Praznicul și Icoana Bunei Vestiri

„Troparul Bunei Vestiri numeşte această sărbătoare «începutul mîntuirii noastre» şi «arătarea tainei celei din veac», iar Fecioara e numită «templu sfinţit» şi «sîn de maică mai presus de ceruri». Sfîntul Ioan Gură de Aur numeşte Buna Vestire «praznicul Rădăcinii», în sensul de început absolut al noului eon. Antropologia urcă astfel la «rădăcina mariologiei». Pentru Părinţi, … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Tradiții și “apucături”

Tradiţia (sau Predania, cu un arhaism ce redă perfect înţelesul etimologic al cuvîntului) înseamnă transmiterea de la o generaţie la alta a unor valori deschise, înzestrate pe de o parte cu capacitatea unei deveniri interne, iar pe de altă parte cu aceea de a genera noi valori complementare. Tradiţia autentică este o realitate întotdeauna vie, … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Virgil Maxim – viaţa ca jertfă sub semnul crucii

Virgil Maxim nu ne-a părăsit cu adevărat odată cu plecarea sa la Domnul acum două decenii, pe 19 martie 1997. În urma sa rămâne un „Imn pentru crucea purtată”, o carte-testament care depăşeşte cu mult sfera simplei literaturi memorialistice. Miezul acestei scrieri este unul plin de duh, o împărtăşire a unei experienţe spirituale trăită în … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Problema iertării

I Eu unul nu înţeleg şi nu pot aproba mecanic imperativul tot mai des invocat al iertării necondiţionate, ca pretins corolar al unei atitudini creştine (şi mai ales ortodoxe) faţă de cei ce se fac în mod conştient instrumente ale răului în istorie. După prăbușirea formală a comunismului, răul, tratat „creştineşte”, nevădit pînă la capăt … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Crucea și semnificațiile ei

Crucea este simbolul de căpătîi al religiei creştine. Indentificată cu „semnul Fiului Omului” (Matei 24, 30), ea îndeamnă toată suflarea la urmarea lui Hristos (imitatio Christi). Pentru Sfîntul Ignatie, Biserica îşi are rădăcina în lemnul crucii, creştinii fiind ramurile ei („Epistola către Smyrneni”, I, 2). În cultul ortodox, cinstirea Sfintei Cruci este nedespărţită de lauda … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Creștinismul și politica

“Daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25) – iată îndemnul evanghelic în virtutea căruia Pavel îi îndeamnă pe creştinii din Roma să se supună autorităţilor imperiale (cf. Romani, cap. 13), iar mulţi cred pînă azi că omul creştin e dator să … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


De la “a munci” la “a lucra”

E mai presus de orice discuţie că omul trebuie să desfăşoare o activitate curentă, prin care să-şi arate vrednicia; creştineşte vorbind, lenea este un păcat, iar Sfinţii Părinţi ne avertizează adesea că “omul fără ocupaţie este jucăria diavolului”. Pe de altă parte, însă, activitatea omenească nu trebuie să fie un efort brut, orbesc, animalic; omul … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Măsura creștină a iubirii

În limba greacă există patru termeni care redau “chipurile iubirii”: eros (iubirea sexuală), sorgé (iubirea familială), philía (ataşamentul sau prietenia) şi agápe (iubirea spirituală – la care ne cheamă Hristos şi cu care Dumnezeu Însuşi iubeşte lumea). “Cel ce nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8). Şi … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Maximalismul și «boieria» lui Hristos

În Pateric se istoriseşte despre Avva Antonie că, venind la el cîţiva fraţi spre a auzi cuvînt de mîntuire, le-a zis lor să caute mai degrabă în Scriptură. “Dar noi voim să auzim de la tine, părinte!”, i-au zis aceia. Atunci, dintre toate poruncile Evangheliei, bătrînul le-a amintit-o pe aceasta: „Cui te loveşte peste obrazul … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Icoana Europei Creștine

Identificarea reducţionistă a “europenismului” cu “occidentalismul”, această viziune procustiană asupra “bătrînului continent”, generată de schisma de la 1054 şi întărită de prăbuşirea Imperiului bizantin (ce a dus la eclipsa istorică a Răsăritului), a fost radicalizată de tragediile politice ale secolului XX. Unei conştiinţe autentic creştine nu-i poate scăpa însă unitatea în diversitate a “fenomenului european”. … [Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost