Sighet – martirilor anticomunişti le este refuzată cinstirea

Un capitol important al rezistenţei anticomuniste din Maramureş l-a constituit grupul de elevi organizaţi în Frăţia de Cruce a liceului „Dragoş Vodă” din Sighet, numit mai târziu „lotul Vişovan”, după numele profesorului Aurel Vişovan, liderul grupului. Atitudinea lor dârză, de apărare a valorilor creştine şi naţionale, au plătit-o cu ani grei de închisoare la Sighet, Cluj, Târgşor, Canal, Gherla, Jilava etc.

Ca o firească recunoaştere a jertfei lor din partea tinerei generaţii, la iniţiativa Asociaţiei Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti (AULA), a avut loc miercuri, 18 iunie a.c., dezvelirea şi sfinţirea unei plăci comemorative în incinta liceului, în prezenţa supravieţuitorilor, a familiilor acestora, a conducerii liceului şi a altor maramureşeni iubitori de istorie. Inscripţia de pe placă are următorul conţinut: „În această sală, care servea drept laborator de chimie, au avut loc în perioada 1946-1948 întrunirile grupului de rezistenţă anticomunistă condus de profesorul Aurel Vişovan”.

Din păcate, la numai câteva zile distanţă, placa a fost demontată, ca urmare a presiunilor exercitate de către Institutul „Elie Wiesel”, al cărui director Alexandru Florian a considerat că aşa ceva este inadmisibil „în oraşul lui Elie Wiesel „.

Vestea demontării plăcii a produs o profundă mâhnire în rândul opiniei publice anticomuniste din Maramureş.

Preot prof. Marius Vişovan,

Preşedinte AULA

 

9 thoughts on “Sighet – martirilor anticomunişti le este refuzată cinstirea

  1. Părinte, vă înțeleg mâhnirea. Extremismul dlui Alexandru Florian de la institutul ”Elie Wiesel”, este de notorietate:

    Valeriu Gafencu, ca exponent al sfinților români din închisori, a fost trimis în banca ”elevilor huligani” și ”extremiști”. (Părintele Justin Pârvu ”a scăpat” deocamdată doar pentru că a existat bărbăție și conștiință creștină din partea primarului din Baia Sprie.)

    Ion Gavrilă Ogoranu, ca exponent al rezistenței anticomuniste armate, a fost trimis în banca ”extremiștilor”.

    Mircea Vulcănescu, ca exponent al intelectualilor martiri (nici măcar afiliat politic) a fost trimit în banca ”criminalilor de război”.

    Așadar, cam acesta este mesajul practic lăsat poporului român de către Alexandru Florian:
    – nu există eroii lor, ci doar eroii noștri
    – nu există anticomunismul lor ci doar ”antifascismul” nostru
    – ei au doar ”criminali de război” și ”fasciști”, noi avem ”drepți între popoare”
    – ”sfinții închisorilor” sunt doar figuri de stil, modele avem doar noi
    – și desigur, victime avem doar noi, ei au doar condamnați pe bună dreptate!

    Așadar, avem de-a face cu o intoleranță crasă, cu dispreț față de valorile naționale ale țării gazdă!

    Într-o țară cu democrație și conștiință civică funcțională dnul Alexandru Florian ar fi fost demult demis pentru că este inacceptabil să urmărești și să devalorizezi modele naționale în mod sistematic.

    Și din această cauză este cu atât mai necesară o lege care să scoată la modul general pe foștii deținuți politici de sub condamnările politice, sau măcar o lege care să faciliteze scoaterea individuală.

  2. Pentru tot ceea ce se petrece avem si noi o vina. Prea suntem inclinati spre tacere la lucruri strigatoare la cer. Alexandru Florian, fara igaduinta celor ce ne sunt conducatori, nu ar zburda cu bocancii peste constiintele neamului nostru. Probabil pentru a ajunge in fruntea tarii trebuie sa fii, in primul rand, tradator de neam si tara. Si nu evreii voteaza din patru in patru ani! Vorba lui Petre Tutea : mai trebuie pus mana pe barda, din cand in cand! E mai crestineste decat acceptarea magariilor celor de la „Elie Wiesel”. Am zis.

  3. Întristătoare stare de lucruri.
    A existat o motivare (măcar formală) a celor de la Elie Wiesel?
    Aş fi curios să ştiu care e aceasta.
    Simpla apartenenţă la Frăţiile de Cruce sau şi altceva?

    • Din cate sunt informat, a fost ceea ce spuneti. Fratiile de Cruce sunt o parte a fenomenului legionar, iar pentru unii asta e deja un element suficient de grav. V-am mai dat un raspuns si dincolo, la celalalt articol. Daca va intereseaza in mod sincer niste lamuriri, si credeti ca e de folos o comunicare directa, puteti da un comentariu la unul din articolele mele de pe acest site.

    • Se pare ca nu pot sa raspund dincolo, asa ca o fac aici. Oricand veti dori (fie si peste o bucata de timp), va astept cu toata sinceritatea si deschiderea. Nu trebuie decat sa postati un comentariu la unul din articolele mele actuale sau viitoare de pe acest site. (In acest mod adresa dvs. de e-mail nu va fi facuta publica, dar autorul articolului are acces la ea.)

  4. O relatare a cazului in „Gazeta de Maramures”

    Placa neputinţei noastre

    Încă un caz în care ni se impune pe cine şi cum să cinstim, deşi, nici placa, nici evenimentul nu aveau niciun caracter antisemit. Ele reprezentau un gest simbolic PENTRU jertfa unor tineri care n-au făcut nimănui niciun rău, ci au luptat pentru idealuri ca şi credinţa, demnitatea şi libertatea, iar nu ÎMPOTRIVA a ceva sau cineva. Mai mult, ei sunt primii deţinuţi politici ai Maramureşului care şi-au câştigat dreptul de a rămâne în memoria noastră, a generaţiilor viitoare, prin suferinţa îndurată.

    textul complet la:

    http://www.gazetademaramures.ro/placa-neputintei-noastre-15204

  5. … ” Ci au luptat pentru idealuri ca şi credinţa, demnitatea şi libertatea, iar nu ÎMPOTRIVA a ceva sau cineva. Mai mult, ei sunt primii deţinuţi politici ai Maramureşului care şi-au câştigat dreptul de a rămâne în memoria noastră, a generaţiilor viitoare, prin suferinţa îndurată „.

    Si nu vi se pare , domnule Munteanu , un motiv suficient de antagonic in raport cu directia antropologica pe care o insinueaza linia cultural-politica actuala ?

Spune-ți părerea