Știința lui Adam – prin cunoașterea lui Dumnezeu

„Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pămînt toate fiarele cîmpului și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa că toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam” (Facerea 3, 19). În atribuțiile stăpînirii, omul numește și decide – concentrînd într-un nume drepturile și obligațiile fiecărei ființe vii.

Domnul Dumnezeu le-a adus la Adam. Capitalul ființelor vii, animalele domestice care pot fi de ajutor în lucrarea pămîntului, animalele cu rol de armonizare a ecosistemului, cele ce pot constitui prilej de relaxare și bucurie recunosc și înțeleg misiunea. La acel moment, animalele și păsările nu constituiau sursă de hrană pentru oameni. Dumnezeu îl sprijină pe Adam, făcîndu-i cunoscută plenar resursa vie și vrea „să vadă cum le va numi”, garantîndu-i încrederea în știința și cunoașterea ce i-au fost transmise, prin suflarea de viață. Adam le numește după știința lui. Prin numele dat tuturor ființelor vii, Adam stabilește, după intuiția și cercetarea lui, caracteristicile, însușirile și rolul fiecărei ființe vii. „Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerurilor și tuturor fiarelor sălbatice” (Facerea 3, 20). Adam, prin punerea numelor, creează o știință complexă, alcătuită din multe ramuri interdependente. Etimologia, biologia și matematica necesară evidențierii numerice a ființelor vii, acestea sînt trei prime științe care apar o dată cu numirea obiectului cercetării.

Adam era înzestrat cu toate atributele cunoașterii. Etimologia numelor ființelor vii nu are la bază un simplu joc de cuvinte, ambiguu sau bazat pe o primă cunoaștere sau impresie vizuală. Prin cunoașterea sa, Adam descrie ființa prin punerea numelui. De asemenea, face asocieri, incluzîndu-le în specii și familii.

Calitatea cunoașterii la Adam este sublimă. El nu cunoștea nici binele, nici răul, pentru a fi analitic. Adam Îl cunoștea pe Dumnezeu, se cunoștea ca fiind din Dumnezeu, era de-ajuns pentru a genera o cunoaștere deplină asupra tuturor ființelor vii aduse la el. Ca să îndeplinească practic funcțiile stăpînirii, Adam relaționează cu animalele și păsările, proiectînd, atribuind și planificînd prin nume inclusiv sensurile rolului și rezultatelor așteptate.

Din punct de vedere al abordării manageriale, numirea reprezintă una dintre primele sarcini după preluarea oricărei funcții de conducere. Prin prezentarea tuturor ființelor vii în fața lui Adam, Dumnezeu îl asigură pe acesta că are toate resursele vii la dispoziție, pentru a-i fi de folos. Prin numire, Adam instrumentează și o funcție exploratorie de cercetare a abilităților, de aceea observă că „nu s-a găsit ajutor de potriva lui” (Facerea 2, 20).

Adam este conștient de superioritatea și misiunea sa, ierarhizează animalele și păsările, dar nu își găsește încă o ființă egală la nivel de asemănare, rang, cunoaștere, exigențe și complementaritate în comunicare și decizii.

Cosmin STOICA

The following two tabs change content below.
Rost Online

Rost Online

Rost Online

Ultimele articole de Rost Online (toate)

Un gând despre “Știința lui Adam – prin cunoașterea lui Dumnezeu

  1. „Etimologia, biologia și matematica …, acestea sînt trei prime științe care apar…”
    Stiinta apare cand omul se raporteaza la simturi, perceptie si analizeaza fara a introduce pe Dumnezeu in reteta intelegerii.
    Scuzati, dar nu avea cum sa apara vreo stiinte, pentru primul om care vorbea cu Dumnezeu si care nu avea cui sa o „predea”…
    Era „cunoastere” ceea ce ii spunea Dumnezeu si ce era lasat sa inteleaga de Dumnezeu. Poate ca asta ati vrut sa spuneti??
    —————————————–
    Nu cred ca animalele au fost create clasificat deja – „eco-armonizatoare”, „aducatoare de bucurii”, „relaxatoere”… nu vad sa fie amintite cele „lucratoare”, cum sint cele din pamant care aerisesc solul… cele care urmau sa care – nu se stie ce, nu se stie dece, nu se stie incoto si pentryu ce… dar ele existau deja dupa numire, nu-i asa?
    Cumva si ele au „cazut” din Rai ca sa fie in ajutor omului, sa fie „de povara” fara sa fi facu ceva impotriva firii?
    ———————————
    „Adam …. nu își găsește încă o ființă egală la nivel de asemănare” – unde sa gaseasca? … de unde… sa apara? CINE sa-i dea aceasta idee – de asemanare, de existenta a alrtei fiinte pe acolo…. nici el nu stia cat e Pamantul de lung ori lat…?
    Sufletul e duh, ideile sint duhuri…
    =============================
    Citesc inca o data interpretari socio-pedagogice care au cursivitate filologica dar nu au legatura „normala” cu subiectul de referinta – istoria cunoscuta in teologia crestina, doar Ortodoxa.
    Va rog sa nu va suparati ca va spun, probabil ca povestiri tip legenda ar fi mai adecvate dar „interpretarea” biblica este nu doar inadecvata dar si smintitoare – ajung cititorii sa creada ca planificarea productiei si teoria sistemelor erau preocuparile lui Adam inainte de caderea in ispita…

Spune-ți părerea