2 ianuarie. Sfântul Serafim de Sarov

de
Sursa foto: Basilica.ro

Duminică, 2 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Serafim de Sarov.

Sfântul Serafim de Sarov s-a născut in 1759, în orașul Kursk, într-o familie de creștini ortodocși evlavioși. La vârsta de 10 ani, a fost vindecat miraculos dintr-o boală grea, cu ajutorul icoanei Născătoarei de Dumnezeu din Kursk, notează Ziarul Lumina.

Atras de scrierile și de slujbele bisericești, Serafim s-a alăturat obștii de la mănăstirea Sarovului, la vârsta de 19 ani. A fost tuns monah la 27 de ani si, curând după aceea, hirotonit diacon. Datorită vieții sale înduhovnicite, la 34 de ani a fost hirotonit preot si a fost numit duhovnic al mănăstirii de maici din Diveievo.

În același timp, a primit și blagoslovenie pentru a se retrage ca pustnic în pădurea din preajma Sarovului. Sfântul s-a așezat într-o chilie mică, dedicându-se rugăciunii, postului și citirii Scripturii si a scrierilor patristice. Sfântul Serafim obișnuia să participe, împreună cu obștea mănăstirii, la liturghiile oficiate în zilele de Duminică, primind Sfânta Impărtășanie; apoi se întorcea la chilia sa din pădure.

În 1804, Sfântul Serafim a fost atacat de tâlhari și bătut de moarte. Din cauza rănile primite, el va umbla, de acum inainte, aplecat de spate, sprijinindu-se în toiag. După această întâmplare, Sfântul s-a rugat continuu, mult mai fierbinte, timp de o mie de zile si o mie de nopti, petrecând cea mai mare parte a timpului îngenuncheat pe o piatra de lângă chilia sa. Apoi, a petrecut trei ani in zăvorâre, în tăcere desăvârșită.

În 1810, supunându-se cererii Stareților (Bătrânilor) mănăstirii, s-a întors în obște, continuându-și, însă, viața în rugăciune, zăvorâre și tăcere pentru încă zece ani. În urma unei vedenii dumnezeiești, Sf. Serafim a început să vorbească în public, spre folosul duhovnicesc al celor pe care îi întâlnea.

Ușa chiliei sale era deschisă oricui, până târziu în noapte. Sfântul Serafim își saluta vizitatorii cu veselie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”; dovedea o bucurie cu totul specială față de păcătoșii care veneau la el pocăindu-se, ca Fiul risipitor care se întoarce la Tatăl (Luca 11). Blândețea sa neobișnuită înmuia inimile cele mai aspre, umilința să îi smerea pe cei mândri, făcându-i să verse lacrimi de copil, scrie Doxologia.ro.

În 1825 s-a întors la chilia sa din pădure, unde primea mii de pelerini din întreaga Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii și al facerii de minuni, Sfântul Serafim de Sarov oferea tuturor mângâiere și povață.

Sfântul Serafim a trecut la Domnul pe data de 2 ianuarie 1833, îngenuncheat în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost