Frontul Naţional din Franţa: o istorie de 40 de ani

S-a înfiinţat în 1973, sub numele de Frontul Naţional pentru Unitatea Francezilor, prin alăturarea mai multor grupări naţionaliste din Franţa. 

La cele trei alegeri generale dintre 1973 şi 1986 a obţinut sub 1% din voturi şi a avut statutul de partid marginal. 

La alegerile europarlamentare din 1984 obţine 11% din voturi şi zece deputaţi, primul succes, moment de la care va depăşi constant pragul de 10% în toate sondajele şi va deveni principalul partid naţionalist din Franţa. În present, este al treilea partid din ţară, ca importanţă, după UMP (Uniunea Mişcării Populare) şi Partidul Socialist.

În 1986, FN intră pentru prima oară în Adunarea Naţională, cu 9,8% din voturi şi 35 deputaţi.

Din 1984, FN a candidat la toate alegerile europarlamentare, obţinând între 6,4% şi 11% din voturi. 

Până în anii 1990, FN a fost un partid eurofil, favorabil înfiinţării Uniunii Europene şi „Renaşterii Franţei şi Europei”. Cu acest slogan a intrat prima oară în PE. Spre sfârşitul anilor 90, FN devine tot mai eurosceptic şi adoptă o atitudine anti-imigraţie, favorabilă protecţionismului economic, şi de zero-toleranţă faţă de infractori.

După ce în 2009 FN a luat 6,7% din voturi şi a trimis trei deputaţi în PE, în mai 2014 a obţinut 24,8% din voturi şi 24 locuri de deputaţi.

Considerat un om cu o imagine bună şi un moderat de către ceilalţi naţionalişti din coaliţie, Jean-Marie Le Pen a fost ales, în 1973, liderul Frontului Naţional, pe care l-a condus până în 2011.

Frontul s-a scindat în 1999. La alegerile din 1997, FN obţinuse peste 15% din voturi şi un grup din partid şi-a dorit o alianţă cu partidele de centru-dreapta. Le Pen a refuzat. Cei care l-au urmat pe Bruno Megret au format Mişcarea Naţională Republicană (MNR), partid fără deputaţi sau primari în prezent. (Dar scindarea a făcut ca Frontul să obţină la alegerile europene din 1999 doar 5,7% din voturi.)

La alegerile municipale din martie 2014 FN a obţinut 7% din voturi. În prezent FN are doi deputaţi în Adunarea Naţională.

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus "Revoluţia franceză", de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Frontul Naţional din Franţa: o istorie de 40 de ani”

  1. Nu stiu care mai e situatia actuala, insa pare-mi-se ca Marine Le Pen, din fericire, a mai eliminat din excesul de remarci antisemite fara noima (si oarecum fara obiect) ale tatalui sau, insa nu stiu daca a capatat curajul de a exprima ceva despre milioanele de imigranti musulmani, care constituie o mare problema a Frantei.
    Daca nu, inseamna ca FN ramane la nivelul unui nationalism caricatural; de altfel, FN da uneori impresia ca duce o politica a criticii de dragul de a critica, fara a propune solutii viabile si consistente.
    Ca si in Romania, in Franta nu exista un partid votabil.

Comentariile sunt închise.