Cinstită fie memoria eroilor noștri – autor Șerban Dimitrie Sturdza

Cinstită fie memoria eroilor noștri

                                                                                                                                                       – autor Șerban Dimitrie Sturdza

22 – 25 decembrie 1989, Paris

După ani de zile de manifestații pentru respectarea drepturilor omului și pentru libertate în România, împotriva demolării bisericilor și distrugerii satelor românești.

În seara zilei de 22 decembrie 1989, particip la Paris, în fața Ambasadei Republicii Socialiste România, la cea mai mare manifestație anticomunistă, din Franța, de până atunci.

Eram români de toate vârstele, profesiile sau confesiunile religioase. Chiar lângă mine se aflau, tatăl meu și distinsul Vintilă Brătianu.

Eram cu toții deja conștienți de faptul că trăiam niște clipe istorice, excepționale și că schimbarea este , în sfârșit, posibilă și în România.

Eram însă și foarte îngrijorați pentru rudele și prietenii noștri din țară.

Se striga “Le Drapeau sur l’Ambassade” Drapelul pe Ambasadă !

Și “Gigea sors de là !” Gigea (numele ambasadorului) ieși de acolo !

Apoi a fost smulsă stema R.S.R. de la intrarea oficială a ambasadei, iar steagul cu stema RSR a fost înlocuit cu cel cu gaură.

Printr-o diversiune a Jandarmeriei Naționale, printr-o stradă secundară, a fost evacuat, de urgență, sub protecție, tot personalul ambasadei, secției consulare și al celei economice și transportat direct la aeroport, pentru a părăsi imediat Franța, cu doar câteva excepții, printre care și ambasadorul.

Puțin mai târziu, o delegație a manifestanților compusă din Ion Ghika, fizicianul, stâlp important al exilului și mâna dreaptă a lui Ion Rațiu în Uniunea Mondială a Românilor Liberi, Vasile Gavrilescu, scriitor și fost deținut politic și Alexandru Kogălniceanu, cel mai tânăr nepot al lui Mihail Kogălniceanu, a fost primită pentru transmiterea revendicărilor mulțimii.

Cinstită fie memoria eroilor noștri

Au urmat nopți nedormite, urmărind în continuu, cu sufletul la gură și cu multă emoție, la televizor, toate informațiile sosite din țară.

În sfânta zi de Crăciun – 25 decembrie 1989, mă aflam în calitate de voluntar la Primăria Arondismentului 12 al Parisului, unde primeam donații, alimente, îmbrăcăminte și orice alte bunuri destinate primelor convoaie de ajutor umanitar pentru români.

Mare mi-a fost mirarea atunci când a ajuns în fața mea un om al străzii, trăgând după el, un cărucior cu toată averea lui, din care scoase și oferi câteva conserve, primite la rândul său de la oameni binevoitori.

L-am întrebat cum se face ca tocmai el, un om sărac și amărât, să facă un asemenea gest de generozitate ?

Și mi-a răspuns așa : Știți, eu stau pe bancă, nu am adăpost, dar am un radio la care ascult știrile și astfel știu că unii oameni din Romania sunt mai săraci chiar și decât mine !”.

Cinstită fie memoria eroilor noștri

Vă dați seama cât de mult m-au impresionat vorbele acestui biet om cu suflet minunat !

La un moment dat și-a făcut apariția și Jacques Chirac, devenit ulterior președinte al Franței, cu care, după ce am dat mâna, am avut un scurtă conversație legată de nevoile noastre logistice imediate etc.

Bucuros am fost să-l revăd, alături de noi și în acest loc, pe Alexandru Kogălniceanu, care, din acea clipă, mi-a devenit un prieten apropiat, bun sfetnic, împreună cu care, câteva luni mai târziu, urma să ajutăm răniții de la Sala Dalles, aduși în Franța pentru îngrijiri și recuperare, de către Crucea Roșie Internațională.

Mai târziu am aflat de la mama mea, rămasă în țară, că imagini de la manifestația din 22 decembrie de la Paris, fuseseră transmise în seara zilei de 25 decembrie 1989, la Televiziunea Română Liberă, cu mine în prim plan, mama primind în acest sens, circa două sute de telefoane de la rude, prieteni și cunoștințe, timp de mai multe zile.

Niciunul dintre cei menționați mai sus nu mai este în viață, cu excepția mamei mele și a mea. Găsesc deci că trebuie să vă împărtășesc aceste amintiri.

Sunt clipe din viața mea pe care nu le voi uita niciodată.

Cinstită fie memoria eroilor noștri !

 

Un text de Șerban Dimitrie Sturdza

Adela-Ioana Târziu

About Adela-Ioana Târziu

Născută în 1985 la București, licențiată în Drept, Comunicare şi Relaţii Publice, Psihologie și Teologie; master în Probațiune, la Facultatea de Sociologie a Univ. București; manager la ”Casa cu Rost”.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost