Lupta cu sistemul, după un sfert de secol

Acum 25 de ani, revoluţia pentru asanarea morală a societăţii româneşti îşi revărsa valurile de oameni în stradă. Tinerii României, cu busola morală intactă, ieşeau insufleţiţi de idealul purificator al eliminării depline a influenţei sistemului malefic care a condus ţara în mod discreţionar vreme de atâtea decenii. Generaţia Pieţei Universităţii a fost în primul rând a tinerilor care, crescuţi în anii din urmă ai dictaturii comuniste, au refuzat instinctiv îndoctrinarea cu pseudo-valorile promovate cu titlu de obligativitate de către aceasta. A fost o generaţie din care a izbucnit la unison manifestarea  unică a unei libertăţi interioare genuine, nealterată nici de propaganda oficială a regimului, dar nici de toxinele ideologice de import care s-au abătut abia după aceea (în mod firesc şi inevitabil, datorită abolirii cenzurii) şi asupra României. Tinerii de atunci îşi descopereau de unii singuri reperele, verticala valorilor şi identitatea. Şi-au clamat idealurile pentru ca ele să fie auzite şi înţelese de o ţară întreagă. Din păcate, au făcut-o în deşert.

Pentru majoritatea românilor ieşiţi din comunism, mutaţiile produse ca urmare a expunerii lor vreme de zeci de ani la iradiaţiile unei propagande cu sens unic s-au dovedit a fi prea profunde pentru a putea rezona în mod firesc cu idealul generaţiei tinere. În virtutea unui conservatorism specific mentalităţii colective româneşti, dar de data aceasta spiritualiceşte prost hrănit şi direcţionat, masa a preferat să adere la mesajul transmis de acelaşi sistem, care şi-a păstrat intacte pârghiile controlului întregii societăţi. Revoluţia română a fost una nedeplină. A căzut doar capul hidrei, dar în loc au răsărit numeroase alte capete mai mici.  Profitând de absenţa oricăror constrângeri şi de vidul de autoritate instituit, personaje cu influenţă în sistemul antedecembrist, în marea lor majoritate necunoscute publicului larg, s-au folosit de poziţiile deţinute pentru a acapara întreaga putere şi influenţă în Romania.

Alegerile din 20 mai 1990, desfăşurate în urma unei campanii electorale dusă cu mijloace inegale, au consfinţit un triumf zdrobitor al sistemului în faţa celor care, în idealismul lor, sperau la o Românie fundamentată pe alte valori. Peste scurt timp, la mijlocul lui iunie 1990, Piaţa Universităţii  sfârşea tot zdrobită, de data aceasta la propriu, sub bâtele minerilor folosiţi drept masă de manevră de regimul neocomunist, proaspăt confirmat în urma alegerilor.

Ne găsim acum cu 25 de ani mai târziu, într-un cu totul alt context, cu alte raporturi de forţe. Între timp teatrul luptelor împotriva sistemului s-a mutat mai degrabă în culise. Chiar dacă miza rămâne aceeaşi, în ultimii ani factorii s-au schimbat totuşi în mod fundamental. Cu sistemul nu se mai luptă tinerii ieşiţi în stradă, animaţi de un ideal, ci “instituțiile scăpate de sub controlul său datorită susținerii solide și consecvente primite din partea partenerilor strategici” sau “oamenii integri, sprijiniți de partenerii strategici”. Articolul “Alien” publicat recent de Dan Turturică în “România Liberă”, din care am preluat aceste formulări, oferă o excelentă cheie a înţelegerii luptelor de culise pe care o duc instituţiile anticorupţie ale statului român cu gaşca cleptocratică transpartinică care căpuşează resursele ţării.

Acum, în iunie 2015, s-a ajuns la momentul în care anchetele procurorilor anticorupţie vizează pentru întâia oară un suspect la rang de prim-ministru aflat în funcţie. Miza nu e însă o persoană sau alta, ci însăşi destructurarea acestui sistem care a ţinut paralizată în ghearele sale România ultimilor 25 de ani. Caracterul ereditar şi de cumetrie al acestei încrengături de interese ne-a adus în situaţia ca România să fie condusă de un prim-ministru care la prima vedere întruneşte în propria persoană toate paradoxurile posibile. Victor Ponta este un reprezentant al noii generaţii provenită din acelaşi sistem, dar are totodată vârsta generaţiei care a dat şi Piaţa Universităţii. El susţine că a fost acolo, dar cine îl crede pe acest mitoman notoriu, a cărui singură consecvenţă este aceea de a apăra cu orice preţ privilegiile sale şi ale castei pe care o reprezintă, şi care l-a cocoţat în vârful piramidei puterii drept marionetă a adevăraţilor păpuşari din culise?

Dan Turturică face prin “Alien” o comparaţie cât se poate de inspirată:

“SISTEMUL respiră, aspiră resurse și se reproduce prin carcasa lui Victor Ponta, pe care o parazitează temporar, până ce va expira complet din punct de vedere politic. După care vor căuta o altă gazdă pe care să o paraziteze și care să îi ajute să-și perpetueze specia.

SISTEMUL ține cu dinții de Ponta pentru că încă mai are potențial politic (doar i-au pus la dispoziție o formidabilă mașinărie de propagandă!), dar și pentru că nu și-au găsit altă gazdă pe măsură. Câteva foste gazde sunt fie la închisoare, fie la un pas de a ajunge acolo, la fel ca și câteva potențiale alternative la Ponta – Dragnea, Oprescu.

Dacă ar fi fost după Ponta, ar fi demisionat încă din noiembrie anul trecut. Ar fi făcut-o și vineri, fără ezitări, după cum îi și sugerase lui Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene. Tăria psihică, rezistența la presiune nu sunt punctele sale forte. Când cade, se prăbușește.

SISTEMUL, însă, nu îl lasă. Pentru că încă nu i-a găsit înlocuitor, dar și pentru că își dă seama că lovitura dată lui Ponta îi vizează pe ei, pe sforarii din umbră. Nu este nici pe departe prima lovitură pe care o încasează, dar se tem că ar putea fi una fatală. Se tem că momentul luptei decisive, pe care o simt de ceva vreme apropiindu-se din ce în ce mai mult, a venit.”

O descriere cum nu se poate mai precisă. Printre rândurile lui Dan Turturică găsim însă presărată (în mai multe locuri) expresia “partenerii strategici”, evident din exterior, fără a căror susţinere decisivă nu s-ar fi putut duce această luptă cu sistemul mafiot din România. E adevărat. Căci sistemul a torpilat vreme de două decenii şi jumătate, prin discreditare, calomnie, infiltrare şi chiar legi restrictive, orice tentativă românească de coagulare a unei forţe coerente la nivelul societăţii care să întruchipeze anumite idealuri şi valori. E vorba în primul rând cele etic-universale ale cinstei, corectitudinii şi onoarei, care nu ţin de o coloratură ideologică specifică. Impulsul luptei anticorupţie a venit prin urmare în mod inevitabil din afară, odată cu integrarea României în NATO şi UE.

Bun, şi pe urmă? Fireşte, nimeni nu doreşte apariţia unei noi caste mafiote, care să se închine doar la alţi stăpâni. Dar atunci ce se va înfiripa în locul sistemului actual în cazul unei victorii decisive împotriva sa? “În nici un caz nu va avea loc o revoluție în calitatea oamenilor ce ar putea conduce de la anul România – de unde să iei rapid, peste noapte practic, mii, zeci de mii de oameni de caracter, profesioniști și experimentați?! Dar va fi o schimbare suficient de importantă ca să decupleze SISTEMUL de la marile surse de bani ale statului și să-i îngreuneze enorm misiunea de a mai păstra monopolul asupra puterii. Ar putea fi o schimbare care să permită pentru prima oară în șaptezeci de ani intrarea în politică a unui număr semnificativ de români neînregimentați în casta hrăpăreață.” – ne sugerează corect, dar incomplet, acelaşi Dan Turturică.

Miza esenţială nu e doar intrarea unui mare număr de români oneşti pe scena politică, ci mai ales statutul acestora şi al forţelor politice pe care le vor genera. Va rămâne acest statut unul aservit în mod nevertebrat “partenerilor strategici occidentali”? Căci sunt destule voci la noi, care se opun acestei asanări morale a societăţii româneşti, pe motiv că iniţiatorii provin  din structuri globaliste gen NATO şi UE. Adică mai bine mai departe alături de corupţii noştri, decât cu principiul ordinii şi legalităţii impus în mod ineluctabil din afară? Care este oare mediul cel mai propice pentru afirmarea unor valori autentice în societatea românească? Mlaştina întreţinută deliberat şi activ de o oligarhie cleptocratică, sau mai degrabă instaurarea unei legalităţi salutare, care în acest moment poate fi făcută doar cu proptele din exterior? (Cu observaţia adiacentă că sistemul bazat pe legalitate din occident a permis ascensiunea unor forţe politice de dreapta până în parlamentele majorităţii acestor ţări, în vreme ce în România situaţia e binecunoscută…)

Prin urmare, răspunsul devine evident pentru orice om de bună credinţă. Numai că rolul deocamdată inevitabil al acestor proptele va trebui să fie fatalmente unul conjunctural şi auxiliar. Când un edificiu e finalizat, schelele se demontează, iar clădirea stă solid pe propriul ei fundament. Aceasta e România către care trebuie să tindem: un stat de drept funcţional, un sistem sănătos şi corect, capabil de autonomie şi parteneriat, dincolo de condiţia de dependenţă servilă de factori externi în care se află acum. Varianta “prin noi înşine” nu a funcţionat, cauzele acestui eşec putând fi decelate cu uşurinţă dacă ne întoarcem înapoi pe firul timpului până în 1990. Ele nu au ţinut de vreo incapacitate funciară sau de vreun handicap al poporului român, ci de violenţa cu care sistemul i-a zdrobit atunci aspiraţiile sale manifeste şi de abilitatea sistemului de a-şi perpetua privilegiile politice şi economice tocmai prin corupţie şi manevre oculte dincolo de limita legii.

În virtutea celor de mai sus, dar şi a principiilor la care se raportează, o dreaptă românească orientată naţional şi creştin nu poate adopta în acest context decât poziţia tranşantă a susţinerii primatului dreptului asupra arbitrariului, abuzului şi echivocului care au adus atâta rău intereselor fundamentale româneşti. Pericolul “globalizării” invocat de unii adversari de conjunctură ai luptei anticorupţie este unul constant, care nu va fi nicidecum eliminat dacă unul ca Ponta ar scăpa de urmărirea penală, pitit în spatele imunităţii parlamentare.

Prin urmare, despre ce vorbim?

Atitudinea corectă şi principială nu poate fi decât aceea a moralităţii şi a legalităţii. A dreptăţii şi a adevărului. Ne deosebeşte de alţi antiglobalişti şi de filoruşi respectul pentru drept, ordine şi legalitate, precum şi opoziţia categorică faţă de falsele elite oligarhice, corupte sau clicile de interese subterane. Nu aceste elite pot constitui repere pentru o naţiune, ci doar elitele ei morale.  Care nu pot închide ochii la jaful şi dispreţul cu care oligarhii şi mafioţii se raportează la poporul la a cărui conducere s-au înfipt şi pe care îl parazitează de ani de zile.

Din acest punct de vedere, civilizaţia occidentală, Europa, bazată pe domnia legii, pe statul de drept, pe respectul principiilor, poate fi un reper viabil.  Totuşi, faţă de reprezentanţii occidentului (fie de stânga, dar chiar şi de dreapta, fie pro- sau antiglobalişti) ne individualizează orientarea dată de spiritualitatea noastră ortodoxă, de moştenirea pe care am primit-o prin pildele atâtor mărturisitori ai lui Hristos în faţa ateismului comunist. Ateism care îşi continuă acum marşul dizolvant prin Europa, distrugând în ţară după ţară, ne temem că ireversibil, temeiurile tradiţionale ale societăţii, valorile familiei şi ale comunităţilor naţionale.

Dincolo de aspectele polemice ale luptei împotriva acestui fenomen (la care din păcate se rezumă în exclusivitate majoritatea celor care-l contestă vocal), singura alternativă posibilă la ofensiva ideologiilor dizolvante este promovarea adevăratelor valori, care nu se poate face cu succes decât pe o temelie sănătoasă a societăţii, iar nu prin atragerea adversarului în smârcurile corupţiei şi ale promiscuităţii morale ca pretins scut de apărare a identităţii neamului românesc în faţa “agresorilor” străini.

9 thoughts on “Lupta cu sistemul, după un sfert de secol

  1. Cu tot respectul si fara sa-l apar pe Ponta, dar ma intreb cum poate fi „sistemul” tocmai ceva care este batut la fundul gol, pe toate televiziunile ( mai putin una), membrii lui sunt fie arestati, fie in curs de arestare.

    Este de o navitate absoluta sa credem ca „proptele” vor face curat si vor pleca. Istoria a demonstrat ca niciun imperiu nu paraseste, de buna voie, pozitiile de forta pe care le ocupa intr-un teritoriu.

    Mai mult, inducerea ideii ca doar strainii pot face ordine – adica aceiasi care au colaborat foarte bine, 25 de ani cu „sistemul” – este foarte periculoasa pentru mentalul colectiv, si-asa auto-colonizat cu ideea ca romanul este inferior strainului.

    Ma intreb ce mesaj vor primi tinerii romani, cand vor stii ca cineva e capabil sa ia orice decizie peste ei, ca autonomia lor este zero si daca se supara…partenerii, o sa-i mature.

    Din pacate, ramaneti tributar mentalitatii anului 1990, cand intr-adevar, Iliescu si ai lui erau sistemul. Lucrurile s-au schimbat enorm, mai ales dupa integrarea in NATO si UE, care a dus o buna parte din parghiile de control al societatii in afara.

    Aș mai remarca un singur aspect: fara sa neg aberatiile si crimele regimului Ceausescu, acesta a permis sutelor de mii de oameni din Piata Universitatii sa-si pastreze „libertatea interioara genuina”. Ma intreb cam cate mii de persoane au reusit sa faca acelasi lucru odata cu regimurile democratice de dupa 1990.

    Multa sanatate.

    • Am impresia ca nu distingeti planurile. Statul de drept nu este o creatie a „ideologiei globaliste”, ci una a culturii si civilizatiei europene, mostenitoare a principiilor dreptului roman. Puteti sa cititi asemenea lucruri si la un autor (european) ca Roger Scruton, tradus si in romaneste, care se situeaza pe pozitii critice la adresa globalismului. El favorizeaza drept unitate politica fundamentala „statul-natiune”, cladit in primul rand pe ceea ce el numeste „loialitati prepolitice”, care tin de etnie, de limba, de cultura dominanta, si abia pe urma pe un „contract” de ordin civic. Fara cele dintai, acest din urma contract nu ar avea nicio substanta care sa-i asigure viabilitatea in timp.

      Ajung acum la Romania zilelor noastre, unde principiile statului de drept se impun, e adevarat, cu metode „hei-rupiste”. „Sistemul” vizat nu este altceva decat caracatica politico-economica imbogatita fraudulos pe spinarea intregului popor roman. Macar daca ar da dovada de coloana vertebrala, opunandu-se unor proiecte legislative care ataca demnitatea romaneasca. Dar nu o fac, sau nu o pot face, pentru ca sunt corupti si santajabili. Si nu numai atat. Caci in fond pozitia lor reala, manifestata de-a lungul ultimilor 25 de ani, nu a fost cu mult diferita, numai ca nu au indraznit sa mearga cu radicalismul pana la capat, asa cum sunt siliti sa execute acum directivele primite.

      Acestia sa ne fie luptatorii impotriva ideologiei globaliste? Ei sunt mai degraba cozile sale de topor obediente, care presteaza servicii, dupa care sunt scosi din scena pe buna dreptate, datorita pacatelor lor reale. Va place tabloul? Merita acesti oameni aparati in vreun fel? Cine e mai nociv pentru interesele unui neam? Strainul rapace, sau cel care de voie, de nevoie, devine unealta sa docila?

      Increderea tineretului in valorile si in taria neamului nostru poate veni din cunoasterea reperelor autentice ale istoriei noastre. Comunismul a intampinat o rezistenta inversunata, materiala si spirituala. Sunt destule modele de eroi, martiri si sfinti, care acum din pacate sunt pe cale de a fi pusi la index, printr-un act care legitimeaza practic sentintele si acuzatiile regimului comunist. Vi se pare normal acest lucru?

      Si daca tot ati adus vorba de Ceausescu. Chiar daca a fost un oponent al globalismului, regimul sau a avut un caracter uzurpator al nationalismului romanesc autentic. Tocmai datorita acestui caracter fals si respingator, generatia tanara nu s-a lasat indoctrinata si a reusit sa-si pastreze libertatea interioara. Dar aceste insusiri nu se pot constitui in vreun „merit” real care sa-i poata fi atribuit.

      • Statul de drept este o teorie frumoasa si cam atat. „„Sistemul” vizat nu este altceva decat caracatica politico-economica imbogatita fraudulos pe spinarea intregului popor roman”‘, corect, dar incomplet. Completarea era: si care are autonomia sa se opuna, in orice fel, dictatelor din afara.

        Dovada? De ce nu se investigheaza privatizarile OMV, BCR, Banca Agricola, Sidex, Cuprumin, etc, etc? Cumva pentru ca la capatul celalalt al firului este un „cineva” care nu trebuie deranjat?

        Toate dosarele de coruptie au in vizor doar gainariile interne, nimic in care traficul de influenta, spaga au ajuns la marile corporatii. Nastase ar trebui sa faca puscarie pe viata pentru OMV. Ponta trebuia anchetat pentru subminarea economiei nationale, tot din cauza OMV,

        Aveti dreptate, acesti oameni au fost si sunt cozile de topor ale ideologiei globaliste. Ei nu merita aparati, dar merita aparata ideea de dreptate. Ce va intelege un tanar cu capul pe umeri din tot ce se intampla? Ca e ok sa fii corupt in interesul transnationalelor si ca nu e ok sa fii corupt in interesul romanilor?

        As vorbi putin si despre statutul de drept: departamentul de stat citeaza ONG-uri create tot de ei, ca sa demonstreze cat de retrograda este Biserica Ortodoxa. Cine e mai nociv intre „Strainul rapace, sau cel care de voie, de nevoie, devine unealta sa docila?”‘. Amandoi. Nu trebuie sa aleg intre ei.

        Cu respect,
        Mihai

      • De data aceasta nu pot decat sa fiu de acord (inclusiv asupra observatiei cu ONG-urile). Masura justitiei trebuie sa fie universal valabila, iar statul real cat mai aproape de acel ideal teoretic al „statului de drept” fara cusur. Exista totusi tari in care, dincolo de pacatele lor de alta natura si de derapajele pe plan spiritual, justitia functioneaza la parametri cat de cat normali, unde privatizari frauduloase ca cele pe care le enumerati ar fi cu siguranta anchetate si unde legile de natura sa restranga o serie de drepturi constitutionale nu ar trece la vot in parlament, fara o justificare extrem de serioasa a pericolului social pe care il reprezinta categoria de cetateni vizati. Pe acest plan Romania inca nu a ajuns acolo, din pacate… Dar nu tocmai asta ar fi de dorit, ca temei pentru a putea respinge imixtiunea din afara si a pune capat „monitorizarii” perpetue, care nu si-ar mai gasi astfel justificare?

      • >Ponta trebuia anchetat pentru subminarea economiei
        >nationale, tot din cauza OMV,

        1) OMW a fost privatizat de guvernul Nastase. Dupa ce a dat in presa cateva detalii despre guvernul Nastase, fostul senator Antonie ovan a murit iradiat:

        Iorgovan a declarat, intr-o conferinta de presa, sustinuta dupa lansarea cartii sale „Tratat de drept administrativ”, ca Adrian Nastase isi alegea oamenii dupa anumite criterii, printre acestea numarandu-se „apartenenta la homosexualitate si masonerie”. „Demisia lui Nastase este o demisie intarziata.

        http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1186077-iorgovan-nastase-sustinatorii-sai-gasca-homosexuali.htm

        Dimensiunile jafului se popt vedea din luxul etalat de fostul sef de cabinel al primului ministru Nastase, prosperul om de afaceri si puscariabil Remus Truica. Semianalfabetul din patron de butic si de sala de internert, a devenit dupa 4 ani de angajat la stat in timpul guvernarii Nastase, posesorul unei averi de zeci de milioane de euro.

        2) Resursele de petrol din Marea Neagra, au fost ‘concesionate’ corporatiilor occidentale inca din 1991, de catre fostul prim ministru FSN, Teodor Stolojan.

      • Monitorizarea este facuta chiar de cei care ar trebui sa fie subiecte in procese de justitie. Nu o spun eu, o spun oameni din sistemul judiciar. E ca si cum am cauta capatul unei funii: cand credem ca am ajuns acolo, tocmai vedem ca funia s-a marit, si tot asa.

        Astfel de privatizari, precum cele din Romania, nu se fac si nu s-au facut niciodata in Occident sau SUA. Ar trebui sa fie facute de forte economice mai mari decat cele aflate deja in aceste tari, ori ele nu exista. Si 2: statele occidentale nu au renuntat niciodata la suveranitatea economica. Majoritatea corporatiilor au actionari sau parte interesata, un stat. Statul austriac este actionar la OMV, ca exemplu.

        De-aia lupta anti-coruptie nu se va termina niciodata, din punctul de vedere al Occidentului. E cel mai bun ‘laț’ cu care se poate tine in lesa un stat. Dupa cum bine stiti, coruptia nu se poate eradica niciodata. Este parte a firii umane cazute.

        http://amjust.ro/?p=6666

        @RomeoB

        Ponta putea, pentru ca legea ii permitea, sa renegocieze redeventa cu OMV. Era o clauza in contract care ii permitea statului roman sa faca asta. Si chiar era nevoie de venituri mai mari la buget, nu credeti? In loc de asta, s-au preferat taxe si impozite.

  2. >”Increderea tineretului in valorile si in taria neamului
    >nostru poate veni din cunoasterea reperelor autentice ale istoriei noastre.”

    Suna frumos, numai ca in 25 de ani eu nu am vazut o perspectiva crestin-ortodoxa a istoriei (romaneasca sau universala): in sensul luptei intre Biserica lui Hristos si puterile intunericului in care sa se valorizeze contributia neamului romanesc; cu o singura exceptie: Kairos : Eseu despre teologia istoriei / Alexandru Mironescu reeditata de Anastasia in anii 90.

    Istoria oficiala in spatiul UE, are o perspectiva laica, si ne denigreaza marii domnitori – atunci cand ii pomeneste.

    Pe de alta parte, daca lucrurile se vor derula ca in ultimii ani, lucrurile vor sta mai rau decat pe vremea comunismului:
    https://saccsiv.wordpress.com/2015/06/26/raportul-departamentului-de-stat-al-sua-despre-romania-atac-furibund-impotriva-ortodoxiei-si-nationalismului-infierati-valeriu-gafencu-petre-tutea-mircea-vulcanescu-monahul-teodot/

    Procesul a inceput pe vremea guvernarii 1996-2000, cand in manualele alternative de istorie stirista ProTV Andreea Esca, avea alocat mai mult spatiu decat drept-credinciosul voievod Mihai Viteazul. Vedeti cine era Ministrul invatamantului in acea vreme si din ce partid provenea…

  3. Ramane de definit ce inseamna „sistemul”.

    Parintele Gheorghe Calciu, spunea ca atat inainte de razboi cat si dupa 89, Romania este condusa de masonerie. – se gaseste si pe youtube

    Par Paisie Aghioritul spunea ca nu se pune problema daca primul ministru al Greciei este mason sau nu, pentru ca nu exista stat european (se subintelege ‘democratic’) in care primul ministru sa nu fie mason (se subintelege nu conteaza orientarea politica ). Problema este daca el mai face cate ceva pt tara. Si se vede unde a ajuns Grecia.

    Parintele Filotheu de la Petru Voda, intr-un interviu pe youtube spune ca fenomenul Piata Universitatii a a vut o componenta autentic crestina – s-a implicat mult si parintele Constantin Voicescu – iar Alianta Civica in oct 1991 a reusit sa adune la manifestatia din Bucuresti 400000-500000 de oameni. Totusi pana la urma, AC a fost deturnata si confiscata, iar singurul castig a constat in sufletele care s-au mantuit.

    Dupa parerea mea, ‘schimbarea de sistem din 1996’ nu ar fi fost permisa de occident daca noua putere nu ar fi fost controlata autoritar de masoneria globalista (Traian Basescu, C Tariceanu, Vasile Radu, G Frundo, Mugur Isarescu).
    Sa nu uitam ca marxistul Brucan, a trecut la ProTV unde servea lectii de democratie.

    Presedintele Constantinescu, nu a fost invins de securitate, ci de masonerie, in conditiile in care comunisto-securistii au schimbat mastile (Mihai Razvan Ungureanu).

    PS: Perre Moscovici, asemenea lui Horia Roman Patapievici de exemplu, a avut tata comunist cominternist adus de tancurile sovietice in Romania dupa 23 aug 1944. Bunicul sau a fost bolsevic alaturi de Trotzky. Dupa anul 2000 rol decisiv in culisele politicii Franceze, la standarte UE.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Serge_Moscovici

  4. @Mihai Ș legat de clauza cu cintracul OMW

    In urma crizei din 2010 au ajuns la inchisoare in urma protestelor populare, guvern , parlamentari , bancheri, lucru trecut sub tacere de media romaneasca. La noi DNA este aliniat politic; unii din cei ce au jefut tara sau au dat-o strainilor pe nimic s-au ales cu pedepse simbolice. Altii in frunte cu Basescu, s-au ales cu pensii inimaginabile pentru omul de rand.
    Dupa ce il vezi pe Baedescu triumfator, iti dai seama ca Stavroghin din Demonii este actual si este printre noi.

    PS: Traiesc cu convingerea ca gresala majora a lui Ponta in campania electorala, a fost declaratia ca „nu mai are nevoie de un nou acord cu FMI”. Macar acest punct de program sa fi fost realizat si tot era ceva consistent. Alegerile au fost castigate de SMS-urile lui Soros. Din pacate ce a reusit Turcia si Ungaria, inchiderea birourilor camatarilor mondiali nu a reusit si in Romania…
    In plus, oamenii lui Soros controleaza acum si serviciile.

Spune-ți părerea