Despre „buna schimbare” cu cei Trei Ierarhi (II)

“Schimbarea”întregii creaţii sau ecologia creştină Pentru perspectiva creştină, pe care cei Trei Ierarhi au analizat-o cu multă ascuţime, omul şi zidirea întreagă constituie creaţia Dumnezeului celui Viu şi infinit, menite să se dezvolte în deplină armonie. Omul şi lumea materială au o valoare şi o însemnătate care depăşesc puterea minţii. Materia, creaţie a Aceluiaşi Dumnezeu … [Mai mult…]

Despre „buna schimbare” cu cei Trei Ierarhi (I)

Pentru că la 30 ianuarie avem marea sărbătoare a Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, aş vrea să prefigurăm acest eveniment cu fragmente dintr-un admirabil text despre cei trei al arhiepsicopului Anastasios Yannoulatos. Cu titlul “DINAMICA UNEI SCHIMBĂRI GLOBALE ŞI CONTINUE sau Mărturia Sfinţilor Trei ierarhi despre “buna … [Mai mult…]

Cum să-l execuţi (în direct şi indirect) pe Voiculescu, zis „varanu”, zis „mogulul”, zis „securistu”, zis „turnătoru”, zis „vaselină”, zis „dom’ profesor”

Ai zburda şi tu puţin (mai mult) dar nu poţi pentru că se înfurie dom profesor şi te mâzgăleşte pe postul său la care se uită zilnic cu sfinţenie câteva milioane bune de români, probabil că vreo 6-7, plus alţii care trec pe acolo dar nu sunt încă (şi posibil nu vor fi) „hipnotizaţi” de … [Mai mult…]

Măritul crin, când nu-i fudul, e trist că nu e crin destul

Dacă eşti prost, mai bine taci. Dacă nu ştii engleza, mai bine vorbeşti româneşte. Dacă nu ai stofă de Preşedinte nu te aşezi pe scaunul acestuia pentru că te înţeapă, te face să te mişti continuu, dezordonat, să viermuieşti, să dai din mâini ca să acoperi golurile de idei şi de cuvinte, chiar să hăhăi, ca cel căruia i-ai uzurpat acest scaun, să pari o precupeaţă toantă şi intimidată de cei din faţa ei (şi pe care doar distanţa prea mare te opreşte de la a-i bate mârlăneşte pe spate), dar mai ales de cea care a ajuns să fie.

[Mai mult…]Măritul crin, când nu-i fudul, e trist că nu e crin destul

Criza, USL-ul şi Edmund Burke

Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.

De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.

Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.

[Mai mult…]Criza, USL-ul şi Edmund Burke