui asupra vieții celor doi și a familiei, dezbaterile referitoare la prevenție, contracepție și avort ar trebui să fie capitol separat și izolat, nu de fond, ci de periferie. Nu despre „normalitate”, ci mai degrabă de „patologie”.

Accentul nu trebuie pus pe mecanismele relației fizice, ci pe calitățile comunicării, ale apropierii și ale intimității sufletești dintre cei doi; nu pe dobândirea unei experiențe cât mai largi și variate, ci asupra unicității iubirii adevărate și a frumuseții și sublimității relației pe care o creează Taina Cununiei.

Un îndemn insistent asupra întemeierii unor familii autentice, clădite pe temelia valorilor morale și a virtuților creștine, care să dăinuie nu doar aici și acum, ci în veșnicie.

Așadar, ceea ar însemna, negative, educația pentru prevenirea sarcinilor nedorite și a aspectelor patologice ale vieții sexuale, în termini pozitivi trebuie să conducă către o educație mai intensă spre curăția trupească și sufletească a tinerilor, pentru întemeierea unor familii fericite, binecuvântate și numeroși copii, crescuți și educați într-o morală înaltă și care să fie bucurie pentru părinții lor, speranță pentru Neam.

În curând va începe un nou an școlar. Va fi unul al educației pentru o moralitate înaltă, pentru crearea de caractere puternice și tari, desăvârșite prin însăși lecția înfrânării și a respectării valorilor general-umane și creștine sau, dimpotrivă, unul al „predării”, declanșării și exacerbării puterilor și pornirilor trupești, unele dintre el iraționale și având prea puțin de a face cu ființa umană, singura creatură rațională din lume?

Articolul integral este disponibil aici.

*Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu  este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu şi doctor în teologie cu teza intitulată „Antropologia creştină: Sinteză filocalică”, pr. prof. univ. dr. Ioan Cristinel Teşu şi-a început activitatea didactică în anul 1993, ca asistent universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. În prezent este profesor universitar în cadrul aceleiaşi facultăţi, la disciplina Spiritualitate ortodoxă: Ascetică şi Mistică şi îndrumător de doctorat pentru acest obiect de studiu.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost